O parte a dosarului Rompetrol a ajuns în instanță și s-a finalizat cu condamnări. Le ținem minte, sunt recente. Dar la DIICOT a rămas o a doua parte a dosarului, plasată strategic într-un fișet, acolo unde anii ce au trecut au pus un strat serios de praf. Este vorba despre creanța Turkmenistan, privatizarea rafinăriei Vega, a rafinăriei Petromidia între 1999-2000 și celebra ordonanță a Guvenului Năstase din 2003 prin care practic s-au reeșalonat până în 2010 datoriile istorice ale Petromidia de aproape 600 de milioane de dolari.

Dar să le luăm pe rând. Au rămas puțini în presa de azi care își amintesc de instrumentarea între 2005-2006 a dosarului Rompetrol de către procurorii Adriana Cristescu și Ciprian Nastasiu, de la Serviciul de Combatere a Macro-Criminalității Economico-Financiare din DIICOT. Două bucăți din marele dosar – creanța Libia și manipularea Bursei de Valori – au plecat la instanță în 2006 și s-au încheiat anul trecut cu condamnarea inculpaților și a companiei Rompetrol. Cel mai celebru condamnat a fost senatorul PNL Sorin Roșca Stănescu care a primit 2 ani și 4 luni de detenție efectivă. În cazul lui Dinu Patriciu, dosarul s-a clasat pentru că între timp a decedat.

Conexiunea lui Hayssam cu Dinu Patriciu și OUG-ul lui Năstase

Au rămas în schimb la procurori bucățile privind creanța Turkmenistan, privatizarea Rafinăriei Vega, a Rafinăriei Petromidia între 1999-2000 și celebra OUG a guvenului Năstase din 2003 prin care practic s-au re-eșalonat până în 2010 datoriile istorice ale Petromidia de aproape 600 de milioane de dolari.

Între timp, în 2008, unul dintre procurori, Ciprian Nastasiu, a fost nevoit să părăsească magistratura după ce a fost de acord în 2006 cu eliberarea din arestul preventiv a teroristului Omar Hayssam pe motiv de boală. Hayssam a fugit din țară și a fost prins cu greu și readus în 2013. Deși susținea că mai are câteva luni de trăit din pricina cancerului, Hayssam este în continuare viu și nevătămat, însă închis la penitenciarul Rahova pentru 23 de ani pentru răpirea în 2005 a jurnaliștilor în Irak și pentru infracțiuni economice. În paranteză fie spus, potrivit unor surse judiciare, în 2006, procurorul Nastasiu a crezut că a făcut un „deal“ (o înțelegere – n.r.) cu Hayssam în sensul că a fost de acord în față instanței că acesta să iasă din închisoare în schimbul unor informații privind presupuse afaceri ilegale cu arme ale lui Patriciu. De altfel, Hayssam le-a pus la dispoziție procurorilor celebra fotografie dintr-un bazar din Khartoum, Sudan, în care alături de sirian apar Dinu Patriciu și fostul consilier prezidențial de pe vremea președintelui Emil Constantinescu, Dorin Marian.

Cine a ținut dosarul până s-a prescris

Revenind la dosarul Rompetrol, dosarul a rămas la procurorul Adriana Cristescu, care l-a ținut în nelucrare până în ianuarie 2015, când s-a pensionat. Potrivit unor surse judiciare, Cristescu nu s-a pensionat întâmplător, ea fiind vizată de o anchetă administrativă a Inspecției Judiciare a CSM tocmai pentru că a ținut dosare penale la sertar până când s-au prescris.

După pensionarea Adrianei Cristescu, cazul a fost repartizat unui alt procuror. Potrivit unor surse din cadrul DIICOT, acesta a fost nevoit să ia de la zero cele 1.500 de volume ale dosarului Rompetrol și,  după parcurgerea a 300-400 dintre ele, ar fi realizat că faptele sunt prescrise.

Așadar, cel mai probabil, potrivit surselor Romania Curată, ce a mai rămas la DIICOT din dosarul Rompetrol – creanța Turkmenistan, privatizarea rafinăriei Vega, a rafinăriei Petromidia și ordonanța 118/2003 a Guvernului Năstase – s-ar fi prescris.

Adrian Năstase, citat în dosar

Fostul premier Adrian Năstase si fostul ministru al Economiei Dan Ioan Popescu au fost convocați la Parchet pentru a da detalii despre Ordonanța de Urgență a Guvernului 118 din 2003 privind măsurile pentru reglementarea unor obligații bugetare ale Rompetrol Rafinare (rafinăria Petromidia). Adică să dea lămuriri referitoare la transformarea în obligațiuni a restanțelor bugetare ale Rompetrol existente la data de 30 septembrie 2003. Actul normativ a fost emis de Guvern pe 24 octombrie 2003 și a stabilit transformarea datoriei istorice la buget a rafinăriei Petromidia, în valoare de 603 milioane de dolari, inclusiv dobânzi și penalități, în obligațiuni cu maturitate de șapte ani.

Concret, ordonanta – semnată de premierul Adrian Nastase si contrasemnată de fostul ministru al Finantelor Mihai Tănăsescu si fostul ministrul al Economiei Dan Ioan Popescu – a stabilit regimul juridic al creantelor bugetare reprezentand taxa pe valoarea adăugată, accize, contributia la Fondul special al drumurilor publice, precum si majorările de întârziere, dobânzile, penalitățile si penalitățile de întârziere, datorate si neachitate de catre SC Rompetrol Rafinare SA Constanța, la data de 30 septembrie 2003.

