De când a preluat puterea, în urmă cu 10 ani, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, în vârstă de 43 de ani, s-a străduit cu ardoare să poziționeze mica sa țară – una dintre cele mai bogate din lume, cu a treia cea mai mare rezervă de gaze și al șaselea cel mai mare venit pe cap de locuitor – ca actor în geopolitica globală. În cea mai mare parte a eșuat în a obține statura la care tânjește, chiar și după ce a găzduit Cupa Mondială de fotbal și după ce oficialii europeni solicitanți au fost deconectați de la livrările de gaze rusești, cândva fiabile.

Războiul dintre Israel și Hamas – o grupare îndatorată Qatarului – care a început după ce Hamas și alți teroriști din Gaza au masacrat 1.400 de persoane în sud-vestul Israelului la 7 octombrie, i-a oferit lui Thani oportunitatea de a obține un profil mai înalt decât orice alt lider arab din ultima vreme. El se află într-o poziție potențial unică pentru a ajuta la extragerea celor peste 240 de ostatici – de toate vârstele, de la foarte tineri la foarte bătrâni; majoritatea israelieni, dar mulți de naționalitate străină – pe care Hamas și Jihadul Islamic i-au răpit în Gaza în acea zi.

Spre deosebire de vecinii săi din regiune, el nu este îngrijorat de o revoltă sau de o contestare a guvernării sale de către islamiști. În schimb, el găzduiește grupuri teroriste islamiste, inclusiv Hamas, alături de un birou comercial pentru Israel și mii de soldați americani la baza aeriană Al Udeid, de unde Statele Unite desfășoară în mod obișnuit operațiuni în regiune.

Nu există nicio îndoială că simpatiile lui Thani se află alături de palestinieni. Ministerul său de externe a învinuit „exclusiv” Israelul pentru măcelul comis de Hamas și nu a condamnat nici măcar o dată atrocitățile comise de teroriști.

Și totuși, influența pe care Doha o are asupra Hamas ar putea fi singura speranță pentru familiile care doresc cu disperare să se reîntâlnească cu fiii, fiicele, bunicii și alți oameni dragi răpiți.

În 2012, în timp ce războiul făcea ravagii în Siria, iar conducerea Hamas se opunea guvernului sirian, Doha i-a oferit adăpost. Qatarul a declarat că decizia a fost luată în coordonare cu Statele Unite și cu binecuvântarea președintelui american de atunci, Barack Obama. Hamas este datoare Qatarului nu doar pentru că a oferit refugiu liderilor săi și pentru că i-a oferit o bază pentru a planifica și a discuta cu patronii săi iranieni, ci și pentru milioanele de dolari în ajutor extern anual, care îi ajută pe cei săraci din Gaza, plătește pentru electricitate – și finanțează, de asemenea, birocrația Hamas, infrastructura teroristă, rachetele și alte arme.

Până în prezent, Qatar a reușit să convingă Hamas să elibereze patru ostatici, toate femei. „Rămânem încrezători în ceea ce privește situația ostaticilor”, a declarat Majed Al Ansari, purtătorul de cuvânt oficial al Ministerului de Externe din Qatar, pentru Foreign Policy. „S-au înregistrat unele progrese și descoperiri în ceea ce privește negocierile, mai ales dacă comparăm punctul de plecare cu cel în care ne aflăm acum”.

„Se mișcă mai încet decât ne așteptam”, a spus oficialul. „Atentatul cu bombă de la spital a întârziat negocierile”, a adăugat el, făcând referire la explozia de la spitalul arab al-Ahli din orașul Gaza din 17 octombrie, pe care Hamas a atribuit-o în mod fals Israelului. (Israelul a prezentat dovezi care arată că explozia a fost cauzată de o rachetă ratată a Jihadului Islamic. Statele Unite, citându-și de asemenea propriile date, au susținut versiunea israeliană).

Israelul și mulți dintre aliații săi occidentali consideră că Thani exercită asupra Hamas o influență mult mai mare decât lasă probabil să se înțeleagă. El ar putea, probabil, să exercite mai multă presiune asupra liderilor săi pentru a elibera ostaticii.

„Comunitatea internațională ar trebui să ceară Qatarului, care finanțează Hamas, să permită eliberarea imediată a ostaticilor deținuți de teroriști”, a declarat ministrul israelian de externe Eli Cohen la o reuniune a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite la 24 octombrie.

„Știm că Qatarul își poate exercita influența asupra Hamas și nu avem niciun motiv să credem că nu o va face”, a declarat pentru Foreign Policy Peter Stano, principalul purtător de cuvânt pentru afaceri externe al UE, în biroul său din Bruxelles.

Oficialul care are cunoștință de negocierile în curs a declarat că Hamas cere Israelului să înceteze bombardamentele pentru a putea aduna cei peste 240 de prizonieri împrăștiați în Gaza – unii în custodia Jihadului Islamic, iar alții ar fi ascunși în zone rezidențiale de către civili palestinieni.

