Forța aeriană ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai mari avantaje ale Rusiei în fața Ucrainei. Cu aproape 4.000 de avioane de luptă și cu o experiență vastă în bombardarea țintelor din Siria, Georgia și Cecenia, se aștepta ca forța aeriană a Rusiei să joace un rol vital în invazie, permițând armatei ruse să se afunde adânc în Ucraina, să cucerească Kievul și să distrugă armata ucraineană. Dar, după mai bine de două luni de război, forțele aeriene ale lui Vladimir Putin încă se luptă pentru controlul cerului, potrivit unei analize The Atlantic .

Eșecul forțelor aeriene rusești este poate cea mai importantă, dar mai puțin discutată poveste a conflictului militar de până acum. Forțele ucrainene au dat dovadă de o rezistență surprinzătoare în războiul aerian și s-au adaptat pe măsură ce luptele au avansat.

Dar oricare dintre părțile implicate în acest război ar putea încă să obțină supremația aeriană și să schimbe fundamental cursul conflictului.

• Puterea aeriană este potențial decisivă în orice război
• Forțele aeriene depind de o serie de tehnologii care necesită personal foarte bine pregătit
• Recenta modernizare a forțelor aeriene rusești, deși menită să le permită să desfășoare operațiuni combinate moderne, a fost mai mult pentru spectacol. Rușii au irosit banii și eforturile prin corupție și ineficiență.
• Cleptocrația autocrată rusă nu are încredere în ofițerii de rang inferior și mediu și, prin urmare, nu poate permite luarea de decizii flexibile pe care se bazează forțele aeriene ale NATO.
• În loc să se străduiască să controleze cerul, forțele aeriene rusești au oferit în cea mai mare parte sprijin aerian trupelor de la sol sau au bombardat orașele ucrainene
• Spre deosebire de inamicul lor, ucrainenii au dezvoltat un concept coerent de operațiuni aeriene, un concept care le-a permis să blocheze ceea ce părea o cale ușoară către dominația aeriană rusă.

Pregătire foarte bună și de durată

Puterea aeriană este potențial decisivă în orice război, dar este dificil de manevrat în mod eficient. Forțele aeriene depind de o serie de tehnologii care necesită personal foarte bine pregătit, care poate crea rapid ceea ce reprezintă un ecosistem militar aerian: stații radar pentru a asigura comanda și controlul, avioane de vânătoare pentru a proteja și a supraveghea cerul, avioane de realimentare, avioane pentru culegere de informații și avioane de atac pentru a localiza și distruge forțele inamice.

Acest tip de operațiuni combinate implică sute de aeronave și mii de oameni într-o strânsă corelație care necesită o viață întreagă pentru a fi stăpânit. Dar, atunci când sunt gestionate corect, aceste operațiuni suprapuse permit unei armate să domine cerul, făcând viața mult mai ușoară pentru forțele terestre sau navale de dedesubt.

Rușii au irosit banii și eforturile prin corupție și ineficiență

Din fericire pentru Ucraina, recenta modernizare a forțelor aeriene rusești, deși menită să le permită să desfășoare operațiuni combinate moderne, a fost mai mult pentru spectacol. Rușii au irosit banii și eforturile prin corupție și ineficiență.

Deși s-a făcut mult caz de noile echipamente strălucitoare, cum ar fi mult-hulitele avioane de atac SU-34, forța aeriană rusă continuă să sufere din cauza operațiunilor logistice defectuoase și a lipsei unei instruiri regulate și realiste.

Mai presus de toate, cleptocrația autocrată rusă nu are încredere în ofițerii de rang inferior și mediu și, prin urmare, nu poate permite luarea de decizii flexibile pe care se bazează forțele aeriene ale NATO.

Toate acestea au însemnat că, atunci când a început invazia, forțele aeriene rusești erau incapabile să desfășoare o campanie complexă și bine gândită.

Rusia nu a condus niciodată o campanie strategică

În loc să se străduiască să controleze cerul, forțele aeriene rusești au oferit în cea mai mare parte sprijin aerian trupelor de la sol sau au bombardat orașele ucrainene. În acest sens, a urmat tacticile tradiționale ale unei puteri continentale care privilegiază forțele terestre. Concentrarea pe trupele terestre poate funcționa dacă ai un număr aproape nesfârșit de soldați și ești pregătit să îi pierzi. Dar Rusia este atât de atașată de istoria sa de succese la sol, încât nu înțelege importanța puterii aeriene.

"Rusia nu a apreciat niciodată pe deplin utilizarea puterii aeriene dincolo de sprijinul acordat forțelor terestre", s declarat pentru The Atlantic David A. Deptula, un general locotenent în retragere din Forțele Aeriene ale SUA. "Ca urmare, Rusia, în toate războaiele sale, nu a conceput sau condus niciodată o campanie aeriană strategică".

Ucrainenii au dezvoltat un concept coerent de operațiuni aeriene

Desigur, cel mai important motiv pentru eșecul puterii aeriene rusești și pentru prudența evidentă a piloților ruși a fost rezistența ucraineană. Spre deosebire de inamicul lor, ucrainenii au dezvoltat un concept coerent de operațiuni aeriene, un concept care le-a permis să blocheze ceea ce părea o cale ușoară către dominația aeriană rusă.

Ucrainenii au integrat o serie de capacități aeriene și antiaeriene pentru a bloca forța aeriană rusă mult mai mare.

Începând cu rachete sol-aer portabile, ieftine și portabile, ucrainenii au reușit să restrângă puterea aeriană rusă la câteva zone din est și sud, limitând foarte mult libertatea de manevră a Rusiei. Adăugarea unor sisteme de rachete S-300 mult mai puternice și cu rază de acțiune mai lungă din Slovacia îi face pe ruși și mai vulnerabili.

S-300 forțează avioanele individuale rusești, care, în general, nu dispun de realimentare, război electronic și suport de comandă și control, să zboare la joasă înălțime pentru a se proteja de atac. Acest lucru, la rândul său, le face mai vulnerabile la rachetele sol-aer portabile.

Ucraina nu poate ținti fiecare avion rusesc, dar a folosit în mod inteligent ceea ce are pentru a se asigura că piloții ruși se tem că ar putea fi țintiți oriunde, forțându-i să se comporte mai defensiv și reducându-și eficiența. (analiză integrală pe The Atlantic )

Distribuie Distribuie Comentarii