Situația e destul de complicată pentru Marcel Ciolacu, îi înțeleg ezitările.

Strict procedural, singurul pe care îl poate demite (sau căruia îi poate cere demisia) este actualul ministru al muncii. Acolo sunt responsabilitățile în cazul azilelor pentru vârstnici. Mai mult, actualul ministru cunoștea situația atât din ancheta de presă din februarie, cât și din petițiile CRJ. Din prostie sau din alt motiv (mai grav), Budăi a și reacționat la reclamațiile CRJ, anulând unilateral protocolul de colaborare. În cazul lui Budăi, deci, lucrurile sunt foarte clare.

În cazul Firea, situația e mult mai delicată. Ministerul Familiei, pe care îl conduce, nu are nicio responsabilitate directă. Întâmplător, Firea, prin soțul ei, e legată de localitatea Voluntari. Documentele arată că primarul de Voluntari cunoștea problemele din acele azile. Jurnaliștii care au publicat ancheta de presă i-au cerut doamnei o reacție, la momentul respectiv, iar ea a ales să nu răspundă. De ce? Nu știm. Știm sigur, însă, că a aflat din ancheta de presă ce se întâmpla in azilele respective și n-a făcut absolut nimic, nici în calitate de senator, de ministru, nici măcar de simplu cetățean. Politic, nu ai nicio scuză pentru așa ceva. În orice democrație cu tradiție, cineva în poziția ei s-ar fi retras definitiv din viața publică.

La astea se adaugă influența pe care o are Firea în partid. E prim-vicepreședintă și face parte din gruparea lui Paul Stănescu, deci un pol de putere deloc neglijabil. În cazul ei, nu se justifică o demitere din executiv, ca in cazul lui Budăi, cum nu se justifică nicio o cerere de demisie. Repet, ministerul pe care îl conduce nu are responsabilități pe speța de care vorbim. Însă toată încrengătura din Voluntari și faptul că a știut ce se întâmplă și n-a mișcat un deget dau bătăi de cap partidului, din punct de vedere al imaginii.

Așadar, s-ar justifica o retragere a sprijinului politic. Doar că asta se discută in forul politic central și, dată fiind poziția Gabrielei Firea, ar insemna ca Ciolacu să deschidă un front, pe care oricum l-ar fi deschis, însă acum e devreme. E devreme pentru că Ciolacu, din poziția de prim-ministru, are probleme infinit mai grele (deficitul bugetar, reformele din PNRR, absorbtia banilor europeni, inflația ridicată, neliniștea socială care se va relansa la toamnă).

Adăugați la toate astea și tendința descrescătoare a partidului din sondaje, dublată de creșterea spectaculoasă a AUR, pe seama fostului electorat PSD. Poziționarea pro-occidentală a partidului, în contextul conflictului de la granița de est, are costuri vizibile. În punctul ăsta Ciolacu poate fi scos ușor țap ispășitor. Sunt convins că gruparea Firea din partid e adepta liniei ortodoxiste, naționaliste, fără nicio treabă cu stânga europeană sau alte minuni de genul ăsta; se și vede că aripa Teodosie din BOR e de partea ei.

Așadar, forțele care s-ar confrunta într-o bătălie politică Ciolacu-Firea au rădăcini mult mai profunde în societate și implicații nebănuite, inclusiv mediatice (Antena3 ar fi de partea ei, deși e ruptă între CNN și hoții de audiență de la RTV).

Ciolacu ar prefera să-l scoată din executiv doar pe Budăi și să amâne o confruntare cu Firea. Să aștepte sondajele și, eventual, să-i refuze o candidatură la Capitală. Oamenii din partid sunt totuși conștienți că imaginile din azilele groazei vor fi folosite abundent în toate campaniile electorale de anul viitor. Dacă ar putea compensa cumva asta cu o revărsare de lapte și miere, ca odinioară, ar mai fi ceva. Însă bugetul e destul de auster, iar promisiunile sunt fără efect asupra stomacului gol.

Evident, în toată povestea l-ar putea ajuta instituțiile statului, așa cum s-a întâmplat și în cazul Dragnea sau în cazul baronilor, pe vremea lui Ponta. Poate și asta așteaptă acum Marcel. O mână de ajutor mai fermă.