<< Secțiile secrete de poliție ale Chinei, din străinătate, au provocat indignare în întreaga lume. Dar se pare că ideea nu a apărut la Beijing. Reprezentările au venit din orașe chineze, unul dintre ele fiind Qingtian, oraș cu multe legături internaționale >>, scrie Georg Fahrion, pentru DER SPIEGEL .

<< Chiar și mulți dintre chinezi nu au auzit niciodată despre acest oraș chinez. Qingtian este amplasat într-o vale îngustă printre munți împăduriți, un râu împărțind orașul în jumătate. Cu doar o jumătate de milion de locuitori, după standardele chinezești Qingtian este puțin mai mult decât un sat, dar de aici au fost înființate secții secrete de poliție în toată lumea. Iar vizitatorii din Qingtian vor întâlni și alte fenomene la care s-ar putea să nu se aștepte într-un astfel de loc izolat, din provincie.

Într-o dimineață de la sfârșitul lunii noiembrie, Lin Xuefeng stă în magazinul său alimentar din Qingtian. Pe rafturi sunt pachete cu boabe de cafea, paste italiene și ciocolată Kinder. La fereastră atârnă bucăți întregi de șunci iberice. Lin importă și vinde mărfuri europene, la fel ca mulți de aici. Cartierul său găzduiește bistroul La Maison Rouge, magazinul de bijuterii Ciao Bella și magazinul de haine pentru bărbați, Milano Station.

Mergând pe strada principală a acestui oraș prosper și liniștit, cu blocurile sale și magazinele de modă elegante, nu-ți vine tocmai în minte problema secțiilor de poliție dubioase din străinătate. Însă, în septembrie, Safeguard Defenders a publicat un raport despre aceste posturi, care a făcut titluri în întreaga lume. La începutul lunii decembrie, ONG-ul a continuat cu un alt raport, în care organizația a dezvăluit că agențiile polițienești chineze au stabilit birouri în 53 de țări de pe cinci continente, inclusiv în Germania. Potrivit informațiilor disponibile, majoritatea acestor secții fuseseră înființate fără știrea și acordul guvernelor respective.

Prin aceste secții se exercitau presiuni asupra a numeroși cetățeni chinezi pentru a se întoarce în Republica Populară și a se preda autorităților de acolo. DER SPIEGEL a documentat un astfel de caz. Această abordare a încălcat suveranitatea națională a țărilor în cauză – un principiu pentru care China a fost întotdeauna un apărător vehement din perspectiva propriilor interese.

Agențiile de aplicare a legii din cel puțin 12 dintre țările afectate au deschis anchete, iar politicieni de rang înalt și reprezentanți ai structurilor de securitate au vorbit deschis despre ele. „Pentru mine, este scandalos să cred că poliția chineză ar încerca să se stabilească, știi, la New York să spunem, fără o coordonare adecvată”, a afirmat directorul FBI, Christopher Wray, pentru a da numai un exemplu.

Pe fondul indignării justificate, un detaliu important a fost adesea trecut cu vederea: nu guvernul central de la Beijing a înființat aceste structuri clandestine în străinătate. Potrivit raportului Safeguard Defenders, decizia de înființare a birourilor nu a fost luată de Ministerul Național al Poliției, nici măcar la nivel de provincie. A fost luată la un nivel inferior.

Raportul indică faptul că birourile înființate în străinătate sunt filiale ale departamentelor de poliție din patru orașe chineze – inclusiv Qingtian, care este situat în provincia Zhejiang, din estul Chinei. Poliția Qingtian se ocupă și de singura secție de poliție chineză de pe pământ german, pe care Safeguard Defenders a localizat-o la Frankfurt.

Târgul anual de vinuri, QWine, ar trebui să aibă loc chiar acum în Qingtian, dar a fost anulat anul acesta din cauza coronavirusului. Evenimentul era programat să aibă loc pe stadionul local de baschet, pe care Lin Xuefeng îl poate vedea de la vitrina magazinului său alimentar. „Seamănă cu chestia aia din Roma”, spune Lin, arătând spre el. Într-adevăr: Fațada structurii supradimensionate seamănă cu Colosseumul. „Acesta este genul de perspicacitate la care tindem”, spune el.