Pe 23 februarie 2006, fostul secretar general al PSD și fost ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, a fost audiat în dosar. El a dat detalii despre împrejurările în care a fost adoptată OUG 118/2003.  A doua zi, Ovidiu Mușetescu, fostul sef al APAPS, a declarat, după audierea sa ca martor în cazul ordonanței privind conversia unor datorii ale Petromidia, că acest act normativ a fost benefic. El a precizat că emiterea actului normativ a împiedicat închiderea Petromidiei, fapt care ar fi dus la concedierea multor oameni.

Cum s-a apărat Năstase: ”Băsescu a promulgat-o”

Apărarea fostului premier Adrian Năstase a fost întotdeauna că legea de aprobare a ordonanței 118/2003 a fost promulgată în 2005 de noul președinte Traian Băsescu. Ideea Guvernului Năstase era că, până în 2010, Rompetrol să răscumpere obligațiunile statului, practic să plătească datoriile reeșalonate.

Între timp, în 2007, Patriciu a vândut Rompetrol companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz, pentru o sumă neclară și astăzi – potrivit unor surse, 1,6 miliarde de dolari, potrivit altora, aproape 3 miliarde de dolari. Tranzacția l-a propulsat pe Patriciu pe primul loc în topul celor mai bogați români:

Obligațiunile au ajuns la maturitate

Pe 30 august 2010, obligațiunile statului au ajuns la maturitate. În condițiile în care Rompetrol nu răscumpărase datoriile decât într-o mică măsură, statul a redevenit acționar. Cu câteva zile înainte de maturitatea obligațiunilor, în august 2010, ministrul de atunci al Finanțelor din Guvernul Boc, liberalul Sebastian Vlădescu, a acceptat o plată din partea Rompetrol de 71 milioane de dolari, aproape 54 de milioane de euro, ceea ce a permis ca, după data de 30 august 2010, statul să redevină acționar la Rompetrol cu doar 44 la sută, nu cu peste 50 la sută. Au urmat procese din partea statului român care pierduse astfel pachetul majoritar de acțiuni, mai exact controlul companiei.

Ștergerea datoriilor istorice ale Rompetrol de către Guvernul Ponta

În iunie 2011, Tribunalul Constanța a emis o primă decizie în favoarea Rompetrol. Pe 15 februarie 2013, cu 3 zile înainte de o decizie a Curții de Apel Constanța, guvernul USL Ponta II a încheiat o înțelegere cu grupul kazah. S-a semnat un memorandum, în fapt un contract de stat prin care partea română accepta o plată de 200 de milioane de dolari din datoria de 600 de milioane. Restul celor 400 de milioane de dolari urma să fie inclus într-un presupus fond mutual de investiții de un milliard de euro. Plus încetarea proceselor din partea statului român. Memorandumul a fost semnat de șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI) din cadrul Ministerului Economiei, Gabriel Dumitrașcu, fost director la Roșia Montană Gold Corporation în anii 2000.

Guvernul Ponta a încercat să legitimeze acest contract de stat prin lege (adoptată în mai 2013 de majoritatea USL din Parlament, din care face parte atunci și vechiul PNL), însă nu a fost lăsat de Curtea Constituțională după ce legea a fost atacată la CCR de președintele Traian Băsescu. Vezi documentul aici.  Așa că, în ianuarie 2014, Guvernul Ponta a fost nevoit să adopte contractul semnat de Gabriel Dumitrașcu cu Rompetrol prin hotărâre de guvern.

Potrivit presei, hotărârea de Guvern a fost „semnată de premierul Victor Ponta, un secretar de stat de la ministerul Economiei, ministrul Energiei Constantin Niță, ministrul Finanțelor Daniel Chițoiu și ministrul Bugetului Liviu Voinea“. Guvernul a susținut că a avut aviz din partea Ministerului Justiției. Nota de fundamentare nu e semnată de Ponta, ci de ministrul Economiei Andrei Gerea, ministrul delegat pentru Energie Constantin Niță, ministrul Bugetului Liviu Voinea și ministrul Finanțelor Daniel Chițoiu.

Ce s-a întâmplat până la urmă? Compania kazahă nu a plătit cele 200 de milioane de dolari și nici nu a făcut investițiile promise din fondul mutual de un miliard de dolari.

Cum explică Ponta? Premierul a dat vina pe fostul președinte Traian Băsescu pentru neîndeplinirea acestor obiective. „Pentru că n-a vrut nimeni să semneze nicio hârtie, niciun funcționar, pentru că au zis:  Domne, ne face Băsescu dosare. Îmi pare rău, dar dacă ați fi în locul funcționarilor din ministere nu vi s-ar părea neserios. E foarte greu să impui ceva unui funcționar public“, a spus Victor Ponta, citat de Evenimentul Zilei.

Rompetrol a încercat să intre în insolvență

În mai 2015, compania kazahă nu numai că nu a plătit cele 200 de milioane de dolari și nu a făcut investițiile de 400 de milioane, ba a și depus o cerere de intrare în insolvență pentru a evita plata a aproape 60 de milioane de dolari (plus dobânzi din 2001) la care a fost obligată prin decizie definitivă în dosarul Rompetrol I (cel cu Dinu Patriciu; e vorba de creanța Libia, datoria recuperată de Patriciu de la Gaddafi în urma investițiilor lui Ceaușescu și care trebuia să revină statului român, după cum a decis instanța). În iunie 2005, Tribunalul București a respins intrarea în insolvență a Rompetrol. 

Fapte vechi prescrise, fapte noi așteaptă să fie investigate

Concluzia e că dosarul vechi care conține fapte comise între 1999 și 2006 este cel mai probabil prescris. În privință ștergerii datoriilor de către Guvernul condus de Victor Ponta, procurorii spun că analizează posibilitatea unei autosesizări. Sau ar putea fi „sesizați de alte instituții“, adică de comisia parlamentară de anchetă.  Ionuț Dorobanțu/Româniacurată.ro

Distribuie Distribuie Comentarii