Klaus Müller ar fi trebuit să fie un birocrat anonim, dar a devenit o celebritate, notează The Economist .

<< Atunci când Klaus Müller a acceptat postul de șef al Agenției Federale de Rețea – autoritatea de reglementare a energiei electrice, gazelor naturale, telecomunicațiilor, piețelor poștale și feroviare din Germania – el a sperat că își va petrece timpul cu extinderea surselor regenerabile și instalarea cablurilor de fibră optică. Fost ministru de stat pentru mediu și agricultură în Schleswig-Holstein, este apropiat de Robert Habeck, ministrul federal al economiei și membru în grupul Verzilor. Îi pasă profund de cauzele preferate ale Verzilor, cum ar fi trecerea rapidă la neutralitatea carbonului, care îi face pe căpitanii industriei germane să fie neliniştiţi.

Aceste priorități vor trebui să aștepte, recunoaște Müller, pentru The Economist, din biroul său din Bonn. El a preluat controlul la câteva zile după ce Rusia a atacat Ucraina. Din prima zi, și-a petrecut cea mai mare parte a timpului gândindu-se la furnizarea și distribuția de gaze naturale – factorul vital al economiei industriale a Germaniei, al cărei flux a fost oprit de Rusia ca răspuns la sancțiunile occidentale. „Suntem într-o formă semnificativ mai bună decât estimase toată lumea în această vară”, spune el, liniștitor. Dar, adaugă rapid, nu este un lucru clar.

Războiul din Ucraina l-a transformat pe Müller dintr-un birocrat anonim într-o celebritate. Este un invitat frecvent al talk-show-urilor tv populare și are zeci de mii de urmăritori pe Twitter. Actualizările detaliate ale agenției sale, în fiecare zi a săptămânii, cu privire la starea aprovizionării cu gaze sunt citite de milioane de oameni. Când dă o notă optimistă, națiunea răsuflă uşurată. Când trimite o notă de avertizare, așa cum a făcut într-un tweet, pe 28 noiembrie, avertizând că temperatura în Germania pentru următoarele șapte zile va fi cu 2°C sub media pentru perioada din ultimii patru ani, lumea se înfioară.

Motivul pentru care germanii – și în special industriașii germani – așteaptă fiecare cuvânt al lui Müller este acela că el ar putea fi încă responsabil cu raționalizarea gazului pentru țară. În cazul în care guvernul ar face pasul fără precedent de a declara o criză de gaz, agenția sa este gata să mobilizeze 75 de angajați care lucrează în ture non-stop, dintr-o cameră fără ferestre, într-unul dintre blocurile de birouri greu de definit ale agenției, din anii 1960, dotate cu terminale de comunicații uriașe, cu propriul generator de electricitate alimentat cu motorină, cu un rezervor de apă, cu dușuri, cu aproximativ 20 de paturi de campanie și cu stocuri de alimente congelate.

Spitalele, școlile, grădinițele, forțele armate, poliția, pompierii, închisorile, gospodăriile și întreprinderile mici, cum ar fi brutăriile, vor avea prioritate, explică Müller. Afacerile mari (precum și bunurile de lux care consumă energie, cum ar fi piscinele încălzite, saunele și altele asemenea) ar fi pe primele la reduceri semnificative. Dincolo de asta, spune Müller, nu există nicio ordine prestabilită care să indice cui să îi fie tăiat gazul primul. Decizia va lua în considerare șase criterii, inclusiv dimensiunea companiei, ceea ce produce aceasta (producătorii de alimente și medicamente ar fi probabil scutiți) și cât timp are nevoie o companie pentru a reduce producția fără a-și deteriora instalațiile și echipamentele. Pentru a eficientiza procesul, agenția a dezvoltat o platformă digitală de securitate a gazelor pentru cei mai mari 2.500 de utilizatori corporativi de gaz din țară.

Cu toate acestea, chiar și gestionată cu atenție, o astfel de criză a gazelor ar putea duce la o perturbare gravă a lanțurilor de aprovizionare, falimente și șomaj. O prognoză deosebit de sumbră, la sfârșitul lunii septembrie, a Institutului IFO din München și a altor institute de cercetare economică de top, estima că PIB-ul Germaniei s-ar putea micșora cu 7,9% anul viitor, în cazul în care ar fi declarată o astfel de criză. Ar fi mai rău decât recesiunile provocate de criza financiară globală din 2007-2009 și de pandemia Covid-19.

Acest scenariu de groază poate fi evitat în această iarnă. Instalațiile de depozitare a gazelor sunt pline până la refuz cu gaz rusesc importat la începutul acestui an, înainte ca Vladimir Putin, președintele belicos al Rusiei, să închidă aproape de tot robinetele, în septembrie (Rusia obișnuia să furnizeze 55% din importurile de gaze germane). Principalul furnizor de gaze din Germania este acum Norvegia, urmată de Țările de Jos, Belgia și Franța. Până la Crăciun, Germania va avea trei terminale plutitoare, de import pentru gaz natural lichefiat (LNG), în Wilhelmshaven, Lubmin și Brunsbüttel, construite în timp record. Până iarna viitoare, țara ar trebui să aibă alte trei sau patru terminale de LNG.

Chiar și acest lucru, totuși, nu va compensa pierderea de gaz rusesc, așa cum subliniază Müller. Germania trebuie să continue să folosească cu cel puțin 20% mai puțin gaz decât în trecut, ceea ce va deveni mai greu pe măsură ce vremea se va răci. „Vă rog să economisiți gaz în ciuda frigului!”, a postat el pe Twitter, împreună cu prognoza temperaturii pentru 28 noiembrie.

Până acum, germanii i-au ascultat cererile. Un studiu al Hertie School, publicat pe 1 noiembrie, a constatat că industria germană a folosit cu 19% mai puțin gaz în septembrie decât ar fi de așteptat pentru această perioadă a anului; gospodăriile și întreprinderile mai mici și-au redus consumul de gaze cu până la 36%. Pe 22 noiembrie, Institutul IFO a lansat un sondaj care arată că dintre cei 59% dintre producătorii care folosesc gaze naturale pentru producția lor, trei din patru au reușit să economisească gaz fără a reduce producția. Ce se întâmplă în continuare este mai puțin clar. Multe companii spun că nu cred că pot economisi mai mult gaz, fără reduceri ale producției.

„Pregătirea Germaniei pentru această criză nu s-a realizat la cel mai bun nivel posibil”, admite Müller. El crede totuși că Germania a învățat cel puțin trei lecții din criza energetică. În primul rând, „am învățat să nu ne mai expunem niciodată unui astfel de risc cluster”, spune el, referindu-se la dependența excesivă, istorică, a Germaniei de gazul rusesc. Această realizare influențează deja o dezbatere la nivel național asupra legăturilor economice profunde ale țării cu o altă autocrație, China. Celelalte două lecții ale sale — nevoia de a fi mai puțin dependent de combustibilii fosili și de a paria masiv pe surse regenerabile — ar trebui, de asemenea, să facă țara mai rezilientă pe termen lung. Acestea îi permit lui Muller să se gândească la unele dintre prioritățile Verzilor pentru Germania, pe care sperase să se concentreze. >>

Distribuie Distribuie Comentarii