Istoria ne oferă mereu surprize. Noile cercetări pe bază de ADN, și în general pe genetică, confirmă ceea ce afirmau istoricii români la începutul secolului XX și în perioada interbelică, faptul că în spațiul carpato-danubiano-pontic au trăit cele mai străvechi populații istorice, din Euro-Asia și chiar din lume. Posibil ca în Carpați până la Dunăre, în Haemus și până la ”Marea cea Mare” să fi trăit strămoșii oamenilor, care s-au răspândit apoi pe întreg mapamondul. O teză care fusese lansată în anii `60 ai secolului trecut de unul dintre pionierii arheologiei preistorice românești, Constantin Nicolăescu-Plopșor, teză în care se vorbea despre prezența unor hominini vechi de circa 2 milioane de ani pe teritoriul României, nu doar că a revenit în actualitate după ce căzuse în ingnoranță, fiind confirmată de o echipă internațională de cercetători, într-un studiu recent publicat în revista Nature Communications. Specialiști de la centre de cercetare din România, SUA, Marea Britanie, Australia, Suedia și Republica Moldova au reanalizat elementele osoase descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice, care au avut loc la începutul anilor `60 în situl de la Valea lui Grăunceanu – Bugiulești, jud. Vâlcea, și le-au datat prin metoda uraniu-plumb, una dintre cele mai eficiente metode de datare radiometrică folosite în cazul obiectelor mai vechi de un milion de ani. Cercetătorii contemporani au ajuns la concluzia că aceste schelete sunt umane și au o vechime străveche. Aceste săpături arheologice din anii `60 care au scos la lumini rămășițe de hominide se datorează marelui arheolog Constantin S. Nicolăescu-Plopșor, un arheolog și geograf îndrăgostit de Oltenia. Născut în anul 1900, la Plopșor, azi în jud. Dolj, Constantin Nicolăescu-Plopşor a făcut parte din strălucita pleiadă de arheologi şi istorici formată în jurul lui Vasile Pârvan. Bunicul său dinspre mamă a fost Dincă Schileru, deputat al ţăranilor din Oltenia, cărora le-a câştigat respectul reprezentându-i cu onoare în Divanul Ţării. A studiat Istoria la București, urmând apoi studii strălucite la Paris. A fost directorul arhivelor statului din Craiova (1939-1946) și directorul muzeului din capitala Olteniei (1946-1952). A fost ales membru, investit la funcția de coordonator adjunct, al proiectului de cercetare a zonei Porțile de Fier – insula Ada-Kaleh (1963-1968). Echipa lui a proiectat un plan de transferare a cladirilor istorice pe malul românesc. Pentru o scurtă perioadă (1967-1968), el a susținut o serie de prelegeri la Universitatea din Craiova, în cadrul cursului de Istorie a României. Viaţa profesională a lui Plopşor s-a desfăşurat pe şantierele arheologice de prin toată ţara. Iar cea mai mare parte dintre acestea au fost locaţii paleolitice, de la urme străvechi de locuire conservate în aer liber, până la vestigiile adăpostite prin peşteri. A cercetat cam toate peșterile din Oltenia și nu numai, în care a descoperit urme de picturi rupestre străvechi. Este vorba despre 120 de peşteri din judeţele Sibiu, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi. Spre exemplu, în peşterile săpate în masivul calcaros Bordul Mare (Hunedoara), colectivul condus de Nicolăescu- Plopşor a descoperit, în 1954, o vatră amenajată, cu sute de mii de ani în urmă, de către omul de Neanderthal. Este vorba despre o vatră dublă împrejmuită cu pietre, căreia savantul îi spunea în glumă “aragazul paleolitic”. În apropierea acestora s-au mai găsit şi câteva oase care aparţinuseră cândva acelui văr al omului modern. Până la capătul cercetărilor, complexul arheologic de la Bordul Mare a scos la iveală deosebit de multe vestigii, de la unelte care puteau fi utilizate şi ca arme, la diverse alte resturi osteologice. Iar statul gros de cenuşă şi oasele de animale străvechi găsite arată că acolo a locuit, vreme îndelungată, o comunitate de vânători preistorici. (Vasile Surcel, C.S.Nicolăescu-Plopşor – jurnalul.ro, 24 ianuarie 2009).

Dar cea mai spectaculoasă dintre descoperirile lui Plopşor a fost făcută, în anul 1953, la Bugiuleşti, în ţinutul Vâlcei. Apoi, vechile urme de activitate umane au fost descoperite și cercetate exhaustiv în 1962, în Valea lui Grăuceanu din satul Bugiuleşti, comuna Tetoiu, pe Valea Olteţului. Fosilele umane au fost duse la Institutul de Arheologie din Bucureşti, iar restul descoperirilor – depozitul de oase provenind de la 23 de mamifere – la Muzeul Olteniei Craiova, al cărui director a fost Plopşor multă vreme. Fosilele umane, botezate „Omul sudic de Oltenia” sau „Pescarul de pe Lacul Getic”, se credea că au aparţinut unuia dintre cei care vânau în urmă cu două milioane de ani în mlaştinile ”Lacului Getic”. Acesta se întindea la acea vreme pe toată zona care astăzi reprezintă Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei. (Daniela Mitrache, Adevărul, 22.02.2019). Propaganda ceaușistă s-a folosit de descoperire ca să suțină că primul hominid din lume a trăit în România, plus că era din Oltenia de unde era originar dictatorul. Așa că cercetătorii de la București și cei străini nu au achiesat la teoria lui Plopșor, fiind sceptici din motive ideologice și politice. La Bugiulești, pe locul unde cândva a existat golful unui lac de mult dispărut, Plopșor a descoperit un depozit fosilifer cu totul deosebit. Extrem de bogat, acest depozit avea o poziţie şi structură stratigrafică aproape identică celei întâlnite, în Africa, la Oldoway, unde se presupune că s-a născut primul om. Adică în locul unde soţii Leaky au identificat urmele vechi de aproximativ două sau trei milioane de ani ale unor Australopitheci. Cu totul deosebită, descoperirea soţilor Leaky a consolidat ideea că Africa este “leagănul omenirii”, deși teoria lui Plopșor confirmată de geneticieni o poate surpa. Primul om posibil să fi fost născut în spațiul mioritic. Arheologii occidentali au numit scheletul fetiței paleolitice ”Lucy” din Etiopia, după o melodie celebră a formației Beatles.

În zăcământul fosilifer descoperit la Bugiuleşti, Plopşor a identificat, printre multe altele, şi o serie de oase sparte intenţionat în forme specifice, care se pare că au fost utilizate pe post de unelte sau, de ce nu, de arme de atac în timpul vânătorii. Fapt care pare să indice că, alături de Africa, şi teritoriul arhaic al actualei Oltenii poate fi inclus printre zonele de antropogeneză. Ceva mai târziu, Plopşor a mai descoperit nişte vestigii la fel de importante: unelte extrem de primitive, cioplite grosolan din piatră, relicve a ceea ce el a numit “Cultura de prund” de la Valea Dârjovului. În mod ciudat, toate aceste descoperiri au foarte bine primite doar de reprezentanţii cercurilor ştiinţifice din străinătate. În loc să-i continue şi să-i adâncească cercetările, colegii săi din ţară au preferat să le ignore ori, pur şi simplu, să le treacă sub tăcere. Erau invidioși? Moartea timpurie a savantului, care a părasit această lume în anul 1968, a făcut ca “Oldoway”-ul oltenesc să fie acum aproape uitat. (Vasile Surcel, idem). După Constantin Nicolăescu-Plopşor, faza de debut a paleoliticului superior, este reprezentată de Szeletian (cultură între paleolitic mijlociu și paleoliticul superior), definit ca un musterian superior (industria uneltelor de piatră) în care formele bifaciale sunt asemănătoare vârfurilor foliacee szeletiene Szeletianul este considerat o fază intermediară între paleoliticul mijlociu şi Aurignacian (perioadă istorică din paleolitic), iar tehnologic elementele Levallois sunt acompaniate de tehnica laminară, tipologic formele carenoide şi foliacee sunt însoţite de racloare şi bifaciale. C.S. Nicolăescu-Plopşor a atribuit szeletianului toate ansamblurile unde au apărut forme bifaciale sau foliacee. (Marian Cosac – Paleoliticul superior vechi în România, o redefinire culturală necesară – Oltenia-Studii-si-Comunicari-arheologie-istorie-XIII-2001_005.pdf).

