Potrivit acestuia, în cadrul summitului de la Bucureşti din 2008, ţările NATO au convenit ca Ucraina şi Georgia să devină membre ale Alianţei, dar nu s-au putut înţelege asupra acordării unui plan de acţiune privind aderarea acestor două ţări din alianţă.

”Şi această diviziune din cadrul NATO i-a trimis un semnal greşit lui Putin, care a atacat Georgia câteva luni mai târziu, în august 2008” a spus Rasmussen.

A doua greşeală, potrivit fostului secretar general al NATO, a fost reacţia slabă la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, când ţările NATO au introdus sancţiuni ”uşoare”. De asemenea, a spus el, i-a dat preşedintelui rus impresia că ”ar putea continua să anexeze pământuri cu forţa aproape fără urmări”.

În acelaşi timp, Rasmussen a remarcat că NATO a supraestimat potenţialul militar al Rusiei.

”În ciuda investiţiilor uriaşe în domeniul Apărării şi a restaurării vechilor baze sovietice, vedem o armată rusă foarte slabă. Rămâne de văzut de ce este aşa. Cred că corupţia poate fi unul dintre motive. Dar o altă greşeală de calcul este că am subestimat brutalitatea şi ambiţiile preşedintelui Putin” a spus el.

De asemenea, fostul secretar general al NATO a remarcat că nu crede că Putin va folosi arme nucleare, pentru că înţelege că acestea vor fi urmate de un răspuns decisiv din partea NATO. El şi-a exprimat puternicul dezacord cu afirmaţia preşedintelui francez, Emmanuel Macron, conform căruia Occidentul nu ar trebui să-l ”umilească” pe Putin şi a subliniat că ucrainenii trebuie să învingă, iar Occidentul trebuie să ofere tot sprijinul necesar în acest sens.

”Nu-l putem salva pe Putin de la umilire. Costul salvării feţei pentru domnul Putin va fi mult mai mare decât înfrângerea totală a trupelor ruse în Ucraina. Deci concluzia mea este: Ucraina trebuie să câştige acest război, pentru că dacă Putin va reuşi în Ucraina, el nu se va opri. Va continua acţiunile militare în R. Moldova, Georgia şi în final va pune presiune şi asupra celor trei ţări baltice. Prin urmare, ucrainenii trebuie să câştige, şi au voinţa de a lupta. Datoria noastră este să le dăm cele necesare pentru luptă” a subliniat el.

De asemenea, Rasmussen a respins ideea că agresiunea Rusiei este o reacţie la extinderea NATO, întrucât NATO nu a făcut campanie pentru extindere şi ”fostele dictaturi comuniste din Europa Centrală şi de Est au solicitat aderarea la NATO pentru a primi garanţii de securitate”.

”Deci, în loc să dea vina pe NATO, cred că oamenii ar trebui să se gândească de ce vecinii Rusiei continuă să-şi dorească aderarea la NATO pentru a le oferi garanţii de securitate” a conchis Rasmussen.