Un material publicat pe Gatestone Institute şi semnat de J.B. Shurk afirmă ca aşa-numita "mare resetare" nu este altceva decat un "plan de distrugere a libertăţii, inovaţiei şi prosperităţii".

Potrivit autorului, cea mai valoroasa sursă de bogăţie naţională este inovaţia. Capacitatea minţii umane de a crea ceva nou şi valoros oferă societăţii o nesfârşită creaţie de bogăţie.... Inovarea, afirmă Shurk, este "ingredientul magic pentru generarea bogăţiei".

"Oamenii care lucrează ca servitori ai statului în cadrul unor economii controlate la nivel central nu sunt stimulaţi să inoveze. Numai atunci când proprietatea privată şi libertatea personală se combină, inovaţia umană poate duce la prosperitate. Libertatea este secretul ingredientului magic al inovaţiei pentru creşterea bogăţiei", a subliniat acesta, avertizand, totodată, că "o ţară ale cărei instituţii nu respectă drepturile de proprietate sau ale cărei obiceiuri nu preţuiesc libertatea va rămâne un deşert sterp pentru inovaţia umană".

Iată cum vede J.B. Shurk "marea resetare", modul de desfăşurare, scopul şi efectele ei:

Cum devin naţiunile bogate? Multe sunt binecuvântate cu resurse naturale abundente. Altele cuceresc pământuri străine. Unele se specializează în competenţe comerciale şi meşteşuguri unice. Lemnul, mineritul, pescuitul, zahărul, romul, narcoticele, bumbacul, mătasea, agricultura, cucerirea, sclavia umană, producţia, petrolul, industria, băncile şi aşa mai departe - în funcţie de secol şi de regiune, naţiunile au obţinut o bogăţie extraordinară în nenumărate moduri. Observaţi că nicio naţiune nu a reuşit doar să tipărească bani şi să îşi taxeze cetăţenii pe calea spre prosperitate. Bogăţia reală nu poate fi pur şi simplu invocată din nimic. Trebuie să existe o valoare recunoscută în ceea ce posedă o naţiune şi cetăţenii săi.

Totuşi, există o sursă de bogăţie naţională care se ridică mult deasupra celorlalte: inovaţia. Capacitatea minţii umane de a crea ceva nou şi valoros oferă societăţii o creaţie nesfârşită de bogăţie. Spre deosebire de reducerea cantitativă a băncilor centrale şi de alte instrumente (sau trucuri?) monetare, creierul este cu adevărat o maşină de creat bani. Fie că un inovator modifică tehnicile agricole, miniere sau de producţie existente pentru a face producţia mai ieftină şi mai eficientă, fie că un inventator proiectează ceva cu totul unic, valoarea care nu exista ieri se materializează a doua zi. Inovarea este ingredientul magic pentru a genera bogăţie.

Dacă inovarea produce bogăţie, de ce nu sunt toate naţiunile bogate? Pentru că prea multe naţiuni nu reuşesc să îi preţuiască pe inovatori sau să încurajeze inovarea. Fără drepturi de proprietate fundamentale, instituţii sociale puternice şi un sistem juridic de încredere, potenţialii inventatori au puţine stimulente pentru a construi ceva nou. Oamenii care se străduiesc doar să supravieţuiască în lume nu irosesc timp, muncă sau resurse pe proiecte care nu oferă nicio perspectivă de recompensă în viitor. Oamenii care lucrează ca servitori ai statului în cadrul unor economii controlate centralizat nu au niciun stimulent pentru a inova. Numai atunci când proprietatea privată şi libertatea personală se combină, inovaţia umană se poate dezvolta. Libertatea este secretul ingredientului magic al inovaţiei pentru creşterea bogăţiei.

Atunci când economiştii analizează cifrele privind produsul intern brut pentru a vedea dacă economia unei naţiuni este în creştere sau se scufundă, o măsură a inovaţiei devine cuantificabilă. În acest număr este inclus ceva care cuprinde ingeniozitatea umană, libertatea personală şi proprietatea. În acest fel, inovaţia economică reflectă în mod direct condiţia umană în orice moment. Ea oferă o evaluare a libertăţii unei naţiuni.

Acum, "liberalismul", aşa cum este înţeles în mod clasic - ca o filozofie politică ce cuprinde drepturile normale, un guvern limitat, pieţe libere, libertăţi politice şi religioase şi libertatea de exprimare, toate promovate şi protejate de un stat de drept imparţial şi corect - a înţeles întotdeauna acest adevăr fundamental. Libertatea şi drepturile de proprietate generează creativitate. Acolo unde ambele sunt bine apreciate, marii scriitori, artişti şi inventatori produc lucruri noi care altfel nu ar exista. Acesta este motivul pentru care Florenţa medievală a dat naştere deodată atât băncilor moderne, cât şi Renaşterii europene. Libertatea personală de a crea, de a construi, de a investi şi de a deţine proprietăţi generează inovaţii extraordinare şi bogăţie naţională.

