România, precum multe alte națiuni, a cunoscut perioade întunecate marcate de aplicarea pedepsei capitale. Mircea Răceanu (88 de ani), diplomat și disident politic, a devenit unul dintre simbolurile represiunii comuniste în România.

Condamnat la moarte pentru acuzații de spionaj pentru Occident, cazul său a stârnit indignarea comunității internaționale și a activiștilor pentru drepturile omului.

Răceanu a fost arestat din motive politice , în ianuarie 1989, fiind acuzat că a spionat pentru Statele Unite. Răceanu este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, membru marcant al Partidului Comunist în perioada stalinistă, de asemenea, Mircea Răceanu este unul dintre semnatarii „Scrisorii celor şase” în martie 1989.

Răceanu fost arestat la data de 31 ianuarie 1989, pentru colaborarea cu serviciile secrete americane. A fost luat de pe stradă, în timp ce mergea la reşedinţa ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, unde urma să vizioneze filmul ”Spărgătorul de nuci”, ecranizare după baletul cu acelaşi nume.

A fost judecat și condamnat la moarte la 20 iulie 1989, pentru trădare și spionaj. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunțată în perioada comunistă. Totuși, trei luni mai târziu, Nicolae Ceaușescu îi comută pedeapsa la 20 de ani închisoare, dar este achitat după 11 ani.

Mircea Răceanu a fost eliberat din închisoare în 1990 și a părăsit România la intervenția ambasadorului SUA la București, Alan Green jr.

În 2002 el a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul National „Pentru Merit” în grad de Comandor.

Cine era atunci Răceanu

La momentul respectiv, diplomatul conducea Direcţia „America” din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În responsabilitatea acestuia intra urmărirea relaţiilor României cu SUA, Canada şi ţările Americii Centrale şi de Sud. Asupra lui au fost găsite documente pe care intenţiona să le predea americanilor.

Cea mai mare putere militară la acea vreme şi o ţară medie din Europa de Est - România, membră a Tratatului de la Varşovia au stabilit raporturi speciale, deşi făceau parte din blocuri politice şi militare diferite şi chiar antagonice.

„SUA au ajuns la concluzia că, pentru acel momentul istoric, ţara noastră era prioritatea nr. 1 în Europa de Est şi în consecinţă, trebuia aplicat principiul realist. Este aproape unicul caz în ce priveşte legăturile SUA cu ţările socialiste europene, este un exemplu edificator. Prioritatea pentru Statele Unitea fost sprijinirea tendinţelor de independenţă ale politicii externe române, fiind convinse că astfel vor produce acea breşă la care visau”, a explicat Mircea Răceanu, într-un interviu pentru „ Adevărul ”

Cum pot fi catalogate relaţiile celor două ţări în 2009, la momentul scrierii articolului, explică tot Mircea Răceanu:

„Deşi în prezent nu le separă niciun impediment ideologic sau de altă natură, şi chiar fac parte din aceeaşi alianţă politico-militară, NATO, România şi SUA nu au o relaţie specială, cum a fost în acea perioadă. În prezent raporturile sunt calitativ superioare, dar beneficiile pe care le are România sunt aceleaşi pentru toate statele din zonă, membre NATO. Dimpotrivă, în ce priveşte invesţiile de capital americane suntem în urma altor state. SUA au în prezent asemenea raporturi speciale doar cu Israelul şi Marea Britanie”, a explicat fostul ambasador.

Arestarea, mediatizată după două luni

Cazul Răceanu a fost mediatizat de puterea comunistă la mai bine de două luni de la arestarea diplomatului. În ziarul „Scânteia” din 14 martie 1989, la numai trei zile de la valurile făcute în Occident de „Scrisoarea celor şase”, Mircea Răceanu era acuzat că „s-a pus în slujba unei puteri străine”.

Anunţul referitor la arestare a fost făcut de agenţia oficială de presă Agerpres. „Scrisoarea celor şase” a fost un document conceput de fostul demnitar comunist de rang înalt Gheorghe Apostol şi semnat de alţi cinci foşti membri marcanţi ai Partidului Comunist Român: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan.

Scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC şi Europa Liberă pe data de 11 martie 1989 şi critica politica urmată de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Semnatarii scrisorii au fost arestaţi, interogaţi şi puşi în stare de arest la domiciliu.

Mircea Răceanu a fost singurul spion judecat în ţară, pentru care s-a pronunţat condamnarea la moarte, în ultimii 15 ani ai dictaturii comuniste.

Ce a relatat presa occidentală despre caz

Cazul diplomatului a fost urmărit şi de presa occidentală, în special cea americană, care a descris cu amănunte ceea ce s-a întâmplat cu Mircea Răceanu şi a solicitat, după Revoluţie, în mai multe rânduri anularea sentinţei pronunţate de justiţia regimului comunist.

Mircea Răceanu a fost eliberat din închisoare în 23 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. A plecat în SUA, s-a stabilit în Washington şi a devenit cetăţean amercian în 1992. În anul 1993, justiţia românească a anunţat că sentinţa de condamnare a diplomatului era încă ”valabilă” şi că acesta a fost eliberat ilegal din închisoare.

Şase ani mai târziu, în 1999, un grup de intelectuali români au solicitat oficial anularea sentinţei pe motiv că Răceanu a fost un ”luptător anti-comunist”, dar sentinţa a rămas în vigoare şi de această dată. Totuşi, în anul 2000, Curtea Supremă de Justiţie a decis anularea sentinţei şi absolvirea lui Mircea Răceanu de toate acuzaţiile.

În România comunistă au fost executate 104 persoane. Între 1965 și 1989 Tribunalul Militar București a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viață.

Ultimele persoane condamnate la moarte și executate la noi în țară au fost soții Ceaușescu (25 decembrie 1989).