Alexandru Giugaru s-a născut la data de 23 iunie 1897, în Huşi, iar pentru o perioadă lungă de timp și-a spus Sandu Huși. Doar apariția în viața lui a Luciei Sturza Bulandra l-a convins să revină la numele său dintâi.

A fost un simplu muncitor și chiar un măturător, dar a avut ambiția de a avea publicul la picioare. Viața lui a fost una zbuciumată după cum povestea, într-un interviu fata acestuia Alexandrina.

Alexandru Giugaru a trait 89 de ani și a lăsat cu limbă de moarte ca nimeni să nu poarte doliu după el. Nu și-a luat loc de veci și nu a pus bani de înmormântare.

A fost măturător

„Se ducea pe la toate trupele ambulante să dea cu mătura, în speranţa că o să fie angajat. Când, în final, s-a angajat la un teatru, l-a chemat pe taică-su la Bucureşti, ca să-i arate ce domn a ajuns. Oricum, îl anunţase în scris, printr-o scrisoare, că se făcuse actor. Şi taică-su, bunicul meu, cu un umor absolut genial, i-a răspuns:

„Sandule, aicea or venit unii cu bâlciu şi m-am uitat. Nu era nici unul ca tine pe sârmă!. Când juca la Revistă, tata se numea Giugaru Sandy Huşi. Era un tip fenomenal. Stau şi mă întreb dacă eu chiar sunt progenitura lui”, a povestit fiica lui.

„Tata, dintr-un sărăntoc, a devenit un om bogat”

A picat la examenul de la actorie, dar a fost oprit de Lucia Sturza Bulandra care l-a plăcut.... în cele din urmă a devenit artist. Şi cu bani, şi cu institutul terminat. Culmea culmilor, cea mai mică notă pe care a luat-o a fost la mimică. El, Giugaru!

Actorul care s-a însurat prima oară la 50 de ani și a avut 9 neveste

Alexandrina Giugaru a povestit viața complicată alături de tatăl său și faptul că s-au împăcat în ultimul an al vieții marelui actor.

„Tatăl meu şi tatăl mamei mele au fost colegi de bancă, la Huşi. Prin 1946, când a fost seceta aceea mare, mama îşi pierduse tatăl şi era crescută doar de mama ei. Au rămas trei fraţi, ea fiind cea mai mare. Copiii din Moldova au fost împărţiţi la familiile care puteau măcar să-i hrănească. Tata i-a spus colegului său:

"Pe Maria o iau eu, că e cea mai mare şi o dau la şcoală". Şi a luat-o. Şi sora ei, şi fratele ei au fost daţi. Tata a adus-o la Bucureşti pe Maria şi peste un an m-am născut eu. Ea avea 17 ani...

După mine, la un an şi ceva, a rămas din nou însărcinată, cu fratele meu. Atunci a luat-o oficial de nevastă”, povestește Alexandrina

Nevasta cu 30 de ani mai mică

Actorul nu a rămas mult timp căsătorit fiind părăsit pentru un bărbat mai tânăr. Se recăsătorește tot cu o femeie mult mai tânără așa cum aveau să fie toate viitoarele soții.

„Era cu vreo 30 de ani mai mică decât tata. Întotdeauna a avut femei mai tinere. Nici el nu mai ştia, la un moment dat, câte neveste avea. Din ceea ce mi-a povestit, legal, tata a avut nouă neveste. La un moment dat, uitând că nu e divortaţ de una dintre ele - o tipă din Timişoara sau din Cluj – s-a însurat cu alta în Bucureşti. Şi s-a trezit că este bigam!”

S-a împăcat cu fata la 80 de ani

„Am reuşit să scap de acasă, unde viaţa îmi devenise un infern. Era ceva de spaimă! Nu aveam voie să primesc nici un telefon. Eu n-am ştiut ce era acela un ceai, nu aveam voie să am o prietenă, servitoarea era mereu pe urmele mele. Dacă tramvaiul 14 întârzia zece minute, luam bătaie... La 22 de ani, m-am măritat cu un coleg de liceu.

Îl cunoşteam din clasa a VIII-a”, povestește fiica.

Timp de 7 ani, tatăl nu și-a putu ierta fiica pentru acest mariaj

„Ne-am împăcat când el a împlinit 80 de ani. Eu, între timp, am dat la Facultatea de Limbi Străine. Cât am jucat teatru, la Botoşani, un an, am întrerupt facultatea. Am vrut totuşi să-i demonstrez că nu-i nici o scofală să ai studii. În ziua în care am luat diploma, el împlinea 80 de ani.