Qatarul se teme că, dacă Israelul își menține campania declarată de distrugere a capacității militare și guvernamentale a Hamas, iar Hamas simte că se apropie de dispariție, negocierile ar putea eșua. Un număr tot mai mare de morți în Gaza și teama că ostaticii ar putea muri au dus, de asemenea, la sporirea numărului de apeluri pentru „pauze” umanitare. UE le-a solicitat, iar secretarul de stat american Antony Blinken a declarat că trebuie luate în considerare pauzele pentru a proteja viețile civililor, însă SUA sprijină ferm refuzul Israelului de a-și opri campania, iar președintele american Joe Biden a declarat că Hamas ar trebui să fie eliminat în întregime.

În culise, Qatar concurează cu alte state din regiune, de asemenea dornice să pară că își dovedesc relevanța pentru Occident.

Turcia s-a oferit să arbitreze – dacă ambele părți o cer. Aceasta are o anumită influență asupra Hamas, ai cărei lideri s-au refugiat, de asemenea, în Turcia. Dar, în ciuda camaraderiei islamiste dintre Hamas și președintele Turciei, precum și a denunțurilor repetate ale președintelui Recep Tayyip Erdogan împotriva Israelului începând cu 7 octombrie, arabii ar putea prefera în continuare ca un lider arab să joace rolul principal. Doha și Ankara sunt aliați și au declarat că se coordonează.

Omanul a fost un partener de încredere și relativ neutru pentru Occident atunci când vine vorba de relațiile cu Iranul, deoarece a ajutat la crearea bazelor, în urmă cu un deceniu, pentru discuțiile directe între oficialii americani și iranieni care au culminat cu acordul nuclear SUA-Iran. Însă nu are influență directă asupra Hamas.

Qatar se confruntă cu cea mai dură provocare pentru rolul de potențial mediator din partea Egiptului, care a jucat, de asemenea, un rol în eliberarea a doi ostatici israelieni și a mediat mai multe încetări ale focului între Israel și Hamas în conflicte anterioare.

„Întotdeauna, în timpul acțiunilor militare anterioare dintre Israel și Hamas, întotdeauna Egiptul a jucat rolul de mediator”, a declarat Emad Gad, un politician și analist politic egiptean, pentru FP prin telefon de la Cairo. Gad a spus că nu există nicio îndoială că „negocierile indirecte între Israel și Hamas vor avea loc în Egipt”.

Sultan Barakat, profesor la Universitatea Hamad Bin Khalifa a Fundației Qatar, a scris într-o lucrare academică din 2014 că diplomația Qatarului în conflictele regionale a avut în mod tradițional mai mult succes în dezamorsarea crizelor pe termen scurt decât în furnizarea de soluții pe termen lung la conflicte. Dar acum, crede el, Qatar are mai multe șanse decât Egiptul nu doar de a media eliberarea ostaticilor, ci și de a asigura o încetare a focului de durată.

„Israelul vrea să împingă milioane de palestinieni în Sinai. Egiptul nu poate media dacă se află, de asemenea, la capătul conflictului”, a declarat Barakat prin telefon de la Doha. (Un document ministerial israelian fără caracter obligatoriu propune transferul locuitorilor din Gaza în Sinai, dar a fost minimalizat de Israel și nu reprezintă o politică oficială).

Mai multe guverne din UE au contactat în mod proeminent Qatar, mai degrabă decât Egiptul, în speranța de a-și elibera cetățenii ținuți ostatici.

Arabia Saudită, la rândul său, și-a pierdut o parte din credibilitate ca mediator cu palestinienii, deoarece se pare că și-a canalizat cea mai mare parte a energiei diplomatice în perioada premergătoare acestui război spre normalizarea legăturilor cu Israelul. Între timp, Iranul este disprețuit de majoritatea arabilor, iar cei care au semnat Acordurile Abraham cu Israelul în 2020 s-au descalificat ca arbitri.

Cu toate acestea, Qatar, o națiune minusculă cu bogății masive, a manevrat în mod constant într-o poziție în care poate vorbi cu Israelul având în vedere beneficiile palestinienilor. În mod revelator, se pare că șeful Mossad, David Barnea, a efectuat o vizită în Qatar în weekend pentru a participa la discuții privind potențialul unui acord de eliberare a ostaticilor.

Thani este tânăr și foarte bogat, iar singurul său obiectiv clar este acela de a dobândi o moștenire de lungă durată. El are o șansă acum, dacă poate salva ostaticii prin medierea unor condiții acceptabile pentru părțile beligerante. Acest lucru ar putea decide rolul viitor pe care îl va juca Qatar în rezolvarea celui mai dificil de rezolvat conflict din lume.