Legăturile orașului Qingtian cu Europa sunt vechi și profunde. Zona a fost cândva săracă, din lipsă de terenuri agricole din cauza reliefului montan. Orașul a trebuit astfel să găsească alte modalități de a face bani.

Căutarea a ajuns în munții din jurul lui Qingtian. Straturile de pirofilită sunt de o gamă largă: un silicat moale, strălucitor, care apare în depozitele locale în tot felul de culori – roșu, galben, verde, albastru și roz. Oamenii numesc „ouă de dragon” aceste bucăți de minerale colorate, atât de flexibile încât pot fi sculptate cu unghia. Din timpul dinastiei Ming, pietrarii Qingtian au realizat sigilii pentru oficialii imperiali folosind substanța, iar mai târziu sculpturi ornamentate.

Pirofilita a deschis porțile lumii pentru Qingtian. „Strămoșii noștri au adus în Europa primele pietre șlefuite în urmă cu mai bine de o sută de ani”, explică Lin, proprietarul magazinului. Negustorii au avut succes – și au stabilit o tradiție emigrantă. Potrivit autorităților locale, aproximativ 330.000 de oameni originari din Qingtian trăiesc acum împrăștiați pe tot Globul.

RCei care s-au întors înapoi, precum este și cazul lui Lin, ei au transformat apoi locul, începând cu artele culinare. Metropola Shanghai este poate singurul alt loc din China unde puteți găsi bucătărie italiană de o calitate atât de ridicată. În Qingtian, această dolce vita s-a infiltrat în cultura cotidiană. Bărbații care se adună la restaurantul Gioielli după muncă nu beau obișnuitul lichior baijiu la țigară, preferând în schimb un espresso.

Într-adevăr, Qingtian este un exemplu de ceva cu care China și restul lumii, clar, se chinuie: înțelegerea internațională. Ye Yulu, proprietara restaurantului „Itakake”, își amintește cu duioșie de un vârstnic care venea frecvent în fostul ei bar din Brescia, Lombardia, care a venit să o viziteze în Qingtian și și-a petrecut Anul Nou cu familia ei. Negustorul Lin simte că, în China, sentimentul de laolaltă este mai puternic decât în alte locuri, „dar și țările străine au lucruri bune. Toți sunt egali acolo și au libertate de exprimare”. Lin, bărbat trecut de 40 de ani, își poate imagina că atunci când va ieși la pensie se va întoarce în Spania. Îi place clima de acolo. „Relațiile dintre China și Europa sunt puțin accidentate în acest moment”, spune Lin. „Dar toată lumea din Qingtian vorbește cu cineva din străinătate, în fiecare zi”.

Oficialii nu au ascuns niciodată existența secțiilor de poliție

Pandemia a marcat un punct de cotitură pentru acest schimb internațional plin de viață. În primăvara anului 2020, când primul val de coronavirus a început să apară în China, chiar dacă încă era în creștere în Europa, țara și-a închis granițele. De atunci, comunitatea de emigranți din Qingtian a fost efectiv separată de patria-mamă.

Se pare că situația a dat o nouă importanță unei inițiative pe care orașul o lansase încă din 2018: înființarea „Centrelor de servicii externe ale Poliției Qingtian”. Potrivit unui site oficial, aceste centre sunt concepute pentru „a-i ajuta pe chinezii din străinătate să-și rezolve problemele” și pentru „a îmbunătăți în continuare bunăstarea și sentimentul de apartenență al chinezilor de peste mări”. Mesajul include, de asemenea, o propoziție revelatoare: Poliția de peste mpri este o „practică nouî într-o eră nouă”. Acest lucru poate fi interpretat ca o referire la abordarea autocratului Xi Jinping, conform căreia populația chineză în sens larg trebuie să fie supusă unor controale mai stricte. Autoritățile din Qingtian erau aparent prea dornice să-și demonstreze fidelitatea și se pare că nu și-au considerat inițiativa ca fiind problematică. Nici măcar nu s-au străduit să ascundă înființarea posturilor de poliție – ba chiar s-au lăudat cu ele, în mod deschis. Un site de știri operat de China News Service, administrat de stat, încă mai conține fotografii de la ceremonia de lansare a inițiativei, cu certificate înmânate și un bărbat salutând cu bucurie.

