Unirea Principatelor din 1859 a stat și sub semnul hazardului. Puțini știu că aceste eveniment istoric crucial pentru români a fost salvat de o boieroaică îndrăgostită de Cuza. Soțul ei, un boier aventurier, a falsificat alegerile, dar curajoasa moldoveancă l-a dat în vileag.

La 24 ianuarie 1859, ofițerul Alexandru Ioan Cuza, fiul unor mici boieri din zona Vasluiului , ajungea domnitor al Principatelor Unite, fiind ales consecutiv în Moldova (la 5 ianuarie 1859) și mai apoi în Țara Românească (la 24 ianuarie 1859). Prin dubla alegere, patrioți români au pus Marile Puteri în fața faptului împlinit.

Conform hotărârilor luate la Conferința de Pace de la Paris, noul stat trebuia să fie federal, adică să aibă doi domnitori diferiți, două guverne și două adunări diferite. În cele din urmă, printr-un mare efort diplomatic, Cuza a fost recunoscut, la fel și Unirea Principatelor.

Puțini știu însă că Unirea a fost aproape compromisă, în timpul Divanurilor ad-hoc, de un caimacam mituit de turci. Cea care a salvat situația și implicit Unirea a fost o femeie. Se numea Ecaterina Conachi, sau Cocuța, cum îi spuneau apropiații.

Cocuța, din neamul unor bogați fanarioți

Ecaterina Conachi, sau Cocuța cum era cunoscută în epocă, s-a născut în anul 1828, în conacul de la Țigănești, astăzi județul Galați. Era fiica lui Costache Conachi, descendentul unui puternic neam fanariot, om politic și totodată poet talentate. Mama Cocuței era Zulnia Negri. La numai 5 ani, Cocuța rămâne fără mamă. Tatăl ei, Costache Conachi, și-a jelit toată viața soția, mai ales în versuri, și a avut o grijă aparte de Cocuța. De altfel a educat-o cum a putut mai bine.

Soția unui prinț rătăcitor

Pe când împlinise vârsta de 17 ani, Cocuța Conachi s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride. De altfel, a fost, evident, ideea tatălui ei. Nicolae Vogoride era un principe rătăcitor, de origine greacă sau bulgară, acesta provenea dintr-o puternică familie fanariotă, cu relații importante la Constantinopol. Tatăl său, Ștefan Vogoride, a fost caimacam, adică guvernator, al Moldovei. Acesta a fost acuzat că și-a băgat mâinile în birurile datorate otomanilor și numai cu sume uriașe reușește să-și salveze pielea.

Nicolae Vogoride a fost crescut la Iași și pregătit pentru a deveni domnitor al Moldovei. Pentru a putea să-și cumpere tronul de la sultan, se gândește la o căsătorie profitabilă. Cocuța Conachi era partida perfectă fiindcă avea o zestre impresionantă.

Costache Conachi avea să moară în urma unei crize de astm, iar fiica sa Cocuța a rămas pe mâinile soțului Nicolae. De altfel, Conachi i-a dat împuternicire să-i administreze și impresionanta avere rămasă.

În timpul căsniciei cu prințul Vogoride, Cocuța a făcut trei copii. Vasile Alecsandri, un apropiat al familiei, a încercat să împiedice căsnicia fiindcă Nicolae Vogoride erau un cunoscut anti-unionist. De cealaltă parte, Cocuța Conachi era o adeptă a taberei unioniste.

Vogoride își dă arama pe față, dar Cocuța intră în acțiune

După Războiul Crimeii, Marile Puteri europene s-au întâlnit la Conferința de Pace de la Paris din anul 1856. Atunci s-a pus problema creeării unui stat barieră în fața expansiunii otomane. Marile Puteri au hotărât organizarea Divanurilor Ad-Hoc prin care populația celor două Principate să fie consultată în privința Unirii. Pe scurt, românii trebuiau să hotărască, să aleagă dacă se unesc sau nu.

Evident, otomanii se împotriveau puternic acestei idei, mai ales fiindcă știau că va urma și lupta pentru independență a românilor.

Înalții funcționari ai Porții îl plătesc pe Nicolae Vogoride cu o sumă frumoasă pentru a înpiedica unificarea. Cu ajutorul agenților săi, Vogoride falsifică alegerile. Rezultatul era catastrofal, Unirea era practic spulberată.

Atunci intră în scenă Cocuța Conachi. Vogoride a trimis o scrisoare fratelui său la Constantinopol unde s-a lăudat cu isprăvile sale recente din Moldova, scriindu-i despre falsificarea alegerilor. Scrisorile sunt însă interceptate de Cocuța Conachi. Le predă unioniștilor care le publică în presa occidentală.

Scandalul a fost uriaș, multe state întrerupând legăturile cu otomanii. În cele din urmă, turcii cedează, iar alegerile sunt anulate și reluate. De această dată, rezultatul a fost favorabil unirii.

„Ai venit în țară sărac lipit pământului”

Cocuța era deosebit de inteligentă și pricepută în ale diplomației. Reușește să susțină eficient cauza Unirii, fiind una dintre eroinele sale.

Nicolae Vogoride ar fi dorit să divorțeze, dar s-a răzgândit în momentul în care a realizat că Cocuța era protejată de tatăl său. Mai precis, Costache Conachi băgase o clauză în contractul prenupțial, prin care, în caz de divorț, fiica sa își lua zestrea înapoi. De altfel, Cocuța i-a reproșat lui Vogoride cu dispreț.

„Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ţi-am adus-o eu. Îţi iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să devie şi a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aş putea, printr-un divorţ, să te aşez din nou pe paiele de unde te-am ridicat”, se arată în ”Enciclopedia personalităților feminine din România, de George Marcu.

După ce a fost amenințat că va fi lăsat falit, Vogoride își schimbă atitudinea și chiar îl avansează pe Cuza la gradul de colonel, numindu-l ajutor al hatmanului miliției. Nicolae Vogoride moare în 1863, sărac lipit, într-un hotel din București.

Totul pentru iubirea față de amant

Cocuța Conachi a avut o relație controversată cu Alexandru Ioan Cuza. Este bine cunoscut că domnul Unirii era un pasionat cartofor, dar și un iubitor notoriu de amantlâcuri. Frumosul ofițer ar fi cucerit-o și pe Cocuța Conachi. Cei doi au fost amanți, o perioadă. Tocmai de aceea a și riscat Cocuța prin interceptarea corespondenței. În plus, Cuza avansa într-un ritm amețitor, aproape peste noapte, grație influenței amantei sale.

Cocuța Conachi divorțează în cele din urmă de Vogoride, în 1860. Pleacă în Italia și se căsătorește cu prințul Emanuele Ruspoli de Poggio-Suasa, un aproapiat al regelui Victor Emanuel al II lea. Chiar și în Italia, Cocuța Conachi a rămas o revoluționară, implicându-se în mișcarea de unificare a Italiei. Cu noul soț, Cocuța a făcut cinci copii. Moare însă, la Genova, în 1870, de malarie.