Credințele în ființe și fenomene supranaturale au dominat de-a lungul timpului viața multor comunități rurale din România. Unii localnici s-au jurat că au fost martorii unor întâmplări inexplicabile, care i-au înfiorat și i-au fascinat, iar poveștile lor au adus faima satelor.

Lumea satelor din România a rămas dominată de superstiții, iar credințele în stafii, strigoi, fenomene paranormale și extratereștri au alimentat poveștile stranii care au circulat de-a lungul timpului în comunitățile izolate.

Unele sate din România au ajuns cunoscute pentru fenomenele stranii care s-ar fi petrecut aici și despre care localnicii s-au jurat că le-au fost martori.

Castelul din Bran, ascunzătoarea vampirului Dracula

Aflat la circa 30 de kilometri de municipiul Brașov, satul Bran (județul Brașov) păstrează ruinele „castelului lui Dracula”, devenit faimos din secolul al XIX-lea odată cu romanul „Dracula”, despre contele - vampir, publicat de Bram Stoker.

„Dracula în limba valahă înseamnă Diavol. Valahii erau, la vremea aceea, așa cum sunt în prezent, obișnuiți să dea acest nume de familie oricărei persoane care se făcea remarcată fie prin curaj, fie prin acțiuni crude sau viclenie”, arăta în secolul al XIX-lea publicistul William Wilkinson.

Bram Stoker nu a vizitat niciodată România, arată reprezentanții castelului Bran. Potrivit acestora, în descrierea imaginarului Castel al lui Dracula, scriitorul a fost insiprat de o prezentare a Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului de secol XIX.

„Într-adevar, castelul, aşa cum apare el în gravura tipărită în prima ediţie a romanului “Dracula”, seamănă izbitor de bine cu Castelul Bran, și numai cu acesta. De altfel, se bănuieşte că pentru a descrie plăsmuitul Castel al lui Dracula, Stoker a folosit ilustraţia Castelului Bran din lucrarea lui Charles Boner „Transylvania: Its Product and Its People”, (London; Longmans, 1865)”, informează reprezentanții castelului Bran.

Castelul medieval din Bran le amintește turiștilor despre legendele înfiorătoare care circulau pe seama domnitorului medieval Vlad Țepeș Vlad Țepeș (1431 - 1476), supranumit Dracula, însă în realitate nu are vreo legătură cu acesta. Totuși, numeroși turiști cred că fortăreața este bântuită de spiritul acestuia.

Satul Maglavit, locul unde s-ar fi arătat Dumnezeu

Aflat la 80 de kilometri de municipiile Craiova și Drobeta Turnu Severin, satul Maglavit (județul Dolj) a devenit cunoscut ca locul unde „s-a arătat Dumnezeu”.

Evenimentul care a dat naștere unui fenomen al pelerinajelor la Maglavit s-a petrecut în primăvara anului 1935 și l-a avut ca erou ciobanul Petrache Lupu, (1907 - 1994), un tânăr peltic, cu debilitate, care își păstirea oile în pădurile și câmpiile de la marginea satului, pe malul al Dunării.

„Trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo două palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă”, scria medicul Gheorghe Marinescu, în cartea „Lourdes şi Maglavit” (1936).

Tânărul a povestit vedenia preotului din sat, iar când întâmplarea a ajuns să fie popularizată de presă, zeci de mii de români s-au îndreptat spre Maglavit, în căutarea „ciobanului sfânt”, convinși că vor fi ajutați de acesta. Și în prezent, unii localnici din Maglavit își amintesc poveștile stranii despre Petrache Lupu și despre „locul sfânt”, numit „la buturugi”, unde în anii următori a fost ridicată o mănăstire.

Satul Dumești, locul unde s-a adăpostit un extraterestru

Ascuns în Munții Metaliferi, la vreo 40 de kilometri de municipiul Deva, satul Dumești (județul Hunedoara) mai este locuit permanent de patru familii. În trecut, satul înconjurat de păduri și munți avea peste 200 de locuitori.

Era un loc animat, dar și unul straniu, datorită legendei care circula pe seama lui. Localnicii relatau că în anul 1967, în pădurea de la marginea satului s-ar fi prăbușit o farfurie zburătoare, cu un extraterestru la bord. Scăpat cu viață, pasagerul OZN-ului s-ar fi adăpostit într-o grotă din pădure. Povestea spune că localnicii din Dumești (video) au putut observa o dâră luminoasă pe cer care se îndreaptă în cădere, făcând un zgomot ciudat, spre pădurea satului.

Cei mai mulți s-au speriat și și-au trimis copiii în case, iar a doua zi de dimineață au decis să nu se apropie de pădure, înainte de a chema autoritățile. Un tânăr din sat a mers însă în căutarea obiectului misterios și a întâlnit o ființă ciudată care avea înfățișarea și statura unui om și ochii mari, cu pupile ca de pisică. Cei doi s-ar fi înțeles prin semne, iar pentru câteva zile, extraterestrul a rămas la adăpost într-o grotă din pădure.

„Se vorbea despre un tânăr pe nume Codruț, care ar fi trăit aici și ar fi întâlnit extraterestrul. Nu știu să fi fost vreodată vreun om cu un astfel de nume. Nici mină, peșteră sau vreo altă grotă unde să fi stat extraterestrul nu avem în sat. Dar în ultimii ani, tot au trecut oameni pe aici și ne-au întrebat de extraterestru”, spune unul dintre săteni.

