Alexandru Marghiloman, preşedintele Partidului Conservator și Ionel Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal, au fost doi mari rivali politici.

Alexandru Marghiloman, de numele căruia se leagă Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 și Ionel Brătianu, unul dintre cei mai influenţi oameni politici pe care i-a avut România, considerat artizani al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, fiind premier al ţării în acel moment nu au fost doar doi rivali pe plan politic.

Pe plan sentimental, cei doi au iubit şi au fost căsătoriţi cu aceeaşi femeie, Eliza Ştirbei, o descendentă a unor mari familii de domnitori români, Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei.

Alexandru Marghiloman, născut în anul 1854, avea vârsta de 36 de ani când s-a căsătorit cu Eliza, în vârstă de 20 de ani. Cel care avea să devină preşedintele Partidului Conservator, ministru şi apoi prim-ministru în perioada 5 martie-24 octombrie 1918, era un seducător al acelor vremuri şi un dansator neîntrecut, cu foarte mare trecere la femei.

Elisa nu era o fată cu studii, dar era extrem de inteligentă şi poliglotă, vorbind fluent câteva limbi străine. Căsătoria lor, realizată la îndemnul tatălui Elizei, a durat timp de 16 ani, până în 1906, exact diferenţa de vârstă dintre ei. Cei doi nu au avut copii.

În memoriile Elizei, nu sunt relatate aspecte din acest mariaj întrerupt din dragoste faţă de un alt bărbat politic de primă clasă, cu zece ani mai tânăr decât Marghiloman, Ionel Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal.

Eliza i-a rămas fidelă timp de două decenii, până la finalul vieţii acestuia, în 1927. Cei doi s-au iubit mult, în ciuda relaţiei tensionate dintre Eliza şi familia liderului liberal.

"Ionel făcea Elizei totul pe plac; şi chiar în primăvara lui 1920, când eram toţi sub impresia morţii mamei, nu ne cheamă pe noi la Florica (n.a. vila familiei Brătianu) să petrecem aceste prime triste sărbători de Paşti, ci pe familia Ştirbey. Eliza nu ştia cum să ne elimine din intimitatea bărbatului ei, gelozia morbidă o rodea, şi, pentru a ne înlocui, atrăgea pe frate-său cu fetele lui", povesteşte Sabina Cantacuzino, sora lui Ionel Brătianu, în cartea ”Din viaţa familiei Ion C. Brătianu.

Marghiloman era filogerman, Brătianu - cu Antanta

Alexandru Marghiloman a fost deputat în mai multe mandate, ministru al Justiţiei, ministru al Lucrărilor Publice, ministrul Agriculturii, Industriei, Domeniilor şi Comerţului, ministru de Externe, ministru de Interne, apoi ministrul Finanţelor.

A fost preşedintele Consiliului de Miniştri între 5 martie 1918 şi 24 octombrie 1918, mandat în timpul căruia s-a realizat Unirea Basarabiei cu România, pe 27 martie 1918, dar s-a decis şi semnarea armistiţiului cu Puterile Centrale, gest care i-a adus titulatura de ”trădător”.

Alexandru Marghiloman a fost preşedintele Partidului Conservator din iunie 1914, până pe 10 mai 1925, când a murit.

În timpul primului Război Mondial, Marghiloman a cerut ca România să adopte o poziţie de neutralitate, ceea ce s-a întâmplat în primii doi ani, dar ulterior poziţia sa nu a mai contat în luarea unei decizii de către primul ministru liberal Ionel Brătianu şi Regele Ferdinand, când s-a decis intrarea României în război, de partea Antantei. Marghiloman a murit pe data de 10 mai 1925, într-un moment în care în funcţia de prim-ministru era rivalul său politic, Ionel Brătianu.

La rândul său, în intervalul neutralităţii României, Ionel Brătianu, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi titular al portofoliilor de ministru de Război şi ministru ad-interim la Afacerile Străine, şi-a asumat pregătirea militară şi diplomatică a României în marea conflagraţie în care ţara intrase pentru a se reîntregi cu provinciile sale istorice aflate sub dominaţie străină. Ionel Brătianu a dominat scena politică românească dintre cele două războaie mondiale. Ionel Brătianu a murit subit, pe 24 noiembrie 1927, în Bucureşti, la vârsta de 63 de ani, în urma unei infecţii generalizate.

Elisa a supravieţuit încă trei decenii

Cea care a fost soţia celor doi mari bărbaţi de stat, cu merite incontestabile în făurirea Marii Unirii, Eliza Ştirbey Brătianu s-a stins din viaţă în 13 mai 1957 la vârsta de 87 de ani, în urma unui şoc traumatic, după o triplă fractură a aceluiaşi genunchi.