„Discutați despre semnificația în cultura militară rusă a culorilor negru și portocaliu, cu referire la litera Z. Schițați alternativele canonice la Patriarhia Moscovei pentru parohiile ortodoxe din străinătate. Explicați semnificația Tratatului de la Polyanovka (1634) pentru relațiile moderne lituano-ruse. Și cine este Nostradamus al Bulgariei? Aceste întrebări nu provin din chestionarul familiei Lucas sau dintr-o programă de studii postuniversitare obscure. Au o relevanță arzătoare pentru securitatea noastră națională. Pentru a înțelege contextul și conținutul procesului decizional de la Kremlin, trebuie să înțelegem nu numai aspectele militare și economice ale acestuia, ci și cultura ostilă, revanșistă, care o susține și se hrănește cu aceasta”, scrie Edward Lucas într-un editorial din The Times .

<< Luați, de exemplu, logo-ul Z folosit în invadarea Ucrainei de către Rusia, adesea combinat cu panglica Sf. Gheorghe, dungile portocalii și negre reînviate de președintele Putin în 2005. Litera Z nu există în chirilică. Folosirea sa este o batjocură subtilă la adresa țărilor care folosesc alfabetul latin – reprezentând poate „zapad” (vest) sau „za pobedy” (pentru victorie)? Teoria actuală, determinată de o formațiune de avioane de război care a survolat parada de Ziua Victoriei din Piața Roșie pe 9 mai, este că reprezintă 77, numărul de ani de la înfrângerea Germaniei naziste în 1945. Robert Langdon, personajul expert în simboluri din romanul „Codul lui Da Vinci” al lui Dan Brown, ne-ar da pe loc răspunsul. În securitatea națională reală, avem nevoie de semioticieni, precum și de spioni.

Prea mult timp străinii au respins ideea renașterii naționalismului rus. Care a fost vizibil încă de la sfârșitul anilor optzeci în picturile înfiorătoare ale regretatului Ilya Glazunov, incarnând sentimentele de trădare, umilire și încercuire de către Occident. Filme precum „Bărbierul din Siberia” din 1998 (care prezintă jefuirea pădurilor rusești de către americani) și filmele cu gangsteri „Brat” (1997 și 2000) se joacă cu alienarea și xenofobia care precedau epoca Putin.

Sergej Sumlenny, un analist din Berlin, evidențiază efectul șovin al ficțiunii populare recente, inclusiv genul literar sinistru „popadanstvo”, care prezintă intrigi în care diverși aventurieri se întorc în timp pentru a corecta greșelile istorice percepute.

Așa cum poveștile neplauzibile ale lui GA Henty au modelat gândirea imperialistă în Marea Britanie din secolul al XIX-lea, populara serie „Battlefield Ukraine” a descris de ani de zile ruși eroici care-i măcelăresc naționaliști susținuți de Occident.

Alte cărți reabilitează stalinismul, de exemplu înfățișându-l pe groaznicul șef al poliției secrete Lavrenty Beria ca un manager admirabil de eficient. O nostalgie germană similară pentru acoliții lui Hitler este de neimaginat.

Echipa noastră ideală de securitate națională include astfel nu doar semioticieni și critici literari, ci și istoriografi. Abordarea Rusiei față de trecut merită la fel de mult studiat ca și doctrina sa militară. Eseul lui Putin de vara trecută despre revendicarea de secole a Rusiei asupra Ucrainei a fost batjocorit pentru amatorismul său divagant, presărat de erori. Dar a fost un manifest al invaziei. Declarațiile sale ulterioare au revendicat toate teritoriile fostului imperiu rus. Înțelegerea modului în care istoricii de la Kremlin abordează ascensiunea acelei entități extinse, inclusiv tratatele sale obscure din secolul al XVII-lea cu fosta Commonwealth polono-lituaniană, va ajuta la contracararea următoarei mișcări a lui Putin.

Depășind vechea diviziune dintre roșii și albi, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit pilonul ideologic al regimului Putin. Dar războiul își sfărâmă autoritatea, mai ales în afara Rusiei.

Eforturile sunt în desfășurare pentru a găsi autoritatea canonică pentru un număr tot mai mare de parohii disidente: acestea sunt un potențial punct crucial pentru eforturi mai largi anti-Kremlin. Teologii și avocații bisericești sunt rar implicați în afacerile securității naționale. Este nevoie de ei acum.

Toate tacticile Rusiei implică informații. Acasă, propaganda de la Kremlin, smerită și veninoasă, stupefiază publicul. Războiul informațional este, de asemenea, îndreptat împotriva țărilor străine. În mare parte, nu conține un singur mesaj consistent. În schimb, seamănă frică, incertitudine și îndoială. Expertul în info-război Ben Nimmo vorbește despre „cei patru D” – denaturare, respingere, distrage și consternare. Subminarea încrederii și derutarea factorilor noștri de decizie slăbesc capacitatea noastră de a acționa. Ne luptăm să facem față acestui lucru, deoarece diferențele de opinie și scepticismul sănătos sunt semnele distinctive ale unei societăți libere. Cum distingem opiniile oneste, dar greșite, de dezinformarea țintită? Concepte precum adevărul, faptele și logica sună simplu, dar sunt surprinzător de alunecoase. Corectitudinea determină paralizia.

Răspunsul: sunați la epistemolog. Specialiștii în filosofia cunoașterii pot ajuta la dezlegarea atacurilor Rusiei și la elaborarea de contramăsuri. De asemenea, ar trebui să ne uităm la suprapunerea tot mai mare dintre credințele în OZN-uri, negarea schimbărilor climatice, scepticismul față de vaccinuri și disponibilitatea de a accepta scenariul Kremlinului legat de Ucraina. Așa că adăugați și-un psiholog.

Rusia exploatează și credința în paranormal. Profețiile lui Baba Vanga, un văzător orb bulgar care a murit în 1996, au o greutate surprinzătoare în Balcani și în alte părți. Printre prognozele ei populare: „Nimeni nu poate opri Rusia”. Mai exotic, publicația oficială a ministerului rus al Apărării, „Armeisky Sbornik”, a prezentat în februarie „medii de luptă” care folosesc pretinse puteri paranormale pentru a detecta ambuscade, a interoga prizonierii și a da ordine delfinilor. Nu este nevoie de „Dosarele X”: propriii noștri specialiști în manipulare pot exploata astfel de superstiții.

Nimic din toate acestea nu compensează lipsa de artilerie a Ucrainei. Dar ar putea ajuta la prevenirea următorului război al Rusiei. >>

Distribuie Distribuie Comentarii