Stockton Rush, care a murit în tragedia de pe submersibilul Titan, dorea să fie cunoscut ca un inovator. Nu părea să conteze cum o făcea.

Strălucitor, motivat, născut în bogăție, visul său era să fie prima persoană care să ajungă pe Marte.

Când și-a dat seama că este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în timpul vieții sale, și-a îndreptat atenția către mare.

"Am vrut să fiu căpitanul Kirk, iar în timpul vieții noastre, ultima frontieră este oceanul", a declarat el unui jurnalist în 2017, scrie bbc.com.

Oceanul promitea aventură, adrenalină și mister. De asemenea, el credea că promitea profituri - dacă reușea să facă un succes din submersibilul pe care a ajutat la proiectarea acestuia, pe care a îndrumat compania sa OceanGate să îl construiască.

Avea un spirit nonconformist care părea să atragă oamenii, ceea ce i-a adus admirația angajaților, pasagerilor și investitorilor săi.

"Pasiunea lui era uimitoare și am aderat la ea", a declarat Aaron Newman, care a călătorit cu submarinul Titan al lui Rush și care a devenit în cele din urmă un investitor OceanGate.

Dar ambiția uriașă a lui Rush a atras, de asemenea, atenția experților din industrie, care au avertizat că acesta făcea economii, punând inovația înaintea siguranței și riscând rezultate potențial catastrofale.Nu era ceva ce el era dispus să accepte.

Săptămâna trecută, el și alte patru persoane aflate la bordul navei Titan și-au pierdut viața în urma imploziei.

"Ești ținut minte pentru regulile pe care le încalci", a spus odată Rush, citându-l pe generalul american Douglas MacArthur.

" Am încălcat câteva reguli", a spus el despre Titan . "Cred că le-am încălcat cu ajutorul logicii și al unei bune inginerii".

Stockton Rush III s-a născut în California, în 1962, într-o familie care a făcut avere din petrol și transport maritim.

A fost trimis la un internat prestigios, Phillips Exeter Academy din New Hampshire, și a obținut o diplomă de licență în inginerie aerospațială la Universitatea Princeton în 1984.

La 19 ani, a devenit cel mai tânăr pilot din lume care s-a calificat pentru transport cu reacție, cea mai înaltă calificare de pilot care se poate obține. A lucrat la avioane F-15 și la programe de rachete antisatelit, cu speranța de a se alătura în cele din urmă programului spațial american și de a deveni astronaut.

Dar, în cele din urmă, această ambiție și-a pierdut farmecul, deoarece o călătorie pe Planeta Roșie părea din ce în ce mai inaccesibilă.

"Dacă cineva mi-ar spune care este motivul comercial sau militar pentru a merge pe Marte, aș crede că acest lucru se va întâmpla", a declarat Rush pentru revista Fast Company. "Este doar un vis".

Așa că și-a mutat privirea în jos și în 2009 a fondat OceanGate, o companie privată care oferea clienților "aventurieri" șansa de a experimenta călătoriile în adâncurile mării, inclusiv până la epava Titanicului.

Compania, cu sediul în Everett, în statul Washington, era mică și foarte unită. Rush prezida ședințele întregului personal la sediul central, în timp ce soția sa, Wendy, un alt membru al promoției 1984 de la Princeton era directorul său de comunicare.

Un angajat care a lucrat la OceanGate din 2017 până în 2018 și care a cerut anonimatul a declarat că sediul central al companiei era ca acsă, cu cabluri și echipamente aparent peste tot. "Era foarte liber".

La cârmă se afla Rush

"Era pur și simplu foarte pasionat de ceea ce făcea și foarte bun în a insufla această pasiune tuturor celorlalți care lucrau acolo", a declarat angajatul pentru BBC.

La o ședință a personalului, Rush a adus ochelari de realitate virtuală pentru ca toată lumea să facă un tur subacvatic digital. Apoi Rush le-a spus că acesta este scopul lor - să permită mai multor oameni să aibă această priveliște. "Aceasta este lumea pe care mi-o doresc", le-a spus el.

Rush "nu a fost un lider din spate, care le spunea oamenilor ce să facă, el a condus din față", a declarat Newman, investitorul.

Newman a mers pe Titan cu Rush pentru a vedea epava Titanicului în vara anului 2021.

Prima dată când s-au întâlnit, Rush "a petrecut ore întregi" vorbind cu el despre potențialul de a explora fundul oceanului. Rush "și-a urmat propria cale", a declarat Newman.

