Foarte interesant ce spune George Friedman
<< În ultimele zile, doi înalți oficiali americani – generalul Mike Minihan, șeful Comandamentului pentru Mobilitate al Forțelor Aeriene din SUA, și Michael McCaul, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentnaților – au prezis că un război cu China ar putea izbucni până în 2025.
Am notat că vulnerabilitățile economice și politice ale Chinei fac improbabil un astfel de conflict, dar când un general de patru stele și unul dintre puținii politicieni pe care chiar îi respect fac efortul de a spune așa ceva, sunt obligat să-mi verific din nou raționamentul. În plus, faptul că cei doi spun același lucru îmi sugerează că cineva de la Washington i-a informat cu privire la această chestiune. Briefing-urile nu fac obiectul unor bârfe aleatorii >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures .
<< Rămân sceptic; Pentagonul s-a distanțat de remarcile generalului și, deși McCaul poate fi un politician respectabil, el este totuși un politician. Dar în reevaluarea probabilității unui război, la unele întrebări încă trebuie să se răspundă.
Cine va începe războiul? Este greu de crezut că SUA ar iniția un conflict. Înfrângerea marinei chineze, deși fezabilă, nu ar rezolva problema. Atâta timp cât teritoriul terestru chinez este intact, Beijingul își poate reconstrui forțele armate. Pentru China, atacarea Marinei SUA ar fi un joc de noroc major și ar trebui să calculeze cât ar costa o înfrângere pe mare, în special pe plan intern.
De ce ar aștepta să înceapă războiul? S-ar putea ca serviciile de informații americane să fi aflat că era planificat un atac și să răspândească vestea pentru a-i semnala Beijingului că este la curent cu planurile sale. Dar dacă acele planuri ar fi într-adevăr pentru 2025, SUA ar avea suficient timp să se pregătească pentru asta. Timpul și pericolul sunt aceleași în război, iar ideea că China plănuiește atât de departe este greu de crezut. Nimeni nu vrea să-i ofere celeilalte părți un avantaj.
Ce speră să realizeze agresorul și merită riscul? China vrea să-și securizeze porturile estice și să-și asigure accesul la rutele comerciale din Oceanul Pacific. SUA ar putea dori să treacă de la o amenințare noțională la o amenințare reală.
Va fi un război pe uscat, în aer, pe mare sau o combinație a celor trei? SUA nu sunt capabile să ducă un război terestru în China, având în vedere dimensiunea și populația sa. China poate duce un război aerian și naval, dar ar avea de făcut acest lucru împotriva unui inamic foarte capabil. Avantajul Beijingului este că teritoriul său este sigur. SUA au același avantaj, desigur, dar au avantajul suplimentar de a putea avansa adânc în Pacific și de a angaja în luptă China departe de casă. Cu alte cuvinte, SUA pot determina într-o oarecare măsură unde va fi purtat războiul.
Sunt economiile lor suficient de sănătoase pentru a susține un război? Ambele economii se află în poziții precare, dar există dovezi care sugerează că declinul Americii este un eveniment ciclic, în timp ce al Chinei este un eveniment structural. Susținerea producția de armament aerian și maritim ar fi mai dificilă pentru China decât pentru SUA.
De ce fiecare dintre tabere și-ar „scurge” intențiile? Agresorul trebuie să păstreze secretul. Cel ce se apără ar trebui să-și mediatizeze pregătirile pentru a descuraja agresorul. Deci, dacă China este agresorul, scurgerea știrilor ar fi dezastruoasă. Dar unul dintre motivele pentru care războiul nu poate fi planificat pentru un moment foarte îndepărtat este acela că, cu cât intervalul până la declanșare este mai lung, cu atât mai probabil va exista o scurgere. Dacă s-ar fi planificat un război adevărat, acesta ar fi vizat o perioadă foarte scurtă de timp.
Îi respect pe general și pe congresman și, evident, au acces la informații mai bune decât mine. Dar îmi este greu să cred că China ar planifica atât de neglijent un război. Având în vedere scurgerea, un război ar putea pândi într-un termen scurt, dar pentru China ar fi probabil scurt.
Poate că revin la obiceiuri proaste. Faptul de a răspunde la propriile mele întrebări cu vechile mele opinii implică, desigur, un intelligence subțire. Simțiți-vă liberi să-mi spuneți ce întrebări nu am pus și ce răspunsuri au fost insuficiente. Voi răspunde. >>
