În timp ce preşedintele Vladimir Putin încearcă să restabilească influenţa Rusiei în Orientul Mijlociu prin bombardamente în Siria de partea preşedintelui Bashar al-Assad, Arabia Saudită – un rival natural al regimului de la Damasc, intră în coasta Moscovei, livrând ţiţei la preţ de dumping în Europa, scrie Bloomberg.

Igor Sechin, boss-ul Rosneft, cea mai mare companie petrolieră din Rusia, controlată de stat, s-a plâns de curând la un forum de intrarea saudiţilor pe piaţa europeană. „Ei fac dumping într-un mod activ“, a spus Sechin. Şi alţi directori din sectorul petrolier rus sunt îngrijoraţi „Nu este acesta un prim pas către o nouă diviziune a pieţelor occidentale?“, se întreba joi, la o masă rotundă, Nikolai Rubchenkov – director în cadrul Tatneft, un producător mai mic din Rusia, deţinut de către guvernul regional din Tatarstan. „Nu ar trebui ca strategia guvernamentală să conţină anumite măsuri pentru a păstra interesele Rusiei în pieţele sale existente din Vest?“, se plângea el.

Rafinăriile şi traderii confirmă că deja Arabia Saudită oferă petrol la discounturi semnificative, făcând propria marfă mai atractivă decât ţiţeiul rusesc, potrivit sursei citate. Şi, chiar dacă cele mai multe rafinării din Estul Europei sunt dependente din punct de vedere tehnologic de rafinarea de ţiţei rusesc, petroliştii ruşi au dreptate să fie îngrijoraţi.

În anii 1970, Arabia Saudită livra jumătate din producţia sa Europei, dar apoi Uniunea Sovietică a construit o serie de conducte dinspre câmpurile sale abundende din vestul Siberiei către Occident. Tot atunci, saudiţii au schimbat livrările către pieţele asiatice, unde cererea era în creştere datorită boom-ului economic, astfel că puteau fi obţinute preţuri mai bune.

Cota de piaţă a saudiţilor în Europa a tot scăzut. În 2009, se ridica la un minim de 5,9%, în vreme ce felia Rusiei a ajuns la un maxim de 34,8% în anul 2011.

Intrarea Arabiei Saudite pe piaţa din Polonia

Dar în ultimii ani, Arabia Saudită şi-a crescut constant prezenţa, atingâmd 8,6% în 2013. Nu şi-a încercat, însă, norocul în Polonia. Ca majoritatea statelor din centrul şi estul Europei, Polonia a fost mult timp clienta Rusiei în privinţa livrărilor de petrol. Anul trecut, trei sferturi din importurile energetice ale Poloniei proveneau din Rusia, iar restul din Kazahstan şi alte state europene. Polonia, însă, se află în centrul eforturilor de a reduce dependenţa Uniunii Europene de energia provenită din Rusia.

Independenţa faţă de Gazprom

De când Putin a anexat peninsula Crimeea de la Ucraina anul trecut, Polonia, stat vecin cu Ucraina, şi-a crescut cheltuielile miliatare, dar şi eforturile privind securitatea sa energetică. Iar acum lucrează şi cu vecinii săi mai mici, statele baltice. Polonia a inaugurat zilele trecute un terminal care ii permite să importe 5 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate din Qatar, acesta urmând să fie extins la 7,5 miliarde de metri cubi în anii următori. Iar joi a anunţat o înţelegere cu Lituania, Letonia şi Estonia de a construi un gazoduct care să ducă şi să aducă gaze naturale în şi din aceste state. La rândul lor, acestea au proiecte de construcţie a unor terminale de gaze naturale lichefiate, pentru a-şi reduce dependenţa de Rusia.

În acest context, un nou furnizor de ţiţei care să fie de încredere este mană cerească. Cât despre saudiţi, aceştia au nevoie să se extindă în afara Asiei, deoarece cererea scade în această parte a lumii.

Concurenţă directă în China

Kremlinul şi petroliştii ruşi au simţit de mult timp apetitul pentru diversificare energetică al Europei şi au căutat, la rândul lor, noi pieţe. Până în anii 2000, aproape tot ţiţeiul din Rusia era exportat în Europa. Anul trecut, doar două treimi din producţie era direcţinată către Bătrânul Continent.

Iar în pieţele asiatice, Rusia a devenit un competitor serios pentru saudiţi. De când cu sancţiunile impuse pentru anexarea Crimeei şi cu sprijinul rebelilor din estul Ucrainei, Rusia a semnat o multitudine de contracte energetice cu China. În luna mai, livrările de petrol din Rusia către China le-au depăşit temporar pe cele ale Arabiei Saudite.

Iar acum saudiţii sunt implicaţi într-un război nemilos al preţurilor pentru cotă de piaţă la nivel planetar. Iar inamicii nu sunt doar producătorii americani care extrag hidrocarburi din şisturi, ci şi ţările care nu sunt membre ale Organizaţiei Statelor Producătoare şi Exportatoare de Petrol (OPEC).

De ce este vizată Rusia de arabi

Iar cel mai mare stat care nu face parte este fix Rusia. Saudiţii au o râcă cu Rusia din cauză că nu participă la eforturile de menţinere a preţurilor, adică să îşi reducă producţia. La rândul lor, Rusia nu îşi poate reduce producţia la fel de flexibil ca Arabia Saudită din cauza condiţiilor climatice, o serie de zăcăminte nemaiputând fi pornite dacă sondele sunt oprite.

Producătorii ruşi au avut un imbold economic de pe urma sancţiunilor impuse Rusiei din prisma faptului că Banca Rusiei a devalorizat rubla. Astfel, companiile petroliere şi-au redus costurile, având în vedere că au costuri în ruble acasă şi exportă în dolari peste hotare. Acest lucru a făcut ca producţia Rusiei să ajungă la cele mai mari niveluri de la căderea URSS încoace.

Cum Rusia exportă acum în pieţele tradiţionale ale Arabiei Saudite, precum China, Riyadhul atacă acum pieţele tradiţionale ruse. Adică Estul Europei.

Miza geopolitică din Siria: exportul de petrol şi gaze

Iar cei mai mari exportatori de petrol din lume se confruntă indirect şi din cauza conflictului din Siria. Rusia îl sprijină pe Assad, în vreme ce Arabia Saudită sprijină rebelii „moderaţi“, pe care aviaţia lui Putin îi bombardează de zor.

Momentan, atât OPEC, cât şi Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) preconizează ca anul viitor să cererea de petrol să crească modest, dar dacă economia Chinei continuă să performeze mai slab decât aşteptările, atunci piaţa chineză va deveni prea mică pentru ruşi şi saudiţi. Ambele economii sunt dependente de ţişei, iar păstrarea cotei de piaţă este o problemă de supravieţuire.

Competiţia din domeniul petrolier este periculoasă pentru strategia actuală a lui Putin în Orientul Mijlociu. Liderul de la Kremlin speră cumva că va profita de reintrarea Iranului pe piaţa mondială a petrolului şi gazelor, eventual printr-o conductă care să traverseze Siria. De asemenea, Putin doreşte să-i oprească pe saudiţi în a stabili rute de export prin Siria.

Iar cum supremaţia energetică a Rusiei în Europa este pusă în pericol, determinarea lui Putin de a rezolva conflictul din Siria în termenii săi nu poate decât să crească.

Daniel Ionașcu

Distribuie Distribuie Comentarii