Financial Times, elogiu pentru Piaţa Obor din Bucureşti
În contextul crizei legumelor din Marea Britanie, The Financial Times a făcut o vizită la Piaţa Obor din Bucureşti, „cea mai mare din ţară”, unde verdeţurile de sezon sunt la preţuri rezonabile şi din belşug. Jurnalista Erica Wagner de la FT scrie că Piaţa Obor a devenit una dintre favoritele ei din Europa şi povesteşte cât de încântată a fost să găsească salata, urzicile si loboda de sezon, relatează News.ro.
„Cumpăr o salată frumoasă, untoasă, de la Florian cu 3 lei – adică cam 50 de cenţi – împreună cu câteva legături de ceapă de primăvară cu coadă lungă şi luxuriantă; ridichi crocante, roşu aprins; pătrunjel şi mărar. Totalul ajunge la 18 lei. Cocoţat pe taraba lui înălţată din piaţă, grămezi de produse de jur împrejur, Florian mă învaţă să spun „18” în limba română şi aplaudă când spun bine din a treia încercare. Zâmbeşte când spun „mulţumesc” dar cam asta e tot ce pot în româna mea, până acum”, îşi începe relatarea jurnalista. .
„Sunt la Piaţa Obor, cea mai mare piaţă de produse din ţară, chiar în inima Bucureştiului. Sunt puţine lucruri pe care le iubesc mai mult decât o piaţă europeană – îmi place în special piaţa Lices din Rennes şi piaţa fermierilor de două ori pe săptămână din Dern’sches Gelände din Wiesbaden – iar Obor a fost adăugată acum pe lista mea de favorite”, mărturiseşte ea.
„Metroul din Bucureşti este la îndemână şi rapid, iar staţia Obor se află la câţiva paşi de marea hală centrală a pieţei. În jurul ei sunt tarabe mai mici în aer liber pe care se vând ouă, mere, bijuterii, electronice, flori – şi, bineînţeles, vin fiert şi mici, cârnaţii delicioşi care sunt o pasiune naţională. Nouăzeci de tone de produse proaspete ajung aici zilnic pentru a fi vândute: fructe şi legume la parter, cu zeci de tarabe individuale care se întrec în a expune cel mai luxuriant spanac şi cel mai lung praz. Aici există miere, ierburi şi nuci, precum şi un automat uriaş care oferă iaurturi de diferite grosimi. Urci scara rulantă şi găseşti măcelari, brânzeturi şi brutari. Este deschis şapte zile pe săptămână de la 7:00 până la 19:00 – ei bine, se închide la 16:00 duminica”.
În Anglia nu mai există salată iar în Herson roşiile şi dovleceii sunt pe tarabe din abundenţă
„Florian este nedumerit când îi spun, traducând de pe telefon, că nu există salată în Anglia în zilele noastre. Da, ştiu că este o exagerare, dar a fost fascinant – şi nu puţin consternant – să urmăresc de departe Războiul Salatelor. Tesco, Asda, Morrisons şi Aldi au raţionalizat roşiile, salata verde, ardeii şi castraveţii. Twitter este plin de imagini cu coșurile goale de salate de la supermarketuri din toată ţara, în contrast cu imagini precum cea postată pe Twitter de Lindsey Hilsum, editor internaţional pentru Channel 4 News, care arată o abundenţă de roşii, ardei şi dovlecei în Herson, un oraş aflat în prima linie a războiului din Ucraina”.
Lindsey Hilsum a publicat pe Twitter o fotografie cu rafturi dintr-un supermarket din Herson: „Nu e criză de roşii aici – dar sunt în Herson, un oraş ucrainean din prima linie a frontului care este bombardat zilnic de ruşi, nu un supermarket britanic”.
„Florian face semne către produsele din jurul lui. Totul este din România, explică el, aşa că nu trebuie să vină de departe pentru această piaţă. El nu vinde roşii sau ardei, dar Dan, la o tarabă din apropiere, vinde vin din Grecia, din Bulgaria. Da, spune Dan (mulţumesc din nou, Google Translate), roşiile sunt mai scumpe acum. Asta pentru că, face un gest ce semnifică cutremurul, şi spune „Turcia” – ah, asta din cauza cutremurului, înţeleg”.
