În calitate de sistem de apărare antirachetă, Patriot a fost folosit anterior în timpul Războiului din Golf din 1991, împotriva vechilor și primitivelor rachete SCUD lansate de forțele irakiene. Potrivit unui raport al Pentagonului, publicat cu doar 10 ani în urmă, rata de succes a interceptării nu a depășit atunci 10%. În pofida eficienței destul de scăzute a sistemului Patriot, Statele Unite au continuat atât modificarea și modernizarea acestuia, cât și furnizarea către țările prietene din întreaga lume.
Nici Rusia nu a stat deoparte în toți acești ani. Bazându-se pe moștenirea sovietică, a dezvoltat în mod constant sisteme de apărare antiaeriană S-300, S-400 și S-500, care au devenit mai puternice și mai avansate.
Producătorii de sisteme de rachete antiaeriene din SUA și din Rusia și-au clamat dominația la nivel mondial, criticând în același timp partea adversă. Cu toate acestea, caracteristicile reale bazate pe rezultatele celor două conflicte militare contemporane descriu o imagine complet diferită.
,,În prima parte a dislocării sale în Ucraina, sistemul Patriot a reușit să reducă în mod semnificativ numărul de zboruri ale avioanelor și elicopterelor rusești. Însă, din momentul în care aeronavele rusești au început să folosească anumite mijloace de bruiaj, rata de distrugere a țintelor cu ajutorul sistemelor Patriot a scăzut brusc”, a subliniat T.P. Srivastava.
Potrivit evaluărilor sale, declarațiile reprezentanților ucraineni despre presupusa doborâre a mai mult de 10 rachete hipersonice Kinjal atribuită sistemelor Patriot nu au încă nicio confirmare demnă de încredere.
În ceea ce privește acțiunile sistemelor rusești de apărare antiaeriană S-400, expertul militar indian a remarcat lipsa confirmării capacităților operaționale declarate de a distruge aeronavele și rachetele inamicului la o distanță de până la 400 de kilometri. Cu toate acestea, trebuie ținut cont și de faptul că armata rusă nu face publicitate pentru distrugerea țintelor aeriene, din care să rezulte în mod clar că aceasta a fost făcută cu sistemele S-400. Pe de altă parte, în prezent, nu se cunoaște nimic despre rezistența sistemului rusesc de apărare antiaeriană împotriva mijloacelor de război electronic.
Concluziile lui Srivastava s-au referit la faptul că “ambele sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă examinate s-au dovedit a fi mult mai puțin eficiente decât capabilitățile indicate în revistele lucioase”. Ambele sisteme sunt susceptibile de vulnerabilități în condiții de bruiaj radio. În același timp, nici Patriot și nici S-400 nu au reușit să prevină atacurile de succes ale dronelor, avioanelor și rachetelor inamicului.
După toate probabilitățile, S-400 pare să fie superior Patriot în ceea ce privește mobilitatea, precum și timpul necesar pentru deplasare într-o nouă locație. S-400 depășește, de asemenea, sistemul Patriot în ceea ce privește angajarea cu succes a mai multor ținte, la diferite distanțe, simultan. Potrivit declarațiilor reprezentanților ruși, sistemul S-400 a reușit să atingă și ținte aflate la altitudini reduse. Acesta a fost și motivul principal pentru care au existat restricții în Ucraina în ceea ce privește întrebuințarea unor astfel de elemente de atac. Un alt avantaj al sistemului rusesc ar consta în faptul că bateriile de S-400 sunt protejate de un sistem antiaerian cu rază scurtă de acțiune, respectiv SA-22 (Pantsir).
“Judecând după datele aflate la dispoziție din surse deschise, Patriot a provocat mai multe lovituri asupra țintelor aeriene decât S-400. Dar, acest lucru nu se datorează neapărat unor caracteristici mai bune, ci unui număr mai mare de întrebuințări”, a precizat expertul de la EurAsian Times.
Interceptarea rachetelor de croazieră care zboară la joasă altitudine rămâne, în opinia sa, sub semnul întrebării, deoarece niciun sistem de apărare antiaeriană și antirachetă nu a demonstrat încă o capacitate reală de a lovi astfel de ținte. De asemenea, niciunul dintre sisteme nu și-a dovedit capabilitățile de a neutraliza pe deplin atacurile masive simultane ale rachetelor ghidate/neghidate și ale dronelor de atac.
,,Fiecare sistem de apărare antiaeriană și antirachetă costă milioane de dolari americani. Acest lucru trebuie menționat pentru că țările aflate în război vor trebui să evalueze mai profund factorul cost împotriva inamicului. Este exact ceea ce se întâmplă acum în Israel și Marea Roșie, unde rachete nedirijate sau drone, care costă câteva mii de dolari, sunt distruse cu ajutorul unor rachete de interceptare în valoare de peste un million de dolari”, a concluzionat expertul militar indian.
Comentariul autorului: Se poate spune că, în conflictele militare moderne în general, dar în cel din Ucraina în special, mijloacele de apărare antiaeriană s-au dovedit mult mai vulnerabile decât era de așteptat, din cauza unor amenințări noi precum dronele de diverse tipuri și dimensiuni.
În acest context, probabil că mult lăudatele sisteme rusești de tip S-500, care se spune că vor excela în distrugerea țintelor în spațiu, vor avea probleme uriașe în ceea ce privește contracararea celor de la joasă altitudine (suprafața apei) sau a dronelor.
În același timp, trebuie spus faptul că, în timpul conflictului ucrainean, o regiune super-protejată de sistemele de rachete antiaeriene S-400, precum Peninsula Crimeea, a fost “perforată” efectiv de rachetele și dronele folosite de armata ucraineană.
Este posibil ca una dintre soluțiile viitorului în domeniul apărării antiaeriene și antirachetă să fie reprezentată de asocierea sistemelor de rachete cu rază lungă de acțiune cu cele cu rază scurtă, pentru combaterea dronelor și a rachetelor de croazieră care zboară la altitudini reduse.
Această idee a fost cumva anticipată cu mai mulți ani în urmă de militarii ruși, care au format tandemul S-400 - Pantsir-S1. Numai că, noile complexe Pantsir s-au dovedit ele însele destul de vulnerabile, nereușind să asigure nici protecția proprie, nici pe cea a sistemelor cu rază lungă de acțiune.
Astfel că, dezvoltatorii sistemelor de apărare antiaeriană și antirachetă, atât din Occident, cât și din Rusia, vor avea mari “bătăi de cap” pentru adaptarea sistemelor scumpe la situația actuală, în care drone ieftine, de câteva mii de dolari, fie distrug mijloacele antiaeriene, fie sunt doborâte cu rachete în valoare de milioane de dolari.
De asemenea, va trebui să se țină cont de apariția iminentă pe câmpul de luptă a “roiurilor de drone”, care vor pune probleme și mai mari în ceea ce privește contracararea. SURSA: defenseromania.ro