Mă aflam şi în divorţ, iar bărbatul pentru care el n-a vrut să mă mai vadă dispăruse din peisaj. Apăruse altcineva... Ăsta-i stilul: fata lui Giugaru a avut trei soţi absolut fenomenali!

„Tandemul perfect îl făceau Birlic şi Giugaru (...), al doilea înclinat cu precădere spre o comedie mai bolovănoasă (...). Culmea e că nici unul, nici altul nu aveau haz în viaţa de toate zilele.

Birlic nu ştia măcar să spună un banc, uita poanta. Nu l-am auzit nici pe Giugaru spunând bancuri, dar cine l-a ascultat despre ceremonia îngurgitării mâncării şi, mai cu seamă, despre cum se savurează un vin rămânea o viaţă umilit” - Alexandru D. Lungu.

Interviu în revista Teatrul la 80 de ani

Newsweek a descoperit un Interviu document în revista Teatrul publicat când actorul avea 80 de ani.

În oraşul meu natal, Huşi, prin anii 1906 - 1907 exista o berărie, cu numele „La pivniceru", unde veneau fel de fel de artişti. Printre aceştia, şi un oarecare Iorgu Toținescu ; purta joben şi floare alb la butonieră, cînta cuplete şi spunea monoloage. Tata obişnuia să mă ia cu el, că şi lui îi plăceau artiştii.

Nu mi-am mai luat gîndul de la Iorgu Tomescu şi mi-am spus, în sinea mea, că aista e cel mai mare om, ca el trebuie s ajung. Mai tîrziu a venit şi Tănase... Huşiul a însemnat primul meu gînd, primul meu imbold către teatru.... Jucam, sub numele de Sandi Huşi, la cinematografele .„Marconi" , „Model", „Marna" ,„Odeon"...

în majoritatea cazurilor cupletele mi le scriam singur. Publicul era compus din muncitori ai cartierelor Calea Griviţei. Bucureştii Noi şi din împrejurimi, pe care nu-i mai interesa centrul , ci veneau pentru idolul lor Sandi Huşi”.

„Am fost elevul doamnei Bulandra şi în acelaşi timp angajatul companiei Bulandra - Manolescu - Maximilian- Storin. De un singur lucru a trebuit să mă despart, de Sandi Huşi”, spune actorul.

Alexandru Giugaru, repere

A desfăşurat o bogată activitate teatrală pe scena Teatrului Naţional Bucureşti şi a interpretat o serie de personaje comice, adesea cu o notă grotesc-caricaturală, multe dintre acestea din repertoriul caragialian. Printre piesele în care a smuls ropote de aplauze pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-au numărat "O noapte furtunoasă" (1942, regia Jean Georgescu), "O scrisoare pierdută" (1953, regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu) şi "D'ale carnavalului" (1958, regia Aurel Miheleş şi Gheorghe Naghi), în care i-a avut parteneri de scenă pe Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteşteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu.

Cu "Revizorul" de Gogol a mers în turneu la Moscova, cu "Bădăranii" de Carlo Goldoni - în turneu la Veneţia. Unul din multele sale roluri memorabile a fost cel din piesa "Conu Leonida faţă cu reacţiunea", interpretată în travesti alături de Grigore Vasiliu Birlic. S-a remarcat şi în piesa de teatru "Coana Chiriţa" de Tudor Muşatescu, în "Take, Ianke şi Cadâr" regizată de Ion Finteşteanu, "Nevestele vesele din Windsor", potrivit CineMagia.

Vocea sa inconfundabilă şi jocul extrem de natural l-au recomandat şi pentru roluri în filme. Prima peliculă în care a apărut a fost "Legenda celor două cruci" (1925), în regia lui Ghiţă Popescu şi a lui Eftimie Vasilescu.

A mai jucat în filme, precum "Păcală şi Tândală la Bucureşti" (1925, regia Aurel Petrescu), "Venea o moară pe Siret" (1929, regia Martin Berger), "Directorul nostru" (1955, regia Jean Georgescu), "Popescu 10 în control" (1955, regia Traian Fericeanu), "Două lozuri" (1957, regia Aurel Miheleş şi Gheorghe Naghi), "Telegrame" (1959, regia Aurel Miheleş şi Gheorghe Naghi), "Bădăranii" (1960, regia Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi), "Post-restant" (1961, regia Gheorghe Vitanidis), "Doi băieţi ca pâinea caldă" (1962, regia Andrei Călăraşu), "Mofturi 1900" (1964, regia Jean Georgescu), "Haiducii" (1965, regia Dinu Cocea), "Corigenţa domnului profesor" (1966, regia Haralambie Boroş), "Răpirea fecioarelor" (1967, regia lui Dinu Cocea).