„Ambii comercianţi se întreabă ce se întâmplă în Marea Britanie (chiar dacă nu vorbesc româneşte sensul este clar). Când spun „Brexit”, aud un oftat şi o aprobare din cap. Deşi ştiu că este o explicaţie simplistă, este cea mai uşoară fără limbă comună”.
Jurnalista face referire în articol la faptul că ar trebui să le explice celor doi birocraţia crescută atunci când vine vorba de angajarea de lucrători sezonieri şi întârzierile la graniţă care au făcut din Marea Britanie o piaţă neatractivă pentru cultivatorii şi vânzătorii europeni, facturile la energie în creştere – şi lipsa sprijinului guvernamental pentru creşterea costurilor combustibilului – care i-au pus pe fermierii din Marea Britanie în dificultate.
APS Group, cel mai mare producător de tomate din ţară, a lăsat serele neplantate pentru prima dată în istoria sa de 80 de ani.
Ea se întreabă dacă nu ar trebui ca britanicii să înceapă să preţuiască napii, aşa cum a sugerat secretarul pentru mediu Thérèse Coffey la sfârşitul lunii trecute. „Nu, nu este – dacă numai pe baza faptului că napii nu sunt nici măcar de sezon, aşa cum a subliniat Minette Batters, preşedintele Uniunii Naţionale a Fermierilor”.
În Bucureşti, jurnalista de la Financial Times a descoperit verdeţurile autohtone şi de sezon.
„Va trebui să mă ierţi, pentru că sunt o fată de la oraş şi la început nu am recunoscut coşurile cu frunze ţepoase, un comerciant era dornic să cumpăr de la el. Urzici – urzici, adunate în mod tradiţional primăvara, din care am făcut o supă catifelată, folosind o bază din prazul dulce şi seminţe de fenicul cumpărate vrac. Am încercat şi eu loboda, pe care nu am văzut-o niciodată în Marea Britanie. Atriplex patula, numit uneori „spanac francez” – descopăr – are frunze moi, superbe roşiatice-violet şi adaugă o dulceaţă la salate sau, la fel ca urzicile, poate fi transformată în supă”.
„Poate că noul acord dintre Marea Britanie şi UE privind regulile comerciale care afectează Irlanda de Nord – care are potenţialul de a rezolva problema importurilor şi a controalelor la frontieră – este un prevestitor al vremurilor mai bune”, speră jurnalista.
Erica Wagner spune în final că va reveni în Piaţa Obor pentru că îşi doreşte ca „în Marea Britanie să fim mai conştienţi de ce să mâncăm când şi de ce”. „Mai bine pentru planetă, mai bine pentru noi. Da, trăim în secolul 21, iar comerţul global este o realitate. Dar merită să muncim pentru a recăpăta bucuria pe care o simţim când iarna începe să se estompeze, când până şi înţepătura urzicii ne poate înţepa de fericire, spre promisiunea aromelor mai verzi ce vor veni. Mulţumesc!”.
Ea a publicat şi o reţetă de supă de praz şi urzici:
2 sau 3 fire de praz, cu cozile tăiate şi bine spălate, tăiate în bucăţi de 2 cm
5 sau 6 grămăjoare mari – purtaţi mănuşi! – de urzici, bine spălate
2 linguriţe de seminţe de fenicul
2 linguri de unt
o lingură de ulei de măsline
sare şi piper
3 căni de bulion
un strop de sos de peşte, dacă nu sunteţi vegetarieni
pătrunjel, mărar, dacă le aveţi la îndemână şi vă plac
„Rumeniţi prazul în unt şi ulei într-o tigaie până devine moale. Adaugaţi sare, piper şi seminte de fenicul şi mai lăsaţi să se înmoaie împreună cu feniculul câteva minute. Adăugaţi urzicile, amestecaţi, turnaţi bulionul şi lăsaţi să fiarbă aproximativ 10 minute. Se lasă să se răcească şi se dă prin un blender. Adăugaţi o lingură de smântână. Gustaţi pentru asezonare şi adăugaţi sosul de peşte şi dacă preferaţi ierburile proaspăt tocate. Bucuraţi-vă!”
