Andrei Ursu, american de origine română, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, și-a încheiat greva foamei miercuri, după 17 zile, atunci când guvernul, după ani de amânări și pasivitate, a decis să deschidă o nouă anchetă cu privire la moartea tatălui său în urma bătăilor primite în închisoare în perioada comunistă, acum trei decenii, relatează New York Times.

'Este o mare probabilitate ca viitoarea etapă să dureze foarte mult. Este o nouă luptă'', a spus Andrei Ursu (56 de ani), care a 'sărbătorit' încheierea grevei foamei mâncând o banană.

Cu două zile în urmă, Alexandru Vișinescu (89 de ani), fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, a rămas tăcut atunci când văduva altui fost deținut a povestit judecătorilor, plângând, cum soțul ei ajunsese să cântărească mai puțin de 35 de kilograme la ieșirea din închisoare. Procesul lui Vișinescu, primul intentat contra unui oficial guvernamental din perioada comunistă în aproape un sfert de secol, este de așteptat să dureze doi ani.

România are de mult timp reputația unuia dintre cele mai refractare foste state comuniste în a dezvălui căile întunecate ale trecutului său totalitar, în special a celui în care a fost implicată Securitatea, poliția sa secretă. Totuși, în ultimii ani, odată cu anunțul potrivit căruia Vișinescu și poate și alții vor fi în final condamnați, sunt perspective pline de optimism că în fine România ar putea fi pregătită să își confrunte brutala sa istorie.

Însă aceste două cazuri, dar și altele aflate în așteptare, ajută la a explica de ce acest optimism este totuși moderat. Amânări birocratice, documente ascunse, oficiali nereceptivi, apatia publicului și ritmul lent al anchetelor și soluționării litigiilor au creat sentimentul că o recunoaștere deplină a faptelor respective s-ar putea să nu aibă loc niciodată.

Motivul pentru care România este atât de refractară în dezvăluirea trecutului său este explicat, în parte, de modul în care țara a ieșit din comunism. România, spre deosebire de Polonia și de alte state din fostul bloc estic, este cea în care înlăturarea dictatorului său, Nicolae Ceaușescu, în 1989 a adus oarecum cu o lovitură de palat, mulți dintre foștii demnitari supraviețuind tranziției și dăinuind ani și decenii în guvern, notează New York Times.

România se află în ultimele 10 zile înaintea celui de-al doilea tur al prezidențialelor. 'România trebuie într-adevăr să-și accepte propria istorie recentă. Este o problemă majoră'', a declarat Klaus Iohannis, candidatul Alianței Creștin-Liberale (centru-dreapta). Iohannis a promis să reaprindă o dezbatere națională pe acest subiect, dacă va fi ales, și s-a pronunțat pentru crearea unui muzeu național al perioadei comuniste.

Opozantul său, actualul premier Victor Ponta, reprezentant al social-democraților, a fost de acord că trecutul nu trebuie să fie uitat, dar a părut mai dornic ca România să privească înainte. 'Este important să cunoaștem trecutul, dar acum cred că acum mare parte a leadership-ului politic este mult mai concentrat asupra viitorului'', a spus el.

Tatăl lui Andrei Ursu, Gheorghe Ursu, a murit în detenție în 1985. Potrivit mărturiilor ulterioare, el a fost bătut în mod repetat de gardieni și de alți deținuți. Andrei Ursu și alții spun că persoana cea mai vinovată pentru moartea lui Gheorghe Ursu a fost Marin Pîrvulescu, un fost maior de Securitate responsabil cu anchetele.

Andrei Ursu, care s-a mutat împreună cu mama sa la Chicago în 1986, a revenit deseori în România după 1989 pentru a cere instanțelor și politicienilor să se facă dreptate. El a făcut greva foamei și în 2000, protest pe care l-a încheiat la finalizarea anchetei referitoare la doi membri ai Miliției care au fost condamnați pentru crimă în 2003. Însă Andrei Ursu a continuat să ceară pedepsirea lui Pîrvulescu. Ultima grevă a foamei a fost începută, după cum spune el, atunci când a adunat o grămadă de dovezi, dar a continuat să se confrunte cu reticența oficialilor români.

AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii