Foarte interesante amănunte...
Dezbaterea pe tema steagului secuiesc este foarte interesantă și deosebit de actuală. Aceasta poate aduce surprize istoriografice neașteptate, atât pentru români, cât și pentru secui. Istoricul Pál Antal Sándor, membru al Academiei Maghiare scria despre steagul secuilor următoarele: “Steagul a fost creat în 2004, din iniţiativa Consilului Naţional Secuiesc, şi a fost conceput ca formă de un muzeograf din Sfântu Gheorghe, Konya Adam. A fost inspirat dintr-un steag din anul 1601, steagul de campanie militară a pedestraşilor secui conduşi de Moise Secuiul”.
Acest Moise a condus secuii într-o răscoală împotriva nobilimii maghiare, care le luase drepturie și libertățile. Pál Antal Sándor are dreptate, dar cu o eroare de doi ani, considera într-un articol de referință jurnalistul Miron Manega. În anul 1599, când Mihai Viteazul traversa defileul Oltului pentru a cuceri Transilvania, secuii au trecut imediat de partea armatei românilor şi au venit la Şelimbăr să-l sprijine pe voievodul munten, care le promisese restituirea drepturilor furate de nobilii maghiari. Ridicarea la arme a secuilor fusese una spontană, iar oamenii conduşi de Moise aveau nevoie de un stindard care să îi reprezinte în luptă. Atunci a fost conceput steagul secuiesc, aşa cum apare şi astăzi, subliniază Miron Manega.
Cu stindardul pe care corpul de armată al lui Moise Secuiul l-a purtat în oastea voievodului muntean a fost câştigată bătălia de la Şelimbăr, care a dus la prima unire a tuturor românilor, conform jurnalistului Miron Manega. La 5 octombrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în Ardeal pe trei direcții. Joncţiunea s-a făcut la 16 octombrie în satul Şelimbăr, iar armata lui Mihai, în mare parte formată din secui, valahi şi haiduci balcanici, număra aproape 20.000 de oameni. Andrei Bathory îi opunea un număr egal de ostaşi.
Secuii au fost alături de Mihai Viteazul în toată perioada cât a domnit. Mihai Viteazul intră în direct în luptă, iar nobilii o iau la fugă. Andrei Bathrory alege să fugă, dar este prins de secui şi decapitat, în coliba unui tăietor de lemne. Capul său avea să fie adus lui Mihai. La 1 noiembrie 1599, Mihai pătrundea în Alba Iulia asemenea unui mare învingător. Steagul secuiesc, simbol al luptei comune a secuilor şi românilor împotriva duşmanului comun, nobilii ungurii…, scria jurnalistul Miron Manega, în cunoastelumea.ro. Secuii au recunoscut unirea celor trei Țări Române realizată de Mihai Viteazul și l-au plâns pe voievod când a fost ucis de Basta.
Contribuția istoriografică a lui lui Miron Manega privind steagul secuilor din vremea lui Mihai Viteazul trebuie analizată și dezvoltată de istoricii români. Steagul secuiesc are o istorie interesantă și e legat funciar de prietenia dintre români și secui pe tot parcursul evului mediu, de contribuția comună de luptă împotriva turcilor, dar și contra opresiunii nobilimii maghiare sau a regelui Ungariei. Drapelul actual al secuilor este dovedit istoric din vremea domnitorului transilvan Moise Secuiul, când a condus războinicii secui și în Bătălia de la Guruslău, la 3 august 1601, alături de Mihai Viteazul.
Cele 130 de drapele din Transilvania au fost găsite într-un jurnal din 1891 și reproduse de Károly Cserna în anul 1893, alături de cel secuiesc. De altfel, în întreaga istorie a Țărilor Române avem documente și dovezi ale dragostei secuilor pentru libertate și colaborarea acestora cu domnii Moldovei și Munteniei, care le-au sărit în ajutor când au fost persecutați de turci, nobilii maghiari sau de către habsburgi.
La sfârșitul anului 1474 regele Matia a trimis 5.000 de secui și 1.800 de ostași regali în sprijinul lui Ștefan, aceștia luând parte la Bătălia de la Vaslui, încheiată cu istorica victorie a aliaților creștini. Voievodul Petru Rareș a fost ajutat de secui să scape de urmărirea uzurpatorilor din Moldova. Întreaga istorie medievală și premodernă abundă de documente certe ale colaborării secuilor cu armatele domnitorilor români, iar pentru sprijinul acordat de secui în lupta antiotomană, acestora le-a fost recunoscute libertățile în fața opresiunii nobililor, ale regatului angevin sau mai târziu față de teroarea habsburgilor.
Secuii au fost, de cele mai multe ori, frați cu românii în istorie. Nu întâmplător steagul lor este cel a lui Moise Secuiul prietenul și aliatul fidel și de nădejde al lui Mihai Viteazul în lupta împotriva otomanilor, dar și a nobililor maghiari, care doreau să-I deposedeze de libertăți și privilegii. Cât a domnit Mihai Viteazul în Ardeal, secuii s-au bucurat de drepturi, iar scaunele secuiești au fost trup și suflet alături de voievodul muntean.
Drapelul secuilor este alcătuit după versiunea din anul 1601 a lui Moise Secuiul, singurul principe al Transilvaniei de origine secuiască. Acesta e format din trei benzi orizontale, cele marginale fiind de culoare albastră, iar cea din mijloc, mai îngustă, de culoare aurie. Steagul conține cele două simboluri specific: soarele și luna. Soarele, având înfățișarea de o stea aurie cu opt colțuri, reprezintă unitatea celor opt scaune secuiești, în timp ce Luna argintie simbolizează credința, speranța și încrederea secuilor pentru libertate sprijinită în istorie și de domnii Țărilor Române.
Sub acest steag au luptat secuii alături de Mihai Viteazul împotriva turcilor și a nobililor maghiari. Din punct de vedere socio-cultural, secuii au fost întotdeauna frați cu românii, în lunga istorie comună, de luptă pentru libertate și pace.
Ionuț Țene/ napocanews.ro
