Soldații ucraineni privesc peste marginea transeei reci si umede. Artileria s-a potolit, dar vuietul unui UAV  din apropiere semnaleaza o  revenirea iminentă. În depărtare, par a se vedea Spetsnaz camuflati ce  se deplasează pe poziție cu renumitele lor puști Vintorez. Privind  la radioul său, un locotenent a îndrăznit să spere : „Aleksei, tu vezi asta? Merge statia radio ! Poate e  o pauză în bruiaj.  Este într-adevăr un lucru bun? Sergentul  său  răspunde cu amar: foloseste statia radio, asta e ceea ce isi doresc. Rusii te vor auzi mai întâi și apoi iti vor  trimite cu tot  respectul lor o termobarica. Aceasta este în cazul în care Spetsnaz nu ajung aici mai întâi.”

Tânărul ofițer a tacut, radioul este inutil; el și oamenii lui au fost izolati  și lasati  singuri. 

Cam asa arata un scenariu cu discutii intre soldatii ucraineini aflati pe frontul din Donbas prinsi in Razboiul de noua generatie al Rusiei.

Cat este de puternica Rusia in actiunile sale militare?

Noi romanii, aflati in apropiere, percepem cu greu ce se intampla in realitate acolo. Stirile de pe canalele media inclusiv internet sunt de multe ori partinitoare si contin desigur multa propaganda. In general suntem subiectivi si emotionali fata de Rusia din motivele noastre istorice bine stiute.

Tocmai din aceste motive, am apelat la opinia expertilor americani referitoare la capabilitatile militare ale Rusiei.

The Russia New Generation warfare study, este o analiza a capacitatii militare terestre a Rusiei, intocmita pe baza evaluarii conflictului din Ucraina.

Acest studiu, desigur secret, este folosit de carismaticul general de brigada H.R. McMaster, avand functia de Comandant adjunct al Centrului de comanda si antrenament  si Director al Centrului de integrare a capabilitatii US Army, pentru a sensibiliza opinia publica si factorii politici de decizie asupra necesitatilor dezvoltarii US Army in fata pericolului rusesc. 

Domnia sa este considerat arhitectul vitoarelor schimbari in doctrina, tactica, dotarea si antrenamentul  US Army.

Afirmatiile sale in fata Senatului au fost:

„In Ucraina, combinatia de sisteme aeriene fara pilot, cyber-warfare ofensiv si capabilitati avansate de razboi electronic ale fortelor rusesti, descriu un grad ridicat de complexitate tehnologica”.

Majoritatea ideilor sale sunt foarte concis exprimate in articolul scris de Philipp Karber. 

Articolul integral din The Potomac Foundation :

„Conflictul militar dintre Rusia și Ucraina este acum în luna a 25-a. Ceea ce a început ca o intervenție de superputere, relativ fără vărsare de sânge, în Crimeea s-a transformat într-o insurecție separatista in regiunea Donbas si sunt  de fapt doi ani de război  real. În ciuda încercărilor repetate de a negocia o încetare a focului, conflictul din Ucraina a implicat cea mai mare inclestare de forte din Europa de la al doilea război mondial incoace.

La fel ca și Războiul de Yom Kipur, desfasurat acun 40 de ani, războiul ruso-ucrainean este un  camp de testare a ceea ce pot deveni  câmpurile de luptă viitoare. Ceea ce urmează sunt 10 dintre lecțiile cele mai critice pe care armata SUA trebuie să le  învețe din acest conflict. 

Razboiul de noua generatie

În această lume complexă și nesigură, Rusia reprezintă o amenințare reală pentru aliații SUA, pe teritorii bine definite. Cu toate că intențiile  președintelui rus, Vladimir Putin, ar putea fi imposibil de cunoscut, se stie in mare care este planul său de joc . Se numește „război de nouă generație” și  vizează punctele slabe occidentale, nu punctele forte. Războiul de  generație nouă rusesc  se deosebește de conceptul occidental al conflictului  hibrid, in sensul in care care combină atât low-end, implicarea ascunsa a statului agresor,  cu high-end, implicarea directă ca superputere  și multa propaganda.

Aspecte ale acestei strategii au fost evidente mai devreme în Cecenia și Georgia, dar în Ucraina Rusia este in faza de testare și perfecționarea acestuia. Așa cum se practică în Ucraina, războiul  de nouă generație rusesc  se manifestă în cinci elemente componente:

– Subversiune politică: Introducerea agenților de propagandă clasica sau propagandă politică, operațiuni de dezinformare care folosesc mass-media moderna  pentru a exploata diferențe lingvistice sau  etnice, corupție, compromiterea oficialilor locali.

– Delegarea puterii:  cucerirea centrelor locale guvernamentale: secții de poliție, aeroporturi și depozite militare; inarmarea si pregatirea insurgentilor, crearea de puncte de control și distrugerea infrastructurii de transport; atacuri cibernetice compromițătoare; blocarea comunicațiile victimelor; referendum fals cu o reprezentare a unui singur partid și înființarea unei „Republici Populare” sub tutela rusă.