Aceleași metode au fost folosite și în cazul resturilor fosile animale scoase la lumină în mai multe situri din apropierea celui de la ”Valea lui Grăunceanu”, și pe care arheologii le-au considerat contemporane sau relativ contemporane cu acesta – La Pietriș, Valea Roșcăi, Dealul Mijlociu sau Fântâna lui Mitilan. 20 dintre aceste schelete prezintă incizii care, cel puțin în cazul a opt dintre ele, au fost create cert în mod artificial. Faptul că inciziile apar în pozițiile anatomice care indică descărnarea, susțin autorii studiului, trădează o operațiune de îndepărtare voită a țesuturilor moi de pe oase, implicit a unei specii hominine capabilă să folosească unelte în acest scop. cercetătorii de azi confirmă ce afirma arheologul oltean acum peste 80 de ani în cartea sa despre paleolitic apărută în limba franceză în 1932. Constantin Nicolăescu-Plopşor a făcut studii de specializare la Institutul de Antropologie din Paris, colaborând aici cu celebrul preistorician francez, abatele H. de Breuil. În 1934 istroicul își susţine teza de doctorat, în care tratează o perioadă istorică mai puţin cercetată sistematic – paleoliticul din România. Lucrarea ”La paleolithique en Roumanie”, reprezintă o primă sinteză a descoperirilor din această perioadă îndepărtată, fiind publicată în revista „Dacia”, N.S., nr. 5-6, 1935-1936. Cu studii excelente la Paris, Plopșor a fost ignorat tocmai de colegii de breaslă din România. Începând cu anii 1952/1953, s-au identificat, în zona Bugiuleşti, judeţul Vâlcea, mai multe puncte fosilifere, care au început să fie intens studiate în jurul anului 1960. Arheologul a fost un vizionar ale căror teorii sunt confirmate azi de geneticieni. Plopşor s-a considerat descoperitorul celei mai vechi, dar, în acelaşi timp, controversate fosile umane (un craniu descoperit la Bugiuleşti, jud. Vâlcea), numite de el ”Homo olteniensis” (Australonthropus olteniensis), pe care o considera veche de două milioane de ani. Aceasta ar fi fost „veriga de legătură între descoperirile de acest fel din nordul Africii, Europa sud-vestică şi Asia sud-estică”, având implicaţii majore în reconstituirea procesului de antropogeneză pe plan mondial. Asupra acestei descoperiri s-au oprit, de-a lungul timpului, mai mulţi cercetători, precum R. Dart, D. Johanson, M. Edey, Dardu Nicolăescu-Plopşor, Al. Bolomey etc. Până mai ieri, teoria lui Plopşor era considerată insuficient susţinută. Plopşor a făcut şi unele afirmaţii originale în acea perioadă – definirea a două „culturi mezolitice” Cleanovianul şi Plopşoreanul, „cultura prepaleolitică” Greuceană, în periodizarea paleoliticului. (Simona Lazăr – Contribuția lui C. Nicolăescu-Plopșor la cercetarea preistorică din Oltenia – https://arhiveleolteniei.ro/wp-content/uploads/2020/10/1.-Simona-Lazar_Contributia-lui-C.S.Nicolaescu-Plopsor….pdf).

E interesant cum cercetările actuale efectuate cu cele mai moderne instrumente științifice confirmă că pe teritoriu României au trăit cei mai vechi oameni din continentul euroasiatic: Euro-Asia. Pe teritoriul României s-a găsit veriga lipsă a apariției și migrației omului, care ne leagă de ”Lucy” din Etiopia de acum 3 milioane de ani. Astfel, se confirmă indirect și teoriile lui Nicolae Densușianu din cartea ”Dacia preistorică” sau a lui Nicolae Miulescu din ”Dacia – Țara Zeilor” și parțial de Vasile Pârvan în lucrarea ”Getica”, prin care se susține că spațiul carpato-danubiano-pontic a fost izvorul demografic al Euro-Asiei: un axis mundi din care s-au dezvoltat civilizațiile ulterioare. Conform istoricului Constantin Nicolăescu-Plopșor omul preistoric euroasiatic, care făcea legătura cu strămoșii lui ”Lucy” din Etiopia, s-a născut în zona Olteniei și Munteniei răspândindu-se apoi pe tot continentul european, în Asia și Americi. În concluzie, Homo olteniensis este strămoșul europenilor, asiaticilor și americanilor.

Ionuț Țene/ napocanews.ro

Distribuie Distribuie Comentarii