Ferma animalelor la CCR! Pumn în gura judecătoarei Livia Stanciu
O hotarare a CCR, semnata de presedintele Valer Dorneanu, introduce mai mult decat cenzura, introduce o forma de dictatura grosiera in institutia care ar trebui sa fie ultimul bastion al statului de drept si al legalitatii. Judecatorii nu mai sunt independenti decat pe hartia Constitutiei, fara valoare la nivelul CCR, unde critica a fost abolita.
Primul semn ca ceva nu este in ordine a fost disparitia de pe site-ul CCR a opiniei concurente formulata de judecatoarea Livia Stanciu la Decizia 392/2017, care, desi este una de respingere a exceptiei ridicata de fosta sotie a lui Liviu Dragnea, obliga Parlamentul sa introduca pragul de prejudiciu in infactiunea de abuz in serviciu. Adica ceea ce facea OUG 13 si ceea ce a scos in strada sute de mii oameni in luna februarie, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Opinia concurenta a Liviei Stanciu, desi sustinea solutia de respingere a exceptiei, critica sever motivarea majoritatii si obligatia impusa Parlamentului aratand ca "Practic, Curtea se substituie Parlamentului, si, bazandu-se pe considerente de principiu ale unei decizii de admitere careia ii atribuie un alt sens, reconfigureaza reglementarea 39 infractiunii de abuz in serviciu".
Era a doua opinie concurenta severa a dnei Stanciu, fosta presedinta a ICCJ, dupa una le fel de severa formulata la Decizia 304/2017 privind interdictia condamnatilor de fi membri ai Guvernului. Anterior, Livia Stanciu a avut adesea opinii separate, inclusiv in chestiunea OUG 13 si a conflictului DNA - Guvern. Fosta presedinta a ICCJ, desi nu avea castig de cauza, a aratat mereu cu precizie care sunt viciile deciziilor majoratatii.
Sinistra dezlegare a misterului disparitiei opiniei concurente a venit vineri seara, cand in Monitorul Oficial nr. 477/23.06.2017 a aparut Hotararea CCR privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente. Documentul, semnat de presedintele CCR, Valer Dorneanu, este, in opinia mea, o autentica forma de stalinism. Regulile stabilite in premiera absoluta de Hotarare sunt parca desprinse din "Ferma animalelor" a lui George Orwell.
De exemplu, potrivit art. 1 al. 1, opinia concurenta "sprijina solutia majoritara si pe alte considerente sau numai pe alte considerente decat cele retinute in decizia Curtii Constitutionale". Deci ori numai de bine, de si mai bine despre opinia majoritara, ori deloc.
Iar potrivit aliniatului 4, "opinia concurenta nu se poate transforma intr-o critica punctuala la adresa deciziei Curtii Constitutionale, neputandu-se constitui intr-un examen partinic sau intr-o critica fatisa la adresa acesteia". Deci critica e abolita. Daca un judecator e de alta parere, nu are decat sa fie la el acasa.
Potrivit Hotararii, opinia concurenta se prezinta in plenul Curtii, ca sa fie supusa analizei colectivului tovarasesc. Daca nu este pe linia stabilita de conducerea superioara, presedintele trebuie sa o refaca. Daca deviationistul nu renunta la critici, presedintele poate decide sa nu publice opinia concurenta pe pagina de Internet a CCR si in Monitorul Oficial.
Sunt astfel incalcate o multime de legi, in frunte cu Constitutia care spune in art. 145 ca "Judecatorii Curtii Constitutionale sunt independenti in exercitarea mandatului lor". Independent inseamna ca are dreptul sa isi expime opiniile profesionale fara absolut nicio limitare si fara binecuvantarea sefului.
Potrivit art 59 din Legea CCR, nr. 47/1992, "judecatorul care a votat impotriva poate formula opinie separata. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurenta. Opinia separata si, dupa caz, cea concurenta se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, impreuna cu decizia".
Hotararea CCR adauga asadar la legea organica, impune conditii care nu sunt stabilite de legiuitor, deci profund ilegale, pentru publicarea opiniei concurente in MOf. Niciun regulament de ordine interioara, fie el si al CCR, nu poate iesi din limitele legii, si un presedinte al CCR nu isi poate permite sa devina cenzor sef decat cu pretul unei grave ilegalitati.
Hotararea face trimitere la art 426 al. 2 din Codul de procedura civila: "In cazul in care unul dintre judecatori sau asistenti judiciari a ramas in minoritate la deliberare, el isi va redacta opinia separata, care va cuprinde expunerea considerentelor, solutia pe care a propus-o si semnatura acestuia. De asemenea, judecatorul care este de acord cu solutia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurenta".
Deci insusi CPC spune ca opinia concurenta are considerente diferite de ale celei majoritare, altfel nici nu ar avea rost, si nu interzice critica, nu conditioneaza valabilitatea opiniei de niciun element de continut.
Ca acest abuz este dedicat Liviei Stanciu o spun chiar premisele Hotararii care fac trimitere explicita la Deciziile 304 si 392. Si Hotararea merge pana la a acuza ca asemenea opinii ar afecta caracterul obligatoriu al deciziilor CCR. Cum?
De fapt, marea problema este ca aceste opinii concurente, elaborate cu desavarsit profesionalism de presedinte ICCJ, pun lupa pe ilegalitatile crase comise de CCR in aceste doua hotarari. Si este clar ca asa va fi si pe viitor. Ori asa ceva nu este de tolerat, nu-i asa?
Judecatorii nu numai ca trebuie sa poata comite orice abuz doresc ei, dar nu mai suporta nici macar ca cineva, de la acelasi nivel de autoritate profesionala cu ei, sa devoaleze acest abuzuri. Omerta, asta vor domniile lor. Nu numai sa isi faca de cap, dar sa nu indrazneasca nimeni sa spuna asta.
Daca ei isi permit sa cenzureze un judecator constitutional cu opinii incomode, incalcand Constitutia si alte legi, cat de usor ar fi sa inchida gura oricui altcuiva. Recent, cand un judecator si-a permis sa critice o alta decizie a CCR, onorabilii l-au reclamat la Inspectia judiciara pentru a fi sanctionat.
Aceasta alergie la critica arata, in opinia mea, o mentalitate profund viciata, ceea ce este extrem de periculos pentru ca judecatorii CCR sunt singurii oameni din tara asta care nu au nicio raspundere pentru ceea ce fac la servicu, nici penala, nici adminstrativa, nici disciplinara.
Si nu exista nico instanta deasupra deciziilor lor care sunt definitive si general obligatorii. Daca maine CCR decide sa abroge Codul Penal cu totul, o va face in motivarea unei decizii de respingere. Daca vrea sa declare Romania parte a Ungariei, o poate face si nu exista nicio instanta, nicio institutie care sa poata desface asa ceva. Si de acum toate acestea se pot face in liniste, fara opozitie interna, fara ca cineva sa poata spune oficial ce e aberant, ilegal si toxic.
