Ucraina se află în anticamera aderării la NATO și UE deopotrivă. Liderii NATO, întruniți săptămâna trecută la Vilnius, în Lituania, au dezamăgit Kievul printr-o declarație vag formulată privind o viitoare invitație de aderare atunci când „condițiile vor fi îndeplinite”, scrie Foreign Policy

Dar NATO e măcar onestă atunci când admite că există încă obstacole ridicate de unii aliați. Un contrast izbitor cu comunicarea UE referitoare la aderarea Ucrainei. În cazul în care credeți că drumul Ucrainei către NATO e dificil, așteptați numai să vedeți ce se va întâmpla atunci când accederea Ucrainei în UE va ajunge în etapa serioasă.

Prin retorica lui pompoasă despre viitorul Ucrainei în UE, Bruxelles-ul vorbește ca și cum aderarea Kievului ar fi fapt împlinit. În februarie, când președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat Bruxelles-ul, liderii UE s-au călcat pe picioare să se pozeze cu conducătorul războinic. Președintele Consiliului European Charles Michel l-a întâmpinat pe Zelenski cu un mesaj pe Twitter: „Bine ai venit acasă, bine ai venit în UE”.

Atunci când se discută în detaliu aderarea Ucrainei la UE, accentul e pus pe ce trebuie să facă Ucraina

Profund solidarizați de război, ucrainenii nu ezită să-și îndeplinească partea lor de înțelegere, adoptând noi legi și implementând norme cerute de integrarea în UE. Ucrainenii continuă să bifeze tot mai multe căsuțe pe lunga listă a aderării, de la reforma judiciară la amendarea legislației presei și lupta anticorupție.

Ucraina, împreună cu Moldova, a obținut statut de candidat la aderare în iunie 2022, printr-o scurtare drastică a unui proces complicat care a ținut alte țări ani și ani pe lista de așteptare. Kievul va primi în octombrie de la Comisia Europeană prima evaluare scrisă a progresului realizat de el. Și pentru a nu-și pierde elanul, Kievul insistă pe începerea formală a negocierilor de aderare până la finalul acestui an, posibil la un Consiliu European programat în decembrie.

Ucraina trudește în ritm susținut pentru a adera. Bruxelles-ul nu face nici de departe suficient pentru a se pregăti să absoarbă Ucraina

Cu alte cuvinte, retorica pompoasă a liderilor UE privind aderarea Ucrainei nu e susținută și de fapte concrete din partea lor. Pentru a absorbi o țară cu asemenea dimensiuni, populație, nivel scăzut de venituri, finanțare și necesități de reconstrucție precum Ucraina devastată de război sunt necesare reforme majore ale instituțiilor, politicilor și proceselor bugetare ale UE. Cel mai puțin periculos aspect ar fi acela că actuala situație poate declanșa conflicte feroce între membrii deja existenți cu privire la repartizarea fondurilor UE.

În consecință, dacă liderii UE ar fi cu adevărat serioși în privința primirii Ucrainei, eforturile de reformare a blocului ar fi fost demarate deja. În inima chestiunii se află bugetul UE, dominat de două elemente majore: subvențiile agricole și proiectele de dezvoltare a regiunilor defavorizate, care la un loc reprezintă cam 65% din bugetul UE pe termen lung. În privința ambelor chestiuni perspectiva aderării Ucrainei e de-a dreptul explozivă. Ucraina e una dintre cele mai sărace țări europene, cu un venit per capita atingând abia o zecime din media UE și reprezentând sub 50% din venitul celui mai sărac membru UE, Bulgaria. Mai mult chiar, Ucraina are acum nevoi enorme în materie de infrastructură și reconstrucție. Tuturor acestora li se adaugă unul dintre cele mai mari sectoare agricole de pe continent, care ar deveni brusc eligibil pentru subvenții UE.

