Bătăi, tortură, lipsa hranei și a îngrijirilor medicale, așa a descris condițiile de detenție un fost deținut al închisorii din Olenivka, relatează The Moscow Times . Cu o lună în urmă, închisoarea Olenivka, situată la 30 de kilometri sud-est de orașul Donețk, a fost ținta unui atac, în urma căruia peste 50 de prizonieri de război ucraineni au murit. Rusia și Ucraina s-au acuzat reciproc de săvârșirea bombardamentului.

În timp ce închisoarea a fost vizitată de oficiali ruși de rang înalt, anchetatorii independenți nu au fost autorizați să pătrundă în sit. În schimb, analize independente și declarațiile mai multor martori sugerează că abuzul reprezenta o rutină în clădire înainte ca bombardamentul să aibă loc.

Evgheni Maliarciuk a fost trimis la Olenivka la începutul lunii aprilie, după ce a fost reținut de luptătorii separatiști proruși, în timp ce ajuta la evacuarea civililor din orașul său natal, Mariupol.

„Nu credeam că asemenea condiții ca cele cu care m-am confruntat în Olenivka încă mai există în secolul 21. Când am ajuns, am fost forțați să stăm ore în șir într-o poziție ghemuită. Unii prizonieri au fost bătuți. Ei (n.r. gardienii închisorii) ne-au percheziționat, ne-au dezbrăcat și au țipat la noi. A fost o tortură psihologică”, a afirmat el.

Pe fondul atenției mass-media, Rusia a făcut eforturi pentru a asigura că deținuții au avut parte de condiții satisfăcătoare. Canalul Zvezda, condus de Ministerul rus al Apărării, a difuzat în urmă cu o lună interviuri cu trei prizonieri ucraineni răniți, care afirmau că au fost tratați bine.

Însă, alți prizonieri care au fost eliberați din închisoarea Olenivka, precum Maliarciuk, spun că tortura și abuzul deveniseră o rutină.

Maliarciuk a afirmat că și-a petrecut primele trei săptămâni în închisoare împreună cu alți circa 35 de prizonieri într-o celulă concepută pentru șase persoane.

„Nici nu am putut să stăm jos în același timp. Șapte sau nouă oameni trebuiau să stea în picioare. Am dormit în trei schimburi. A trebuit să ne întindem pe podeaua de beton cu picioarele îndoite, astfel încât să poată încăpea mai mulți oameni”, a afirmat el. „Am auzit adesea oameni din celula de alături chemând un medic pentru că își pierdeau cunoștința din cauza lipsei de oxigen și a mirosului de la toaletă”, a mai adăugat acesta.

Fiind întrebat dacă instituția a oferit ajutor medical, el a declarat că numai medicii ucraineni întemnițați au tratat prizonierii Olenivka. „A existat o lipsă de medicamente”, a mai afirmat Maliarciuck.

O serie de alți foști deținuți ai închisorii Olenivka au împărtășit povești asemănătoare despre detenția lor, care se potrivesc cu relatarea lui Maliarciuk.

„Aproape în fiecare zi am auzit bătăile aplicate prizonierilor”, a afirmat în urmă cu o lună Vitali Sitnikov, un civil ucrainean eliberat din lagărul de prizonieri, într-un interviu acordat The New York Times.

O antreprenoare ucraineană, în vârstă de 45 de ani, pe numele său Ana Voroșeva, care a fost eliberată în luna iulie, a afirmat pentru The Guardian că „tortura a avut loc tot timpul”.

Fiind situată la doar câțiva kilometri de linia frontului, închisoarea Olevnika cunoscută drept colonia penitenciară numărul 120, a fost recent redeschisă de autoritățile din autoproclamata Republică Populară Donețk pentru a-i închide pe inamicii civili.

Reeducare ideologică

După trei săptămâni în celula aglomerată, Maliarciuk a fost în cele din urmă mutat într-o cazarmă cu „condiții puțin mai bune". Acesta a spus că locuia cu alți 22 de civili la etajul doi al cazărmii, în timp ce peste 200 de militari se aflau la primul etaj al clădirii.

„Toate celelalte barăci au fost, de asemenea, supraaglomerate”, a declarat Maliarciuk.

„Prizonierii de război au fost, de asemenea, forțați să cânte cântece proruse, aparent pentru a-i reeduca ideologic”, a adăugat el.

Probabil cei mai importanți prizonieri ai închisorii erau membrii Regimentului Azov, cunoscuți pentru apărarea orașului strategic Mariupol, care a fost cucerit de către ruşi.

După mai multe săptămâni de asediu şi rezistenţă în oţelăria Azovstal, Rusia a afirmat că 2.500 de combatanţi ucraineni s-au predat, în luna mai, armatei ruse. Mulți dintre ei, inclusiv peste 500 de luptători ai regimentului, fiind trimiși la Olenivka, conform spuselor lui Maliarchuk.

Înainte de sosirea luptătorilor Azov, închisoarea „și-a schimbat steagurile” – făcându-și apariția steagurile naționale rusești, potrivit spuselor lui Maliarchuk. „Ofițerii militari ruși au vizitat Olenivka, au inspectat închisoarea și condițiile. Șefii închisorii s-au schimbat și ei în uniforme rusești”, a spus el. „Rusia a preluat locul”.