Aparent, războiul a fost mereu o meserie a bărbaților. Referințele la femei războinice au fost considerate simple excepții sau doar mituri și povești. Descoperirile arheologice arată însă o altă realitate. Cel puțin în antichitate existau adevărate confrerii ale femeilor războinice.

Chiar și astăzi există concepția că războiul a fost mereu o treabă de bărbați. Ba chiar mult timp s-a crezut că prezența femeilor pe câmpul de luptă a fost doar o întâmplare, cazuri izolate sau mitologie.

Cercetările arheologice, dar și studiul izvoarelor scrise din antichitate arată însă o realitate diferită. Multe popoare, în speciale antice, aveau societăți războinice formate exclusiv din femei. Deși considerate cu abilități fizice inferioare bărbaților, femeile au devenit faimoase prin eficiența și determinarea lor pe câmpul de luptă. Aceleași cercetări arheologice au scos la iveală adevărate dinastii de femei războinice mai ales în lumea stepelor.

Amazoanele de la mit la realitate istorică. Dinastiile de femei războinice

Poate cea mai cunoscută este povestea amazoanelor, acea societate exclusivistă de femei războinice care apare descrisă atât în Iliada, cât și în Argonatica sau Muncile lui Hercules.

Despre aceste femei se spune că locuiau în nordul Mării Negre, în teritoriile locuite în antichitate de sciți, acei călăreți formidabili ai stepelor, veniți din zona Asiei Centrale. Sciții au dominat secole de-a rândul teritoriile nord-pontice organizând raiduri devastatoare. Ocupația lor de bază era creșterea vitelor, dar și războiul. Tocmai de aceea luptătorii sciți au ajuns faimoși pentru calitățile lor.

Cercetările arată că femeile sciților își ajutau bărbații atât în gospodărie, dar și pe câmpul de luptă.

Ba chiar descoperiri arheologice precum cea de la Devitsa, un sat din Rusia, indică faptul că era femei specializate în practicarea războiului, adevărate veterane ale câmpului de luptă.

Este vorba despre scheletele a trei femei descoperite de echipa arheologului rus Valerii Guliaev, în anul 2019. Mormântul era vechi de cel puțin 2.500 de ani, iar în urma analizelor specifice s-a constatat că cele trei femei erau din neamul sciților. Erau înmormântate cu arme și echipament militar, asemeni războinicilor de seamă. În plus, aveau răni vindecate, ceea ce indică o intensă activitate marțială.

Arheologul Guliaev mărturisește că au fost descoperite multe morminte de femei războinice în arealul scitic. „Amazoanele erau un fenomen obișnuit pentru sciți. Aveau morminte separate, dedicate lor, cu aceleași ritualuri ca și pentru războinicii bărbați“, preciza Guliav în 2019.

În lumea stepelor, femeile ajutau bărbați la adunat și păzit vitele cât aceștia erau plecați la luptă. Așa au învățat să călărească impecabil. Apoi au fost nevoite să se apere sau să-și apere copiii, în cazul unor atacuri surpriză cât bărbații erau plecați în campaniile militare.

Cu timpul, aceste femei au dat naștere unei societăți marțiale feminine, extrem de eficientă și de respectată în lumea sciților, dar și al altor popoare de stepă, precum mongolii.

Adrienne Mayor, autoarea lucrării „The Amazons: Lives and Legends of Warrior Women Across the Ancient World”, preciza că o treime din scheletele de femei descoperite în lumea scitică, indică faptul că acestea practicau războiul. Aveau cicatrici și erau îngropate cu arme.

„Dacă te gândești, o femeie călare, înarmată cu un arc, cu săgeți, antrenată din copilărie, putea fi la fel de rapidă și ucigătoare ca un bărbat”, preciza Mayor pentru Smithsonian Magazine.

Astfel de femei războinice probabil atacau călare, din goana calului, mânuind cu pricepere letală atât arcul dar și lancea sau spada scitică. Cel mai probabil respectau regulile unei societăți războinice și aveau proprii lideri femei.

Amazoanele Africii, femeile care au intrat în legendă

Amazoane nu au fost doar în stepele euro-asiatice, ci în toată lumea. Dar printre cele mai cunoscute se numără și amazoanele din Dahomey, femeile războinice ale Africii. Dahomey era vechea denumire a Beninului de astăzi, o țară situată în vestul Africii.

Dahomey se constituise începând cu secolul al XVI lea d Hr, într-un puternic regat de pe coasta de vest a Africii, cu regi care se considerau de drept divin și care și-au învins toți rivalii. Se lăuda cu o armată puternică și prospera din comerțul cu sclavi. Practic războinicii din Dahomey, temuți de toată lumea, luau prizonieri din rândul popoarelor subjugate, vânduți mai apoi britanicilor, portughezilor și altor mari puteri coloniale. În plus, Dahomey se bucura de un teren fertil și ajunsese un important jucător pe piața uleiului de palmier.

În armata puternică a Dahomey, cele mai respectate regimente erau cele formate din femei. Erau amazoanele feroce ale Africii.

Regimentele de femei au fost create cel mai probabil în jurul anului 1600 și erau renumite pentru ferocitate în timpul luptei, pentru indiferența la durere și pentru influența pe care o aveau în societatea vest-africană.

Până în anul 1800, Dahomey avea peste 6.000 de femei războinice. Se spune că aceste regimente s-au născut după ce regii Dahomey-ului au văzut puterea femeilor rămase acasă singure, în timp ce bărbații erau plecați la luptă. Erau capabile să vâneze, în grupuri, inclusiv elefanți, cea mai de temut pradă. Așa că regele Houegbadja, al treilea al Dahomey-ului a decis înființarea unor regimente cu aceste femei feroce. Purtau un soi de uniforme maro cu pantaloni trei-sferturi, strânși la genunchi. Foloseau cu multă tenacitate atât flinta, cât și hangerul.

Amazoanele din Dahomey au dispărut după ce francezii au invadat statul african în 1892. Au luptat cu aceeași ferocitate contra europenilor, organizând o rezistență de temut. Au fost însă depășite ca tehnologie a armamentului de către puterile coloniale.

Temutele războinice ale reginei Fu Hao

Printre cele mai faimoase femei războinice au locuit în China acum aproximativ patru mii de ani, în timpul dinastiei Shang. Această dinastie este prima dinastie din China, a cărei existență este dovedită prin descoperiri arheologice, o civilizație a epocii bronzului, care a dominat valea Râului Galben și în timpul căreia au fost realizate numeroase progrese tehnologice, iar regatele chinezești s-au remarcat ca adevărate puteri militare ale vremii.

Una dintre cele mai faimoase forțe militare ale dinastiei Shang, era detașamentul de femei războinice conduse de remarcabila regină Fu Hao.

Baza acestor femei războinice se afla la Xiaotun, în apropierea unui complex funerar regal unde erau adunate carele de luptă, esențiale pentru armatele dinastiei Shang. Acest ordin de femei războinice a luat ființă, spun sursele chinezești, atunci când regina Fu Hao, dând ordin de reîntregire a detașamentelor afectate de lupte, nu a mai găsit recruți bărbați. A observat însă că erau femei neînfricate gata să-și apere satele cu aveau la îndemână, împotriva inamicilor. Așa că regina Fu Hao a recrutat un detașament format exclusiv din femei. Le-a trimis pe mâna instructorilor militari și a rezultat o veritabilă forță de elită, temută în toată China.