Foarte interesante amănunte...
Fosta gardă de corp a președintelui Rusiei, guvernatorul regiunii Tula, Aleksei Diumin, a fost de mult timp vehiculat drept potențial ministru al Apărării, în locul contestatului Serghei Șoigu, și chiar ca succesor al lui Vladimir Putin. Discuțiile despre acest lucru au devenit mai frecvente după rebeliunea mercenarilor Wagner.
Diumin spune că el nu a aspirat niciodată la funcții înalte, ci le-a ocupat, îndeplinind voința superiorilor săi. Dar, potrivit unei surse apropiate cercurilor militare, citat de publicația rusă Important Stories, Diumin „nu este atât de modest pe cât pare”. Și deși zvonurile despre posibila sa numire în funcția de ministru al apărării nu au fost încă confirmate, autoritățile din Ministerul rus al Apărării se tem serios de fosta gardă de corp prezidențială.
Militari și cekiști
Din școala primară, Aleksei Diumin a jucat hochei și a cochetat și cu alte sporturi. Tatăl său, Ghendadi Diumin, medic militar, originar din regiunea Tula, a fost prieten cu ministrului apărării din timpul președinției lui Boris Elțin, Pavel Gracev. Așa că Aleksei Diumin, de la vârsta de 16 ani, a mers pe linia militară.
„A fost portar la echipa de hochei „Buran” din Voronej. La 30 de ani și-a încheiat carieră sportivă și s-a înscris la Școala superioară de inginerie militară Voronej. Și când tatăl a fost transferat la Moscova la mijlocul anilor 90, fiul a fost repartizat în districtul militar Moscova, la o mică unitate care era angajată în contracararea mijloacelor tehnice de informații. Lui Aleksei Diumin nu i-a plăcut.
Modul în care un an mai târziu, Diumin a reușit să treacă din sistemul Ministerului Apărării la departamentul de comunicații prezidențial al Direcției Principale de Securitate, care era subordonată Serviciului de Securitate Prezidențial și era format din foști ofițeri KGB, rămâne un mister. Diumin însuși a spus că propunerea de „a asigura comunicarea primelor persoane” i-a fost făcută de „o cunoștință a ofițerului de cadre”. Într-un fel sau altul, Diumin a început să lucreze într-o echipă care-l servea pe atunci pe prim-ministrului Viktor Cernomîrdin și a fost în călătorii de afaceri cu președintele Boris Elțin de câteva ori.
Potrivit lui Diumin, munca era grea - el și alți ofițeri încărcau cutii mari de comunicații închise, antene parabolice și s-au plimbat în călătorii de afaceri, stând departe de casă luni de zile. Dar a ajuns cu ușurință la următorul nivel în carieră - în departamentul de protecție personală al serviciului de securitate prezidențial. A fost antrenat în lupta corp la corp, trăgere cu pistoale, mitraliere, din mișcare, din fugă, din mașină. La început l-a păzit pe prim-ministrul Serghei Stepașin. Și în 1999 a intrat în garda personală a premierului Vladimir Putin. Sau, așa cum a spus Diumin, a devenit „soldatul său”. A ajuns și portar de hochei în echipa VIP din care mai fac parte Vladimir Putin, ministrul Apărării Șoigu și alți oficiali de rang înalt.
Terenuri și titluri
Sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000 a fost o perioadă de atacuri teroriste asociate cu cel de-al doilea război cecen, când Putin avea motive întemeiate să se teamă pentru viața sa. Se spune că au fost cel puțin patru tentative grave de asasinat asupra lui Putin în 2000-2001, când au fost folosiți lunetiști sau atacatori sinucigași. Unul dintre ei a fost împiedicat de Serviciul de Securitate al Ucrainei înainte de summitul informal al CSI de la Ialta din august 2000.
Principala sarcină a serviciului de securitate al deminatrilor nu este să încaseze gloanțe deja trase, așa cum se arată adesea în filme, ci să interacționeze cu alte servicii speciale și alte structuri de forță și să prevină tentativele de asasinat în primele etape de pregătire.
Putin a apreciat în mod special protecția personală din acea vreme. Din 1999, este condusă de membru al Direcției a 9-a KGB, care era responsabil de securitatea liderilor de stat, Viktor Zolotov, actualul șef al Gărzii Naționale Ruse, care a primit echipament greu și arme după revolta eșuată a Wagner. În anii '90, Zolotov l-a păzit pe primarul Sankt-Petersburgului Anatoli Sobciak, pentru care Putin a lucrat. Și la sfârșitul anilor 90 - începutul anilor 2000, a devenit succesiv șeful securității pentru premierul Putin și șeful serviciului de securitate prezidențial.
Zolotov s-a asigurat ca bodyguarzii lui Putin și rudele lor să fie recompensați. Gărzile loiale au primit terenuri scumpe pe Rubliovka, nu departe de reședința lui Putin, a aflat Novaia Gazeta . Rudele și prietenii lui Diumin și-au primit și ei partea lor.
În 2009, fratele mai mic al lui Diumin, Artiom, a obținut 12 hectare la Znamenski Prostori pentru 2,2 milioane de ruble, de 43 de ori mai ieftin decât valoarea de piață. În 2014, Artiom Diumin a construit aici o moșie de o mie de metri pătrați, cu un iaz și o cascadă de fântâni, în valoare de aproximativ 8 milioane de dolari.
