Patru cetăți dacice din Hunedoara își întâmpină, în aceste zile, oaspeții, într-o atmosferă relaxantă de primăvară. Cele mai vizitate așezări dacice din România se află în Munții Orăștiei.

Județul Hunedoara cuprinde cea mai mare aglomerare de cetăți dacice din România. Cele mai populare dintre ele se află în Munții Orăștiei, în locuri devenite mai accesibile în ultimii ani, după ce unele drumuri montane au fost modernizate.

Sarmizegetusa Regia – capitala dacilor și cetățile dacice Costești, Blidaru și Piatra Roșie se înfățișează în aceste zile împodobite de verdele proaspăt al pădurii și poienilor, arată imaginile publicate de Direcția generală de administrare monumente și promovare turistică a județului Hunedoara, pe pagina sa, Discover Hunedoara.

Cetățile dacice din Munții Orăștiei pot fi vizitate zilnic, până la orele 18, după programul de primăvară. De la 1 mai, programul de vizitare va fi mărit.

„În perioada 1 martie – 30 aprilie 2024 monumentul istoric de la Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia poate fi vizitat zilnic în intervalul orar 9:00 – 18:00. Ultima intrare a turiștilor în zona sitului se face cu 30 minute înainte de ora închiderii”, informează administrația Sarmizegetusa Regia.

Același program este valabil și pentru cetățile Costești, Blidaru și Piatra Roșie, în timp ce așezarea dacică de la Bănița poate fi vizitată, însă accesul până la ea este dificil, din cauza pantei abrupte.

Sarmizegetusa Regia, o istorie de două milenii

Sarmizegetusa Regia, monument UNESCO din Hunedoara, se numără printre cele mai importante obiective turistice din România. Vechea capitală a Daciei pre-romane, înfiinţată în urmă cu peste două milenii, se află în Munţii Orăştiei, la poalele Vârfului Godeanu (1.656 metri), considerat de unii dintre istorici „muntele sfânt al dacilor“.

În Antichitate, Sarmizegetusa Regia (video) se întindea pe mai mult de o sută de terase amenajate de oameni. Cele mai importante se aflau în incinta sacră, care cuprindea edificiile cele mai importante ale capitalei dacilor.

Zidurile puternice care protejau marile terase din Sarmizegetusa Regia (IX, X, XI), aveau menirea să împiedice alunecarea acestora. Alte ziduri mai mici, construite în tehnica murus Dacicus, protejau incinta sacră a capitalei dacilor dinspre deal și din părțile laterale.

„Dispunerea în trepte a celor trei terase, închise de puternicele și impozantele lor ziduri albe de calcar trebuie să fi fost impresionantă, amintind, cu păstrarea proporțiilor, imaginea Pergamului antic”, arăta arheologul Ioan Glodariu (1940–2017).

Sarmizegetusa Regia a fost o aşezare înfloritoare din Epoca Fierului. A fost devastată la sfârşitul războaielor de cucerire a Daciei şi a rămas puţin cunoscută oamenilor, până la începutul secolului al XIX-lea, când au avut loc primele cercetări sistematice, care au dus la dezvelirea ei. În prezent, ruinele sale sunt vizitate anual de peste 60.000 de oameni.

Cetatea lui Burebista

Aflată la circa 20 de kilometri de Orăștie, deasupra văii Grădiștii, cetatea dacică Costeşti (video) a fost ridicată în vremea regelui Burebista, în secolul I î. Hr., şi a servit ca fort militar, dar şi ca reşedinţă pentru căpeteniile strămoşilor noştri. Se numără printre cele mai vechi cetăți dacice de piatră din România.

A fost devastată în anii războaielor de cucerire a Daciei de către romani (101 - 106). Mai multe dintre construcţiile sale (două turnuri locuinţă, şase bastioane, patru sanctuare, ruinele unei cisterne de apă, ziduri) sunt vizibile şi în prezent, deşi s-au degradat, mai ales în ultimii ani.

Cele mai ample lucrări de consolidare şi conservare a monumentului istoric au avut loc la începutul anilor ’80, iar în ultimii trei ani, unul dintre „palatele” sale a fost restaurat și protejat de intemperii.

Cetatea dacică Blidaru, bastionul dacilor

Cetatea dacică Blidaru (video) a fost construită în secolul I î.Hr. şi a fost una dintre cele mai puternice fortăreţe militare ale dacilor. Avea o formă trapezoidală, ziduri construite în tehnica murus dacicus, cu grosimi de până la trei metri şi înălţimi care atingeau cinci metri în Antichitate, şi cuprindea şase turnuri puternice de apărare, un turn în interior şi opt cazemate.

Intrarea în cetate se făcea iniţial doar printr-unul din turnuri, realizat în sistemul „a chicane”. În cazul în care invadatorii distrugeau poarta de lemn a acestuia, se loveau de peretele din spate al turnului, fiind apoi nevoiţi să cotească spre dreapta, către o altă poartă, îngreunându-şi înaintarea. O a doua intrare în cetate, şi ea flancată de două ziduri, a fost amenajată ulterior.

Potrivit arheologilor, „cazematele” adăpostite în spatele zidurilor nu au mai fost întâlnite în alte cetăţi dacice. Pe ele ar fi fost amplasate maşinile de luptă ale dacilor, care puteau arunca proiectele în vale, până la 300 de metri, pentru a împiedica apropierea inamicilor.

În jurul cetăţii Blidaru au fost descoperite mai multe aşezări civile, pe terase realizate în trepte, legate între ele prin reţele de drumuri, iar în apropiere, în locul numit Pietroasa lui Solomon, a existat o zonă sacră, cu mai multe temple.

Așezările civile erau apărate de mai multe turnuri, aparent solitare. Cel mai spectaculos şi bine păstrat dintre ele se află în locul numit Poiana Perţii şi ar fi fost folosit pentru apărarea cetăţii şi a uneia dintre cisternele de apă ale acesteia.

Cetatea dacică Piatra Roșie, plină de mistere

Cetatea dacică Piatra Roșie a fost clădită în secolul I î. Hr. și a rezistat până în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea.

Ruinele sale au fost acoperite de pădure (video), iar așezarea a fost redescoperită abia în primii ani ai secolului al XIX-lea, când „febra comorilor” i-a cuprins pe localnicii satelor din împrejurimi.

Arheologii, coordonați de Constantin Daicoviciu, au dezvelit monumentele de la Piatra Roșie abia în anul 1949, iar primele concluzii publicate de istoric arătau că așezarea ar fi avut mai degrabă un caracter militar, având rol de a apăra Sarmizegetusa Regia.

Săpăturile arheologice conduse de Constantin Daicoviciu au scos la iveală drumul pavat, zidurile şi turnurile antice, dar şi rămăşiţele unui edificiu misterios, un presupus templu antic, precum și câteva artefacte prețioase, ca bustul de bronz al unei divinități feminine și fragmente ale unui disc de fier antic.

În anii 2000, căutătorii de comori au găsit aici și alte discuri de fier, bogat ornamentate cu motive florale și din lumea animalelor, care ar fi putut avea rolul unor obiecte de cult sau de a arăta prestigiul pe care îl aveau stăpânii cetății.

Recent, așezarea a fost cercetată, în premieră, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, de scanare și cartografiere laser, iar concluziile, prezentate de cercetătoarea Aurora Pețan, au fost că ea era mult mai vastă în Antichitate, nu avea doar rol militar și cuprindea și dealurile din împrejurimi pe care sunt mai multe terase necercetate, dar care păstrează urme antice de locuire.