O echipă BBC a avut acces la raidul nocturn al unor lunetiști ucraineni de elită, supranumiți „Fantomele din Bahmut”, care efectuează misiuni în apropierea orașului estic ocupat de ruși.

Ghost este comandantul echipei de lunetiști și el a pus un nume revelator bazei sale de la periferia orașului: „marginea existenței”.

„Ghost este indicativul meu. Când am început să aducem teroarea în Bahmut, ne-au poreclit «Fantomele din Bahmut».”

„De artilerie te mai poți ascunde, dar nu și de un lunetist”, subliniază el, în timp ce se aude zgomotul unui obuz care aterizează în apropiere. Nici nu tresare. Totuși, artileria rusă este constantă în zonă și nici lunetiștii nu sunt scutiți de pericol.

Fantomele sunt un grup de aproximativ 20 de soldați care face raiduri nocturne la marginea Bahmutului de șase luni, vânând ținte de mare valoare.

La întrebarea câți ruși a ucis echipa sa, comandantul poate da cifre exacte pentru că fiecare lovitură este înregistrată electronic. Numărul confirmat al țintelor lovite este de 524. „Șaptezeci și șase dintre aceștia sunt ai mei”, spune Ghost.

Totuși, nu toată lumea ține socoteala. Kuzia, trăgătorul de elită ce va lua parte la următoarea misiune, spune că „nu este nimic de care să fii mândru. Nu ucidem oameni, ci distrugem inamicul”.

Înainte de război, a lucrat într-o fabrică. Spune că nu i-au plăcut niciodată armele, dar s-a simțit obligat să meargă la luptă atunci când Rusia i-a invadat țara.

Kuzia face o ultimă verificare a puștii sale Barrett, fabricată în SUA: „Fiecare misiune este periculoasă, dacă facem o greșeală inamicul ne poate lovi. Firește că sunt speriat - numai un prost nu ar fi”.

În misiunea din această seară, va fi însoțit de Taras. Kusch, șoferul, îi va aduce cât mai aproape de linia frontului. De acolo, echipa va trebui să meargă mai mult de un kilometru și jumătate până la țintă. Ghost va rămâne la bază, împreună cu începătorul, Brit.

Cel mai tânăr membru al echipei a primit acest nume pentru că și-a făcut pregătirea de bază în Marea Britanie. El nu a avut încă ocazia de a face prima victimă.

Ghost spune că și-a ales membrii echipei pe criterii de „umanitate și patriotism”, mai degrabă decât în baza experienței și a abilităților militare.

La apropierea serii, cei doi lunetiști se urcă în Humvee-ul blindat și alături de ei vor fi reporterii BBC.

Kusch, șoferul, le atrage atenția că o parte a traseului se află sub tirul artileriei rusești.

Camionul pornește la drum, iar motorul lui este suficient de zgomotos pentru a înăbuși sunetul exploziilor provocate de obuze. Trece în viteză pe lângă vehicule blindate ucrainene distruse, în timp ce de o parte și de alta a drumului de pământ plin de gropi sunt câmpuri minate.

Douăzeci de minute mai târziu, camionul se oprește brusc în dreptul unei case în ruină. Lunetiștii intră și se fac nevăzuți după un șir de copaci.

Drumul de întoarcere la bază este anevoios pentru că anvelopa uneia dintre roțile din spate a fost sfâșiată de un șrapnel, după ce un obuz a explodat undeva în apropiere. Pe măsură ce se întunecă, bombardamentele se răresc.

La bază, echipa așteaptă cu neliniște vești prin radio de la lunetiști.

Șapte ore mai târziu, este momentul pentru extracție. Este întuneric, dar călătoria se face mai mult cu farurile stinse pentru că Kusch încearcă să evite să transforme camionul într-o țintă.

„Un glonț, o țintă”, raportează Kuzia la întoarcerea echipei la bază, moment în care toată lumea respiră ușurată.

Ceva mai târziu, echipa arată reporterilor înregistrarea video de pe lunetă. Explică că ținta scoasă din jos era un mitralior rus care trăgea în trupele ucrainene din apropierea liniei frontului.

„Sunt fericit că m-am întors și mă bucur că toată lumea este în viață”, spune Kuzia.

De șase luni de când efectuează aceste misiuni nocturne, mai mulți membri ai echipei au fost răniți, inclusiv comandantul Ghost, dar nu au pierdut pe nimeni.

„Fiecare incursiune poate fi ultima, dar facem o faptă nobilă”, spune Ghost.

Echipa este conștientă că un grup de lunetiști nu va câștiga acest război și nici nu va recupera orașul Bahmut de la ruși, dar are măcar o certitudine: impactul asupra inamicului nu este neglijabil.

Kusch spune că raidurile lor au în principal un efect psihologic deoarece atacă nevăzuți și neauziți și fac să dispară unul câte unul soldați ruși aflați în poziții importante, de unde pot face multe victime.