Dimpotrivă, atunci când planificatorii centrali de astăzi pledează pentru un control socialist asupra pieţelor şi pentru înlocuirea cu "drepturi colective" în loc de "drepturi individuale", numindu-şi în acelaşi timp agenda "liberalism progresist", ei cooptează şi subminează sensul istoric al liberalismului.

Din această recunoaştere a faptului că libertatea unei naţiuni afectează în mod direct bogăţia unei naţiuni rezultă un adevăr şi mai remarcabil: orice naţiune care nu reuşeşte să îmbrăţişeze şi să protejeze libertatea umană va fi mai săracă din această cauză. O ţară ale cărei instituţii nu respectă drepturile de proprietate sau ale cărei obiceiuri nu preţuiesc libertatea va rămâne un deşert sterp pentru inovaţia umană. În acest fel, naţiunile au un mare stimulent pentru a se liberaliza în timp. În caz contrar, acestea devin rapid vulnerabile din punct de vedere financiar şi militar în faţa unor naţiuni mai inovatoare şi mai bogate. Observând acest adevăr simplu, liberalii clasici au înţeles dintotdeauna că pieţele libere sunt calea către emanciparea umană. Cu alte cuvinte, interesul propriu economic duce, în cele din urmă, la drepturi şi libertăţi umane extinse pe întreaga planetă.

Acum, având în vedere toate acestea ca fundal, cum se face că astăzi avem entităţi precum Forumul Economic Mondial (WEF) care fac presiuni pentru o "Mare Resetare" radicală a societăţii occidentale, care promite să încătuşeze pieţele libere cu reglementări economice, concentrând în acelaşi timp puterea în mâinile unei mici coaliţii internaţionale de planificatori economici centrali - în special ale lor? Cum ar putea fi posibil ca promisiunea pentru un viitor în care oamenii "nu vor deţine nimic şi vor fi fericiţi" să conducă la o societate liberă şi productivă - sau chiar la una fericită? Cum ar putea un viitor în care toată energia este controlată de organismele internaţionale de guvernare şi de corporaţiile multinaţionale să ofere indivizilor elementele instituţionale pentru o inovaţie fără sfârşit? Cum pot agricultorii să susţină populaţii mai mari şi mai prospere, dacă guvernele occidentale continuă să înăbuşe producţia agricolă prin reglementări şi prin exproprieri?

Întrebările răspund de la sine. Agenda WEF promovează programe radical antiliberale, cum ar fi utilizarea inteligenţei artificiale pentru a cenzura disidenţa, a reglementa libertatea de exprimare şi chiar a elimina ideile de pe internet. Eforturile sale represive de a controla toată energia din hidrocarburi şi producţia de bovine şi de culturi agricole vor sufoca inovaţia umană prin privarea mai întâi a occidentalilor de capacitatea lor de a crea, inventa şi cultiva alimente. Politicile sale trădează milenii de progres al civilizaţiei occidentale, înlocuind respectul pentru alegerea individuală şi liberul arbitru cu o gestionare de sus în jos a activităţii umane prin intermediul instrumentelor contondente ale forţei şi coerciţiei. Motivaţiile sunt indiscutabil antiumane în esenţa lor, deoarece fiecare viaţă umană individuală este tratată ca fiind nimic mai mult decât o rotiţă sau un aport care pot fi manipulate ca parte a unei maşini sociale controlate la nivel central. Atunci când occidentalii sunt reduşi la ceilalţii şi zerouri care sunt triate şi schimbate de codurile de programare socială ale WEF pentru un "viitor mai bun", constructorii se supun, dar nu mai creează.

În timp ce libertatea personală a dezlănţuit mintea umană şi a generat o prosperitate occidentală extraordinară, presiunea Forumului Economic Mondial pentru un sistem economic controlat la nivel central va zdrobi drepturile, va sufoca creativitatea şi va produce în masă sărăcie şi sclavie. Susţinătorii săi, de fapt, par angajaţi să folosească mai mult o combinaţie de pandemie, foamete şi frică pentru a centraliza dominaţia pentru ei înşişi.

Pentru a-i convinge pe occidentali să renunţe la mai mult şi să se mulţumească cu mai puţin, WEF şi aliaţii săi globalişti le promit occidentalilor o viitoare utopie. Ca în cazul fiecărei minciuni similare spuse vreodată pentru a justifica dobândirea extraordinară a puterii, însă nu vor reuşi să se ţină de cuvânt. La urma urmei, nicio societate nu a primit vreodată mai multe promisiuni decât în Constituţia URSS din 1936 a lui Stalin şi nici nu a fost ulterior tratată mai abisal. În ciuda afirmaţiilor sale contrare, directivele misiunii WEF inversează în mod intenţionat tendinţele occidentale pentru o mai mare libertate umană, mobilitate socială şi o bogăţie mai larg accesibilă - sau ceea ce, într-o altă epocă, ar fi fost considerat, pe bună dreptate, ca fiind un progres adevărat, liberal.

