EXPLOZIV/O Germanie ÎNȘELĂTOARE într-o Europă în DERIVĂ
Scandalul Volskwagen scoate la lumină nu doar o înşelătorie a industriei private. Dezvăluie o reţea complexă de lobby şi de trafic de influenţă politică în interiorul scenei politice germane, dar şi la nivel de instituţii europene. În acest moment, Comisia Europeană aşteaptă rezultatele investigaţiilor declanşate în statele membre şi spune că va lua o decizie până la sfârşitul lunii noiembrie.
Comisarul pentru piaţă unică şi industrie, Elżbieta Bieńkowska, spune că executivul comunitar a stabilit normele de poluare ale automobilelor admise la nivel comunitar şi procedurile de testare a autovehiculelor, dar nu poate efectua ea însăşi controale, ci numai statele membre pot face acest lucru. Germania în mod sigur va încerca să acopere acest scandal. Volkswagen este parte a maşinăriei politice germane. Compania nu poate fi nici controlată, nici periclitată în interesele ei financiare de către autorităţile publice pe care le sponsorizează. Relaţia dintre industria auto germană şi politicienii de la Berlin are asemănări cu o relaţie de tip mafiot.
Puţini cunosc despre relaţiile extrem de strânse dintre creştin-democraţii de la Berlin şi lobby-ul industriei de automobile din Germania. Cel mai influent lobbyist al Volkswagen pe lângă Angela Merkel este Matthias Wissmann, fost ministru al Transporturilor în timpul guvernării creştin-democrate din Germania de acum două zeci de ani. Vorbim, deci, de un fost politician de vârf, veteran al Uniunii Creştin Democrate (CDU), convertit la afaceri private. Face parte din cercul de amici intimi ai cancelarului, dar, spre deosebire mulţi dintre ei, i se adresează Angelei Merkel la per tu. Sponsorizează campanii electorale, conferinţe şi seminarii ale CDU, cumpără voturi ale opoziţiei social-democrate pentru trecerea unor legi favorabile industriei de automobile, cuminţeşte la nevoie nemulţumirile sindicatelor din industria auto germană. Acest ultim aspect a reprezentat mult timp o garanţie pentru stabilitatea politică a cancelarului Merkel, mai ales în perioada când în toată Europa se impusese regimul de austeritate. La contra-serviciu, Merkel a intervenit în sectorul auto în 2013, când a relaxat normele europene privind controlul poluării, o decizie care a fost lăudată de puternica Asociaţie a producătorilor germani de automobile (VDA). Cancelarul şi-a justificat atunci acţiunile spunând că apără locurile de muncă.
Eckart von Klaeden, actualul lobbyist şef al companiei Daimler, este şi el un senior al politicii CDU. A lucrat sub Merkel în cadrul cancelariei, iar la un moment dat trecerea sa bruscă din politică în lumea industriei auto a determinat o investigaţie a procuraturii din Berlin. Predecesorul său la Daimler a fost Martin Jaeger, care a devenit din om de afaceri purtător de cuvânt al actualului ministru german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble.
Dincolo de aspectul politic, intervine cel fiscal. În 2014, cele trei mari companii auto germane (Volkswagen, Daimler şi BMW) au totalizat venituri de peste 400 miliarde de euro, o sumă mult mai mare decât însuşi bugetul federal german, situat la cu puţin sub 300 de miliarde. În Germania există o aşa-numită "legeVolkswagen", care datează din 1960. În timp, ea pus nenumărate probleme juridice la nivel european prin gradul ridicat de protecţionism pe care îl implică. Legea protejează compania de automobile şi, prin faptul că landului Saxonia Inferioară (din centrul Germaniei) i s-a permis să deţină 20% din acţiuni la Volskwagen, este direct asigurată o protecţie beton a statului federal.
Corupţia este transpartinică, ba, mai mult, creează ea însăşi reţele transpartinice. Printre premierii landului Saxonia Inferioară care au fost şi membri în Board-ul de supervizare la Volkswagen se numără şi politicieni social-democraţi, nu doar creştin-democraţi. Unul este fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Când a devenit cancelar, el a lansat faimoasa sa reformă a forței de muncă din Germania, în 2003, apelând pur și simplu la o eminenţă cenuşie din sfera privată, Peter Hartz, şeful de resurse umane de la Volkswagen. Un alt politician aflat în relaţii cu Volkswagen este şi actualul vicecancelar Sigmar Gabriel. Azi, Gabriel ascunde şi el mizeria corupţiei sub preşul proverbialei onestităţi nemţeşti, declarând presei că scandalul emisiilor, în care este implicat Volkswagen, nu va deteriora economia Germaniei. Compania auto germană a devenit astfel un fel pepinieră de politicieni care au misiunea să îi protejeze interesele cu orice preţ fiind totodată rampa lor de lansare.
Legislaţia europeană prevede că, înainte de a se autoriza introducerea pe piaţă a unui vehicul, acesta trebuie să respecte toate cerinţele de omologare privind respectarea tuturor standardelor de protecţie a mediului şi un nivel de siguranţă optime. Fiecare stat membru are obligaţia de a înmatricula pentru prima dată vehiculele care au primit omologarea de tip european pe baza „certificatului de conformitate”, eliberat de constructorul vehiculului. Această înmatriculare reprezintă autorizarea oficială de către stat pentru utilizare pe drumurile publice. Or, în cazul companiei Volkswagen, emiterea unor astfel de certificate a fost ilegală. Statul german este astfel direct responsabil şi părtaş la o escrocherie de proporţii. El ar putea risca procedura de infringement.
Numai că la vârful Comisiei Europene se află Jean-Claude Juncker. Ajuns preşedinte al Comisiei Europene printr-un puternic sprijin de ultim moment al Germaniei (Merkel iniţial nu îl dorise, dar ulterior a primit semne clare de loialitate din partea fostului premier luxemburghez), Juncker este înainte de toate un germanofil declarat. Una din garanţiile că, pe mandatul lui Juncker, interesele strategice ale Germaniei în UE vor fi prezervate, chiar în detrimentul altor state membre, a fost menţinerea creştin-democratului german Martin Selmayr în echipa de la Comisie. El a devenit din şef de cabinet al fostului comisar pentru justiţie (din echipa Barroso), Viviane Reding, şef de cabinet al lui Juncker. El este garantul puterii germane la Bruxelles.
În aceste condiţii, după ce valurile scandalului mediatic vor fi trecut, dosarul afacerii Volkswagen va fi încuiat în sertarele cabinetului lui Juncker.