Amintirea lui Newman despre OceanGate era aceea a unei echipe care avea grijă unii de alții.

Iar soția lui Rush, Wendy, era "la vârf, uitându-se peste umărul lui, asigurându-se că face totul perfect și că nu face economii sau sare peste lucruri", a spus el.

Newman a fost atât de impresionat de Rush încât a decis să investească în OceanGate. "Știți, nu știam dacă voi vedea vreodată vreun randament sau nu. Nu asta era ideea", a spus el.

"Ideea a fost să fac parte din ceva experimental și inovator, să avansez tehnologia noastră și modul în care funcționează lumea, să mergem în locuri și să facem lucruri uimitoare, despre asta este vorba."

Newman s-a descris ca fiind un investitor minor. Fiind o companie privată, OceanGate nu este obligată să publice toate înregistrările financiare. Registrele financiare americane din ianuarie 2020 arată că Rush și colegii săi directori au vândut o participație în companie în valoare de 18 milioane de dolari, despre care se crede că a fost folosită pentru a finanța dezvoltarea Titan.

Pentru a recupera costurile, submarinul OceanGate, "bine luminat și confortabil", a declarat compania, a venit cu un preț de 250.000 de dolari (195.600 de lire sterline) pentru o călătorie subacvatică.

Clienții lui Rush erau căutători de senzații tari extrem de bogați, dispuși să se despartă de această sumă pentru o aventură unică în viață.

Jay Bloom, om de afaceri din Las Vegas, îi trimisese mesaje lui Rush pentru a se alătura unei scufundări, înainte de a refuza în cele din urmă un loc pentru el și fiul său în excursia fatală.

El a declarat că șansa de a vedea epava de aproape ar fi fost o experiență de pe lista de dorințe. Era vorba de a putea spune "ai făcut ceva ce foarte puțini oameni au ocazia să facă", a spus el.

În ciuda sumelor mari de bani implicate, echipamentul OceanGate avea uneori un aer de "home-made".

Fostul angajat a declarat pentru BBC că a fost surprins să constate că designul electric al Titan includea plăci de dezvoltare din comerț, spre deosebire de utilizarea unui design personalizat, realizat în cadrul companiei, așa cum fac alte companii de inginerie.

David Pogue, un jurnalist de la CBS News care s-a alăturat lui Rush într-o excursie la epava Titanicului în 2021, a declarat că directorul executiv a condus Titanul cu un controler de joc și a folosit "țevi de plumb ruginite din industria construcțiilor ca balast".

Cu toate acestea, Rush l-a asigurat pe Pogue că singurul lucru care a contat cu adevărat a fost corpul navei, construit dintr-un material neobișnuit și în mare parte netestat pentru o navă de mare adâncime: fibra de carbon, cu plăci terminale din titan.

Rush știa că fibra de carbon era folosită cu succes în iahturi și în aviație și credea că aceasta va permite ca submersibilul său să fie fabricat mai ieftin decât cele din oțel standard din industrie.

"Există o regulă conform căreia nu se face așa ceva", a spus Rush în 2021. "Ei bine, eu am făcut-o".

Forma tubulară a Titanului era, de asemenea, neobișnuită. Învelișul unui submarin de mare adâncime este de obicei sferic, ceea ce înseamnă că primește o cantitate egală de presiune în fiecare punct, însă Titan avea o cabină în formă de cilindru. OceanGate i-a pus la dispoziție senzori pentru a analiza efectele schimbării presiunii pe măsură ce acesta cobora.

Vizorul din sticlă, de unde pasagerii puteau vedea afară, era certificat doar până la 1.300 de metri, mult mai puțin decât adâncimea fundului oceanului unde se afla epava Titantic.

Rob McCallum, un explorator care a acționat în calitate de consultant pentru OceanGate, a devenit îngrijorat atunci când Rush a decis să nu obțină certificarea oficială pentru submersibil.

Submarinele pot fi certificate sau "clasificate" de către organizații maritime, cum ar fi American Bureau of Shipping sau Lloyd's Register, ceea ce înseamnă că vehiculul trebuie să îndeplinească anumite standarde privind stabilitatea, rezistența, siguranța și performanța. Însă acest proces nu este obligatoriu.