Deşi WEF şi organizaţiile sale surori pretind că "salvează planeta", eforturile lor par a fi în primul rând un proiect infam de a controla planeta. Energia "curată" este la urma urmei energie controlată; şi cu cât energia este mai mult controlată de guvernele centralizate, cu atât mai mult pieţele, altădată libere, devin complet controlate la nivel central. Dacă fiecare potenţial antreprenor trebuie să primească mai întâi permisiunea de a utiliza energia electrică înainte de a produce ceva nou, atunci niciun antreprenor nu poate prospera fără binecuvântarea autorităţilor centrale. Dacă orice producţie este privită ca o "ameninţare la adresa planetei", atunci niciun întreprinzător independent nu poate inova sau construi bogăţie fără a solicita şi a obţine mai întâi aprobarea guvernului. Dacă consumatorilor li se interzice să cumpere ceva dacă nu este aprobat în prealabil, atunci pieţele libere se transformă în pieţe controlate.

Ducând această tendinţă la concluzia sa logică, dar comunistă, proprietatea privată devine antitetică faţă de obiectivele statului. Vedem deja subminarea ameninţătoare a proprietăţii private în prezent prin aşa-numitele standarde ESG (mediu, social, guvernanţă) folosite pentru a impune obiective industriale şi a manipula pieţele libere. Deoarece controlul asupra informaţiei face controlul asupra pieţelor mai uşor de gestionat, cu cât rezultă mai multă incertitudine economică din manipularea pieţei, cu atât mai multă cenzură vom vedea. Recent, chiar şi un economist de rang înalt care a afirmat corect că economia americană a intrat în recesiune şi-a văzut cercetările "verificate" şi "corectate" de prietenii guvernului american de la Facebook. Acolo unde pieţele libere sunt atacate, libertatea de exprimare este, inevitabil, şi ea atacată. Binecuvântările individuale ale liberalismului nu sunt uşor de disecat de corpul politic fără a produce inevitabil moartea liberalismului ca întreg.

Problema de astăzi poate fi "schimbările climatice" sau COVID-19 sau "aprovizionarea durabilă cu alimente", dar chestiunea declarată nu pare niciodată altceva decât o campanie de relaţii publice pentru a păcăli masele. Întotdeauna pare a fi doar o scuză de unică folosinţă, concepută pentru a-i seduce pe occidentali să acorde unei mici cabale de "elite" puterea şi controlul asupra tuturor celorlalţi.

A convinge omenirea să creadă că pieţele libere vor duce în mod inevitabil la un fel de apocalipsă pare a fi din ce în ce mai mult singurul obiectiv politic care contează. S-ar putea să fie cel mai diabolic truc pe care l-au jucat vreodată cei care deţin puterea împotriva celor care nu au nicio putere. Frica este folosită cu măiestrie ca instrument al unui torţionar pentru a-i convinge pe occidentali să renunţe de bunăvoie la propria libertate. Mantra inocentă şoptită în urechile lor este simplă: Umanitate, ai încredere în noi, noi te vom salva.

Implicaţia este însă mult mai sinistră: Pentru binele vostru, trebuie să fiţi obligaţi să vă bucuraţi de noile voastre lanţuri.

Observaţi că, pentru ca Forumul Economic Mondial să reuşească în misiunea sa de a controla întreaga activitate umană, trebuie mai întâi să distrugă suveranitatea statelor naţionale. De ce? Pentru că, aşa cum am menţionat mai sus, naţiunile liberale care îmbrăţişează libertatea de exprimare, libertatea de gândire şi antreprenoriatul pe piaţa liberă favorizează inovaţia şi marea bogăţie. Orice naţiune care nu este îngrădită de interdicţiile de piaţă ale WEF va continua, cel mai probabil, să prospere, pe când cele încătuşate de "Marea Resetare" vor lâncezi. Acesta este motivul pentru care politicienii occidentali au colaborat atât de mult pentru a-şi promova propunerile de a "reconstrui mai bine", fără a ţine cont de dorinţele cetăţenilor cu drept de vot ai oricărei naţiuni.

Naţiunile libere bogate reprezintă o ameninţare pentru Noua Ordine Mondială a WEF. Dacă trebuie îmbrăţişată cenzura pentru a controla "naraţiunea", atunci aşa să fie. Dacă cetăţenilor trebuie să li se refuze libertatea de mişcare sub pretextul unei "urgenţe de sănătate", nu e mare lucru. Dacă trebuie confiscate conturi bancare private pentru a intimida protestatarii, atunci astfel de ameninţări sunt preţul pentru a asigura respectarea legii. În acest fel, planurile WEF pentru o economie controlată inversează în mod intenţionat secole de progres liberal. Liderii politici de astăzi târăsc Occidentul în trecut.

În primul rând, libertăţile individuale vor continua să dispară. Apoi, cel mai mare motor economic dintre toate, inovaţia, va seca. În cele din urmă, bogăţia va reveni exclusiv în mâinile unei mici minorităţi din "clasa conducătoare". Acesta este viitorul pe care Forumul Economic Mondial îl salută drept "progres". Dar nu este. Este o reţetă pentru sclavia umană. SURSA: epochtimes-romania.com

Distribuie Distribuie Comentarii