Dacă bugetul și procedura de redistribuire ale UE ar rămâne neschimbate, Kievul ar absorbi automat o parte enormă din bugetul UE, inclusiv fonduri care merg acum către membri mai săraci din Europa de Est și nu numai. Multe dintre țările care beneficiază acum de fonduri UE s-ar transforma peste noapte în contribuabili neți. Și dacă vă imaginați că acesta ar putea fi un proces lin, înseamnă că nu știți mare lucru despre politica europeană.

Dat fiind actualul mod de redistribuire a fondurilor în interiorul UE, nu e mare surpriză că cele mai mari fisuri în sprijinul pentru aderarea Ucrainei au apărut în Europa de Est, acolo unde sunt concentrați beneficiarii neți ai fondurilor UE.

În realitate, bătălia privind accesul Ucrainei la piețele agricole europene a început deja

În realitate, bătălia privind accesul Ucrainei la piețele agricole europene a început deja, cu mult înainte ca fie și un euro din subvențiile agricole UE să fi fost redirecționat: în urma invaziei Bruxelles-ul a ajutat Ucraina permițându-i să exporte cereale și alte produse agricole pe piața unică. Mărfurile ucrainene mai ieftine au diminuat cota de piață a agricultorilor din țările vecine, Polonia, Ungaria și Slovacia.

Și chiar dacă Ucraina avea nevoie disperată să obțină venituri, Polonia a violat normele UE și a interzis unilateral accesul cerealelor ucrainene pe teritoriul polonez. UE a intervenit printr-un compromis, permițând accesul mărfurilor ucrainene pe teritoriul ei, dar interzicând desfacerea lor în cele cinci țări est-europene cele mai afectate de competiția nedorită.

Prin urmare, nu este de asemenea nici o surpriză că unele dintre aceste state est-europene - care altfel se numără printre cei mai mari susținători militari și diplomatici ai Ucrainei - se opun și oricărui efort serios de adoptare în UE a reformelor indispensabile pentru viitoarea aderare a Ucrainei.

Iar aceste țări nu ar avea de pierdut doar fonduri substanțiale, ci și reformele necesare pentru pregătirea aderării Ucrainei ar include cel mai probabil simplificarea regulilor de adoptare a deciziilor în UE, ceea ce poate diminua puterea individuală a membrilor, mai cu seamă a acelora precum Ungaria și Polonia care s-au folosit de veto după bunul plac pentru a influența decizii UE.

Extinderea UE este una dintre cele mai de succes strategii politice, economice și sociale din istorie, lărgind în mod pașnic Uniunea pentru a include 450 de milioane de oameni din 27 de țări. Pentru membrii noi intrarea în bloc a declanșat adesea un miracol economic - o combinație între accesul la piață, fondurile UE, normele de bună guvernare ale blocului și încrederea garantată de un viitor asigurat. Și totuși, în ultimul deceniu extinderea a fost suspendată, în principal din cauză că redistribuirea fondurilor presupusă de primirea unui nou membru - de obicei mai sărac - provoacă multe controverse politice.

Impactul exploziv al aderării Ucrainei asupra bugetului UE va forța o discuție despre înființarea unei uniuni fiscale în cadrul UE

De când Zelenski a depus cererea formală de aderare la UE, pe 28 februarie 2022, la numai patru zile după începutul invaziei ruse, problema extinderii a intrat din nou în dezbatere. Și, pe lângă potențialii noi membri Ucraina și Moldova, liderii UE sunt tot mai conștienți că și alte țări care n-au fost încă primite în UE - adică Balcanii Occidentali - vor trebui să fie primite, dacă se dorește cu adevărat asigurarea securității și stabilității în Europa.

Impactul exploziv al aderării Ucrainei asupra bugetului UE va forța o discuție despre înființarea unei uniuni fiscale în cadrul UE. Acest lucru ar însemna, în esență, o creștere apreciabilă a contribuției membrilor mai bogați precum Germania, Franța și unele dintre țările mai mici dar bogate; adoptarea unui venit minim la nivelul întregii UE și a impozitării progresive; o suplimentare considerabilă a capacității UE de a emite datorie proprie; sau toate cele de mai sus. Evident, nu vorbim aici de o discuție banală.