În e-mailurile trimise lui Rush în martie 2018, văzute de BBC News, McCallum a spus: "Doriți să folosiți un prototip de tehnologie neclasificată într-un loc foarte ostil. Oricât de mult apreciez antreprenoriatul și inovația, este posibil să puneți în pericol o întreagă industrie. La 4.000 de metri adâncime, în mijlocul Atlanticului, nu este genul de loc în care poți face economii".

Rush, aparent indignat, a răspuns că s-a "săturat de jucătorii din industrie care încearcă să folosească un argument de siguranță pentru a opri inovația".

Siguranța este "o chestiune de cultură, nu de birocrație", a spus el. El a vorbit despre necesitatea unei "proiectări raționale, a unor teste extinse și a consimțământului informat al participanților", dar a spus că o bucată de hârtie nu garantează siguranța unui submarin.

Deși a recunoscut că s-a abătut de la unele orientări, cum ar fi limitele "prea conservatoare" ale vizorului, a susținut că sistemele de siguranță ale Titanului sunt "mult peste" orice altceva în uz.

El a scris: "Știu că abordarea noastră inovatoare și axată pe inginerie (spre deosebire de procesul de proiectare axat pe conformitatea cu standardele existente) contravine ortodoxiei submersibilelor, dar aceasta este natura inovației."

Schimbul de replici tensionat s-a încheiat după ce avocații OceanGate au amenințat cu acțiuni în justiție, a declarat McCallum.

Dar McCallum nu a fost singura persoană legată de companie care a vorbit despre siguranță.

Cu doar câteva luni mai devreme, fostul angajat al OceanGate, David Lochridge, a exprimat îngrijorări într-un raport de inspecție care a identificat "numeroase aspecte care au ridicat probleme serioase de siguranță", inclusiv modul în care fusese testată coca.

Tot în 2018, Societatea de Tehnologie Marină a trimis o scrisoare către OceanGate, acuzând-o că a făcut afirmații înșelătoare cu privire la faptul că designul său depășește standardele de siguranță stabilite în industrie și a avertizat că abordarea "experimentală" a OceanGate ar putea avea "rezultate negative (de la minore la catastrofale)".

Într-o postare pe blog în 2019, Rush a insistat că majoritatea accidentelor maritime se datorează erorilor operatorului. El a declarat că OceanGate a luat foarte în serios cerințele de siguranță, dar că menținerea unui organism extern informat cu privire la fiecare modificare înainte de a fi testată într-un cadru real a fost "anatema pentru inovarea rapidă".

Fostul angajat a declarat pentru BBC că, în timp ce a lucrat la OceanGate, s-a simțit încrezător în angajamentul lui Rush față de siguranță.

"Rush era foarte echilibrat, știa ce trebuie făcut", a spus el. "S-a dus la fiecare scufundare a submarinului, a fost pilot la fiecare dintre ele, și asta pentru că avea încredere în siguranța submarinului".

Newman a declarat pentru BBC că submarinul poate că nu a fost certificat, dar a fost testat intensiv. Rush "a introdus idei noi și piese noi care nu sunt convenționale, iar unora nu le place asta", a spus el.

"Ideea că este ceva unic și că Stockton a făcut ceva greșit nu este sinceră", a spus el.

Însuși Rush i-a spus anul trecut reporterului CBS, Pogue, că "dacă vrei să fii în siguranță, nu te ridica din pat".

"Nu vă urcați în mașină. Nu faceți nimic. La un moment dat, vă veți asuma un risc și este într-adevăr o chestiune de risc-recompensă. Cred că pot face acest lucru la fel de sigur încălcând regulile", a spus el.

Întrebarea este de ce, în ciuda altor scufundări reușite, ultima călătorie a submarinului s-a încheiat cu o tragedie, a declarat Newman.

"În mod clar, corpul de presiune a cedat, nu? Și întrebarea este: de ce ar ceda?".

Guillermo Söhnlein, co-fondator al OceanGate și fost partener de afaceri al lui Rush, a declarat că el însuși nu ar fi avut o abordare diferită.

"Comunitatea submersibililor umani la nivel global este foarte mică și ne cunoaștem cu toții și cred că, în general, ne respectăm cu toții opiniile. Concluzia este că toată lumea are opinii diferite cu privire la modul în care ar trebui să fie proiectate submarinele", a declarat dl Söhnlein.

După ce fiul său a exprimat, de asemenea, temeri cu privire la submarin, Jay Bloom a refuzat invitația lui Rush. "Sunt sigur că el chiar credea în ceea ce spunea", a spus Bloom. "Dar s-a înșelat foarte mult”.