Cumnatul lui Diumin, Vladimir Miheicik, a devenit în 2012 vecinul fiului lui Zolotov în Barviha - proprietarul a 24 de hectare de teren și a unei case de 600 de metri pătrați. El a cumparat terenul de la aceeași firmă care i l-a dat și lui Zolotov. Moșia lui Miheicik, valora aproximativ 5 milioane de dolari, potrivit Novaia Gazeta.
În total, familia Diumin a primit 37 de hectare în valoare de aproape jumătate de miliard de ruble.
Treptat, lui Putin nu-i mai era frică atât de terorişti, cât de opoziţie, tulburări populare şi duşmani externi. El s-a înconjurat cu gardieni personali și și-a adus fideli în blocul de putere. Pe lângă terenuri, gărzilor de corp prezidențiale li s-au acordat funcții înalte guvernamentale. Și pentru unii s-au deschis perspective mari. În 2014, Diumin a fost numit șef adjunct al Direcției Principale a Statului Major General (GRU), comandantul forțelor de operațiuni speciale care au jucat un rol major în anexarea Crimeei. Unii au vorbit despre Diumin ca organizator al evacuării fostului președinteal Ucrainei Viktor Ianukovici după Euromaidan, dar Diumin a negat acest lucru. A fost și viceministru al apărării pentru o scurtă perioadă de timp. Și în 2016, Putin l-a numit guvernator al regiunii Tula.
De îndată ce favoritul președintelui rus a ajuns guvernator, toată lumea a început să-l ajute, de la Ministerul Apărării, care a început să construiască poduri în regiunea Tula, până la guvernul de la Moscova. S-au alăturat companii de stat și private. Evraz a venit în zona economică specială Tula Uzlovaia, care a apărut în 2016, cu o investiție de aproximativ 11 miliarde de ruble - compania construiește o fabrică pentru producția de pentoxid de vanadiu. Drumurile de acces către Uzlovaia au fost finalizate de Căile Ferate Ruse în 2020. Gazprom a preluat facilitățile sportive de la Tula: a sponsorizat construcția unui palat de gheață (aproximativ 750 de milioane de ruble) și a unei arene de atletism multifuncțională pentru un miliard. Anul acesta, Gazprom și Novatek au anunțat că vor construi două complexe pentru producția și transportul de gaze naturale lichefiate în regiunea Tula (cu investiții de 3 și 8 miliarde de ruble).
Sub Diumin, indicatorii economici ai regiunii Tula au crescut în general. Iar impozitele din industria de apărare reprezintă o parte semnificativă a bugetului regional.
Bani și afaceri
Concomitent cu avansarea politică a lui Diumin, fratele său mai mic, Artiom, antrenor de tenis, a devenit un investitor major în imobiliare la Moscova în doar câțiva ani.
Nici tatăl lui Aleksei și al lui Artem Diumin, colonelul Ghennadi Diumin, nu a stat departe de marile afaceri. Din 2016, este primul vicepreședinte al consiliului de administrație al Pharmeco, unul dintre cele mai mari holdinguri farmaceutice din Rusia, fondat de Vladimir Babi. Companiile grupului Pharmeco se numără printre liderii în furnizarea de medicamente prin contracte guvernamentale, al căror volum s-a ridicat la zeci de miliarde de ruble.
Război și rude
Administrația guvernatorului Tula a negat că a participat la negocierile cu Prigojin în timpul rebeliunii Wagner. Dar, potrivit surselor IStories, apropiată de cercurile militare, Diumin chiar a fost la discuții. Nu numai că este apropiat de Prigojin, dar cumnatul lui Diumin, Vladimir Miheicik, conduce compania aeriană de marfă a Ministerului Apărării, „224th Flight Detachment” (sau TTF Air), care se află pe lista de sancțiuni a Occidentului din 2021 tocmai din cauza legăturilor sale cu Wagner. În ce constau exact conexiunile nu a fost specificat, dar cel mai probabil este vorba de transportul proviziilor militare pentru Grupul Wagner.
Compania aeriană de stat „224th Flight Detachment” este succesorul escadronului de transport, care a fost înființat în 1979 și a transportat marfă pentru războiul din Afganistan. Compania aparține Ministerului Apărării, iar potrivit site-ul său, principalul client este administrația prezidențială (iar printre altele și Rosoboronexport și RAC MIG). Înainte de sancțiuni, printre clienții transportatorului se numărau marile companii occidentale DHL, UPS, compania de logistică elvețiană Panalpina și operatorul de logistică german DB Schenker.
„224th Flight Detachment” transportă mărfuri voluminoase - echipamente militare, de petrol și gaze și echipamente industriale - și operează o flotă de avioane de transport greu AN-124 Ruslan cu o capacitate de încărcare utilă de 120 de tone. Interesant este că printre clienții companiei în trecut erau forțele NATO. În 2017, parlamentul francez a ridicat chiar problema dependenței forțelor armate franceze de companiile de transport rusești și ucrainene, în special de
„224th Flight Detachment”.
Rudelor și prietenilor lui Diumin, inclusiv soției lui, judecând după paginile lor de Facebook, le place să petreacă timpul în Franța, Marea Britanie și Portugalia.
Soția lui Alekei Diumin, Olga, preferă Franța. Însă războiul a împărțit rudele lui Diumin. Cele din Ucraina, judecând după postările de pe rețelele de socializare, îl vor pe mort pe Putin și susțin Forțele Armate ale Ucrainei. Vărul lui Diumin lucrează în sistemul energetic ucrainean și-l înjură pe Putin pe Facebook.