Continuarea extinderii ar pune presiune și pe abilitatea deja deficientă a UE de a lua decizii și de a adopta noi legi și politici. Atingerea unanimității - obligatorie în politica externă, de exemplu - a 27 de state membre suverane e deja o sarcină extrem de dificilă, complicată chiar și mai mult de prezența unei țări iliberale și rusofile precum Ungaria. Primirea Ucrainei și a celorlalte țări care așteaptă cu răbdare să acceadă ar putea aduce UE la un număr de membri care să treacă bine de 30.

Țările mai mici se tem că dacă pierd dreptul de veto își vor pierde și vocea în cadrul UE

Există un lung istoric al cazurilor în care membrii abuzează de dreptul de veto, ceea ce explică de ce alte state membre sunt reticente să adauge și mai multe țări la acest proces decizional fără a modifica și modul în care funcționează UE.

Germania, de pildă, insistă pentru extinderea votului de majoritate calificată și la alte domenii de activitate, cum ar fi politica externă. Renunțarea la unanimitate ar facilita semnificativ capacitatea UE de a lua decizii în politica externă. Țările mai mici se tem că dacă pierd dreptul de veto își vor pierde și vocea în cadrul UE - o dezbatere familiară oricărui student la istorie constituțională. Alte probleme potențiale privesc repartizarea comisarilor europeni - acum unul per țară - și a locurilor în Parlamentul European. Extinderea ar presupune reforme și în aceste privințe.

Extinderea ar mai aduce în lumina reflectoarelor și problema nerezolvată a statului de drept și democrației. UE se definește drept o uniune a democrațiilor și are norme stricte cu privire la drepturile civice, existând mari temeri referitoare la declinul democrației și degradarea statului de drept în Ungaria și Polonia. În special guvernele vest-europene sunt foarte reticente să aprobe o extindere fără o consolidare a capacității UE de a acționa contra erodării democrației. Această preocupare e cu atât mai relevantă cu cât nici măcar o singură țară de pe lista candidaților nu e catalogată drept deplin liberă în Indicele Libertății în Lume pe 2023 întocmit de Freedom House.

Ucraina ar putea fi catalizatorul pentru pornirea forțată a unui nou val de extindere. Perspectiva aderării ei necesită însă o reformă care, la rândul ei, ar îndepărta multe dintre obstacolele care s-au aflat până acum în calea aderării țărilor din Balcanii Occidentali. Atacul brutal al Rusiei împotriva Ucrainei constituie oricum un catalizator pentru UE, din alt punct de vedere - le-a demonstrat europenilor că blocul e indispensabil pentru securitatea lor.

În ce privește politica militară, europenii au confirmat sondaj după sondaj că vor ca UE să joace un rol mult mai important. Esențial, susținerea pentru Ucraina în rândul cetățenilor UE se menține la cote incredibil de ridicate. Chiar și după un an de pachete de sancțiuni, milioane de refugiați, decuplare energetică și o criză a nivelului de trai, 74% din cetățenii UE aprobă sprijinul blocului pentru Ucraina, conform Eurobarometer.

Ucrainenii luptă pentru viitorul lor european. Liderii UE trebuie să facă și ei partea ce le revine - să pregătească blocul pentru aderarea Ucrainei. Dacă vor trece la reformarea deja mult întârziată a instituțiilor și procedurilor UE necesară pentru ca integrarea Ucrainei să funcționeze, ei nu vor face doar ca UE să fie mai mare. O vor face să fie și mai puternică.

Articol de Ilke Toygür și Max Bergmann (membri ai Center for Strategic and International Studies)

Material realizat cu sprijinul agenției Rador

Distribuie Distribuie Comentarii