Într-un doscirs, șeful Poliţiei Qingtian, Yan Huarong, a enumerattoate funcţiunile secțiilor de poliţie. Ar trebui să-i ajute pe compatrioții din străinătate cu lucruri precum soluționarea disputelor, reînnoirea permiselor de conducere sau clarificarea chestiunilor legate de imigrație, fără a fi nevoiți să călătorească în China. Sarcinile „centrelor de servicii” includ și „publicarea politicilor privind chinezii de peste mări” – cu alte cuvinte: propagandă. În plus, „Poliția Qingtian ar putea folosi centrele de servicii de peste mări pentru a colecta informații” și „sentimentele și opiniile chinezilor de peste mări”. Dintr-odată seamănă mai mult cu munca de informații secrete decât cu vreun oficiu de servicii pentru rezidenți. Posturile de poliție au fost înființate și operate cu ajutorul asociațiilor chineze expatriate. Încă din 2019, o publicație a agențiilor de securitate spunea că 135 de compatrioți născuți în Qingtian au fost recrutați în acest scop.

„Protejați interesele chinezilor de peste mări”

Federația Chinezilor de peste mări întorși din Qingtian este situată la etajul 12 al unei clădiri înalte de pe strada principală a orașului. Cu reporterul de la DER SPIEGEL apărând neanunțat, angajații biroului se pun de acord, după o scurtă discuție, că nu au timp. Dar îl poftesc pe reporter să viziteze Muzeul Emigranților Qingtian, situat un etaj mai jos.

Chemat în grabă, istoricul intern îl ghidează pe reporter prin expoziție. Include documente referitoare la cinci vânzători de „ouă de dragon” care au rămas blocați în San Francisco, în 1884; fotografii alb-negru, îngălbenite, ale nativilor Qingtian și ale soțiilor lor germano-evreice din Leipzig; documente de înlocuire pentru persoanele plasate intern din al Doilea Război Mondial, în Europa. Istoricul explică totul în detaliu. Abia în ultima încăpere, unde istoria se apropie de prezent, grăbește turul.

Un panou mare, amplasat pe perete, este intitulat: „Protejarea intereselor chinezilor de peste mări”. Mai multe fotografii arată angajați ai agenției, aflați în conferință, la mese lungi. O notă explicativă sună astfel: „La 8 aprilie 2021, Biroul Serviciului Public Județean (Qingtian) a ținut o conferință video cu șapte dintre centrele sale de servicii, din Barcelona, Milano, Frankfurt etc”. Întrebat dacă ar putea spune câte ceva despre această activitate polițienească, istoricul a tăcut un pic, înainte de a spune: „Cred că este mai bine dacă încheiem turul aici”.

În Qingtian, ei sunt suficient de mândri de secțiile lor de poliție străine pentru a le pune și în muzeu. Au trecut oare autoritățile locale cumva cu vederea cât de problematice sunt posturile lor de poliție în temeiul dreptului internațional? La urma urmei, astfel de probleme nu sunt de obicei în competența lor.

Diplomații chinezi care au susținut inițiativa, în schimb, nu se pot prevala de o asemenea ignoranță. Într-un articol din 2018, presa de stat îl cita pe Lu Cijun, pe atunci viceconsul general la Barcelona, care lăuda înființarea secțiilor. După ce a izbucnit controversa internațională, cotidianul spaniol, El Correo, a putut vorbi cu un oficial, sub păstrarea anonimatului, de la ministerul chinez de Externe. Ziarul îl citează spunând: „Nu văd ce este în neregulă cu a presa infractori să răspundă în fața justiției”.

Chiar dacă este adevărat că secțiile de poliție chineze din străinătate nu se bazau pe un plan guvernamental central, Beijingul știa despre ele și evident le considera avantajoase.

Până acum, oamenii din Qingtian au reținut și faptul că alte țări au o viziune diferită. Alertate de prezența reporterului străin, două angajate de la Oficiul de Externe local s-au grăbit spre Muzeul Emigrării. Una dintre ele spune că nu este în măsură să răspundă la întrebări despre secțiile de poliție, dar este de acord să trimită o listă de întrebări conducerii poliției din Qingtian. La acele întrebări nu s-a mai răspuns niciodată.

După aceea, cele două femei îl invită pe reporter la o băutură caldă. Cafeneaua muzeului servește un espresso excelent. >>

Distribuie Distribuie Comentarii