Vestea s-a răspândit cu repeziciune, iar forțele militare și-au instalat tabăra pe islazul satului și au început căutările. Ar fi reușit, spune legenda, după câteva zile, să captureze extraterestrul într-un sac, l-au urcat în elicopter și au zburat spre o destinație necunoscută localnicilor.

Urmele locului unde ar fi aterizat OZN-ul au fost șterse, iar localnicilor li s-a spus că nu s-a descoperit nimic straniu în pădurea satului, potrivit relatării, care a scos din anonimat satul Dumești din Hunedoara, aflat pe cale de dispariție.

Satul Săcărâmb, locul unde se petrec fenomene paranormale

Minele de aur din Săcărâmb (video), un sat din Munții Metaliferi, aflat la 25 de kilometri de Deva, au devenit faimoase de la mijlocul secolului al XVIII-lea, pentru bogăția în metale prețioase și rare.

În secolele următoare, așezarea de munte s-a transformat într-un orășel prosper al minerilor, veniți aici din toate colțurile Imperiului Austro-Ungar, dar și un loc atractiv pentru oamenii de știință, interesați de bogăția din adâncurile munților și de mineralele prețioase și rare descoperite aici. Minele de aur au continuat să funcționeze până în anii 2000, însă după închiderea lor, satul a rămas un loc atractiv pentru turiști.

Unii dintre ei caută „Pădurea de Argint” de la marginea satului - locul vechilor păduri seculare de fagi cu trunchiurile argintii, exploatate în trecut la Săcărâmb pentru mina de aur și localnici. Pădurea de Argint, prin care curge un izvor legendar, este considerată de unii români un loc încărcat de energii binefăcătoare în care s-au petrecut în trecut evenimente stranii.

„Am simţit în acest loc cum îmi furnică palmele. La un moment dat am închis ochii şi am văzut o lumină, ca un fel de curcubeu, dar era o lumină albastră, un albastru strălucitor, era culoarea cerului, dar mai strălucitor, mai intens”, relata Alexandru Tokar, preşedinte al Societăţii europene pentru tehnică radiantă şi armonie spirituală“ (SETRAS), la TVR.

Aici obișnuiau să vină amatorii de meditații și cei care voiau să se bucure de „energiile naturii”, iar unii dintre ei au relatat că au avut experiențe paranormale în pădurea din jurul faimosului con vulcanic al Săcărâmbului, numit Dealul Calvariei.

Satul bântuit de strigoiul Săvuță

Amintirea unui personaj straniu a bântuit vreme îndelungată satul Chergheș din Hunedoara, aflat la poalele Munților Poiana Ruscă.

Povestea stranie a strigoiului Sâvuță a circulat sub numeroase variante în sat. Unii localnicii, relatau că Săvuță - un bătrân din sat bănuit că după moarte se transformase în strigoi, se scula noaptea dintr-un mormânt și cutreiera așezarea pentru a le face necazuri oamenilor, iar uneori se preschimba în câine. Astfel de relatări au circulat și în alte sate izolate din Apuseni.

În cele din urmă, într-o noapte, localnicii din Chergheș l-au dezgropat și s-au răzbunat pe rămășițele acestuia, își aminteau bătrânii satului.

Povestea strigoiului Săvuță a revenit în actualitate ăn 2015, când un locanic din satul Chergheș și-a ucis tatăl în miez de noapte, băut fiind și convins că acesta se transformase într-un diavol.

De vină ar fi fost același strigoi, cu puterea de a provoca halucinații oamenilor, relatau unii localnici, însă anchetatorii au pus crima pe seama cantității mari de alcool consumate de tânăr, care i-au produs halucinații acestuia.

„Trezit în noapte, inculpatul susţine că victima a început să se transforme în Diavol şi a început să-i țâşnească sânge din cap, pe ochi, urechi, gură, moment în care victima s-a ridicat de pe patul pe care se afla şi a fugit afară, el a urmărit-o şi a constatat că aceasta este căzută în portiţă şi decedată”, se arăta în dosar.

Anchetatorii au stabilit că ucigaşul a pus genunchii pe pieptul victimei, iar în acelaşi timp l-a sugrumat. Și în alte sate, evenimente neînțelese de români i-au tulburat atât de mult încât oamenii au căutat soluții iraționale pentru a-și alunga temerile: au evitat „locurile bântuite”, au încercat ritualuri magico-religioase bizare, au devastat cimitirele despre care credeau că sunt locuri unde se ascund presupușii strigoi ori au recurs la gesturi de violență extremă împotriva celor bănuiți a fi în slujba spiritelor rele.

Ființele supranaturale erau găsite uneori responsabile pentru grindină și secetă ori pentru bolile care afectau animalele, iar pentru a le învinge, pe lângă slujbele religioase ori ritualurile indicate de vrăjitoare, sătenii profanau adesea mormintele și distrugeau trupurile scoase din ele.

Astfel de povești cu strigoi și despre cum au încercat localnicii să îi alunge, au circulat în satele Sarmizegetusa, Sântandrei, Cheile Cibului, din Hunedoara, în cătunele din Munții Șureanu și Munții Poiana Ruscă și în numeroase sate din Oltenia și Moldova.