Ce s-a întâmplat după '89 cu „Fantomele“, spionii români de elită din SUA? Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Externe, şi istoricul Constantin Corneanu au lămurit - într-o ediţie specială Adevărul Live  de vineri - unul dintre misterele cel mai bine păstrate ale spionajului românesc.

Cei doi specialişti în istoria serviciilor de informaţii româneşti au explicat ce s-a întâmplat după 1989 cu unitatea de elită a DIE, respectiv unitatea de ofiţeri deplin conspiraţi ("fantome") de pe teritoriul SUA.

Istoricul Constantin Corneanu, membru fondator şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice „Gheorghe I. Brătianu” (AESGS), susţine că în mandatul de director SIE al fostului director Ioan Talpeş această unitate de spioni "a fost predată/abandonată către CIA şi FBI".

Constantin Corneanu: ”După 1990, a fost o fracţiune între serviciile de informaţii interne şi externe. Acuzele privind predarea de către Ioan Talpeş a listei cu agenţi acoperiţi ai României către CIA şi FBI a venit de la Virgil Măgureanu”.

Ioan Talpeş: ”Este o problemă de conştiinţă. Dacă vrem să vedem unde s-a greşit cu adevărat, trebuie să revenim la ceea ce s-a întâmplat atunci, ce condiţionări au fost atunci. În 1989, România era cea mai izolată ţară din lume, care era în faţa unui asalt concertat de dărâmare a lui Ceauşescu. Nu ce a urmat a fost dezastrul serviciilor, asta s-a produs începând cu decembrie 1989. Aproape 70% din arhivele serviciilor au fost confiscate de jucătorii din 1989, fie că au fost externi, fie interni.

Ioan Talpeş: ”Adevărul se află în detalii sau în jumătatea cealaltă, atunci când avem acces la ea. Când am fost la Washington, în 1993, România era singurul stat din Est care nu avea relaţii cu SUA în materie de servicii. Noi ne aflam într-o situaţie disperată, pentru că presiunile asupra României continuau. Celelalte ţări comuniste dădeau vina pe agenţii români pentru diverse provocări”.

Constantin Corneanu: ”În 1993, România a cerut rearestarea lui Mircea Răceanu, ceea ce pentru SUA era clar că serviciile româneşti născute pe ruinele fostei Securităţi nu erau de încredere. În acest context, Ion Talpeş a mers la Washington”.

Ioan Talpeş: ”Relaţiile dintre Bucureşti şi Moscova erau la pământ. Asta în condiţiile în care România era acuzată, pe plan extern, cîă face jocurile Rusiei. De fapt, se convenise că România este încă în responsabilitatea Uniunii Sovietice. Era o imagine falsificată. Ungaria era cea care a apăsat pe pedala anti-românească până la fund. Înalţi responsabili din CIA erau de naţionalitate maghiară şi au făcut legea faţă de România, despre modul cum era percepută ţara noastră”.

Ioan Talpeş: ”România era penetrată total atunci când am fost la Washington. Noi trebuia să fim băiatul cel rău care se opunea democratizării. Nu am fost acolo cu dl. Iliescu, am refuzat să merg în delegaţia preşedintelui. Misiunea mea, care fusese stabilită în CSAT, era să rezolvăm problema relaţiilor cu SUA, care erau determinante şi faţă de statele vestice. Noi nu am avut relaţii cu Moscova, au fost doar oameni care au avut relaţii cu Moscova”.

Constantin Corneanu: ”În 1987-1988, KGB a încercat să sugereze statelor Pactului de la Varşovia să accepte Perestroika. România a fost foarte rigidă. De aceea, după 1989, noi am fost izolaţi”.

România avea în SUA doar 16 agenţi conspiraţi

Ioan Talpeş: ”Am avut la Washington o conferinţă pe tema <>. Americanilor le-a plăcut ce am vorbit. Cel care m-a atacat a fost şeful serviciilor maghiare. A doua zi, am fost invitat la masă de şeful FBI. Am propus să participe şi dl. Ion Iliescu. Omul a fost deschis şi a acceptat. la discuţii s-a convenit să intrăm în această deschidere mai mare. Adică să le dăm lista cu agenţi conspiraţi din SUA şi Canada. Le-am zis că eu aşa ceva nu pot să fac. Ne-au zis că ne garantează că nu li se va întâmpla nimic. Am zis că dacă dl. preşedinte Iliescu decide asta, eu îmi dau demisia. Am zis că pot să dau un ordin, când ne întoarcem acasă, ca agenţii noştri să revină în ţară în maximul 6 luni şi să-i transfer în alte geografii care nu fac parte din sistemul SUA de alianţe. Au fost de acord cu termenul de 6 luni, mai mult au spus ca termenul să fie un an. Eu cred că mulţi dintre agenţii noştri erau deja racolaţi de americani şi jucau rol dublu. Au fost supuşi unor presiuni extraordinare atunci când s-a vehiculat că arhivele serviciilor au fost luate de populaţie în 1989”.

Ioan Talpeş: ”Nu aveam mulţi agenţi în SUA. Era vorba de 16 oameni care ar fi avut acest statul, pe lângă care mai erau nişte colaboratori. Vă garantez că n-a fost spion român pe teritoriu american care să desfăşoare acţiuni clasice de spionaj împotriva SUA. Ai noştri urmăreau un spionaj tehnic, pe care-l făceau toate statele, şi încercau să angajeze anumite personalităţi să facă lobby pentru România. Am acceptat să dăm lista cu agenţi, dar numai după ce îi retrăgeam din SUA, ca să nu blocăm relaţiile cu Washingtonul. Agenţii însă nu au au respectat ordinele noastre să se reîntoarcă în ţară. Au rămas acolo, au devenit cetăţeni americani. După un an, americanii nu ne-au mai cerut nicio listă, au spus că nu-i mai înteresează. Am înţeles atunci că pe ei nu i-a afectat asta”.

Ioan Talpeş: ”Când m-am întors de la Washington, nu mi-am permis să fac o anchetă în ţară despre agenţii care ar fi trecut de partea americanilor. Am luat alte măsuri, faţă de politica şi mijloacele de informaţii. S-a dovedit că aceste mijloace erau mult mai eficiente”.

Ioan Talpeş: ”Este vorba de un penibilism feroce. Virgil Măgureanu mi-a propus să-i fiu prim-adjunct. Am refuzat şi au pus pe altcineva de la Securitate. Este vorba de generalul Mihai Stan. Am mai avut dispute cu domnia sa. Vroia să ajungă prim-ministru. Roman a venit la mine, după ce se înţelesese cu Iliescu, ca eu să accept să fiu şeful SRI. Am refuzat. Virgil Măgureanu a crezut că vreau să-i iau locul”.

Ioan Talpeş: ”Măgureanu a încercat să facă lucruri bune. Problema lui este că s-a amestecat pe spaţii pe care nu le cunoştea. Am avut de cel puţin cinci ori întâlniri cu arbitraj”.

Distribuie Distribuie Comentarii