– Intervenție: Desfășurarea forțelor rusești la granița cu exerciții bruște pe scară largă, care implică forte la sol, navale si aeriene; introducerea clandestină de arme grele către insurgenți; crearea de centre de formare și de logistică  adiacente la frontieră; angajamentul  așa-numitelor grupuri tactice de voluntari ce formeaza batalione de arme combinate; integrarea trupelor de voluntari în formațiuni de nivel superior, care sunt echipate, susținute și conduse de ruși.

– Descurajarea constrîngerii prin intimidare: alertarea fortelor strategice; desfășurarea înaintata a vectorilor de transport nuclear tactici; manevre locale  și intercontinentale; patrularea aeriană agresivă a zonelor învecinate pentru a inhiba implicarea altora.

– Manipulare, Negociere: Utilizarea și incalcarea abuziva a acordurilor de incetare a focului, negociate cu Vestul, pentru a  înarma insurgentii; lovirea puternica a  adversarului, în scopul inhibarii altor state de a ajuta sub frica escaladarii; divizarea alianței occidentale oferind  stimulente economice; negocieri telefonice selective și repetitive cu un partener de securitate favorit.

Spre deosebire de politicienii occidentali, conducerea rusă înțelege aceste opțiuni militare și le interpreteaza  ca un Stradivarius. 

RAZBOIUL ELECTRONIC

Războiul  electronic rus, cuplat cu dependența SUA de tehnologie și sisteme digitale, creează o vulnerabilitate foarte mare pentru forțele SUA pe câmpul de luptă modern. Rusia folosește războiul electronic pentru patru roluri principale:

– Anihilarea comunicatiilor: Există regiuni în Donbas în care nici o comunicare, inclusiv cele  electromagnetice  radio, telefon mobil și de televiziune nu functioneaza. 

– Blocarea functionarii UAV- urilor: războiul electronic este cel mai mare ucigas al sistemelor ucrainene prin bruierea fie a semnalelor de comanda, fie a sistemului GPS.

– Anihilarea artileriei:  Războiul  electronic rus pre-detonează sau incapaciteaza loviturile  de artilerie și mortiere  care au detonatoare  electronice, bruiaza masiv radarele de artilerie. 

– Dezactivarea centrelor de comandă și control: războiul electronic rusesc poate detecta toate emisiile electromagnetice, inclusiv cele radio, Blue Force Tracking (detectare a fortelor prorpii si inamice prin GPS), Wi-Fi și  ale telefoanelor mobile, care pot fi apoi identificate cu sistemele aeriene fără pilot și  lovite cu artileria.

Pentru a concura într-un  de război electronic, US Army trebuie să devină din nou competența pe sistemele analogice, sa elimine toate emisiile electromagnetice care nu sunt necesare, cum ar fi telefoanele celulare personale, indepartand antenele cât mai departe posibil de centrele de operațiuni, derularea de antrenamente „o zi fără radiouri sau computere,” în timpul misiunilor de formare; și folosirea cat mai  rapida a propriilor sisteme  de război electronic. 

UAV

Ucraina este primul conflict în care vehiculele aeriene fără pilot au fost prezente pe ambele părți într-un număr semnificativ. Rusia folosește UAV-uri de supraveghere și recunoaștere,  achiziție de tinte și de angajament în timp real pentru baraje de artilerie concentrate; și, cel mai recent, mini-bombers care transporta explozibili incendiari si care vizează zone  de depozitare a combustibilului sau munitiilor. 

Unitățile ucrainene au observat până la opt survolurile UAV rusești pe zi, iar conștientizarea de a fi observat permanent este adesea o experiență traumatizantă care insuflă frica si teama  de a circula, mai ales în lumina zilei. Combinația dintre dimensiuni mici, amprenta  radar limitată in secțiune transversală sau semnătură în infraroșu, precum și lipsa de identificare,  până când acestea sunt peste sau au trecut de tinta, face folosirea rachetelor sol aer foarte improbabila si costisitoare.

US Army  trebuie să reînvete importanța camuflajului și derutarea adversarului;  trebuie să se antreneze cu forțe oponente care utilizează tehnologia UAV,  presupunând că acestea sunt in stare de supraveghere aeriană permanenta.  De asemenea, sunt necesare sisteme de detectare și atac  anti-UAV gen mini drone sau mini aeronave fără pilot, la nivel de companie. 

Concentrarea puterii de foc

Disponibilitatea sporită a supravegherii aeriene, combinate cu puterea  comasata de artilerie și sistemul lansatoarelor multiple de rachete, au produs un nou nivel de intensitate în luptă convențională modernă. Datele din conflictul ucrainean arată că artileria produce aproximativ 80 la suta din totalul pierderilor. Patru tendințe s-a dovedit că sunt importante pentru forțele terestre din SUA:

– Rusia folosește o combinație de muniții îmbunătățite convenționale, proiectile cu fractionare, muniție anti-tanc și focoase termobarice, care au consecințe catastrofale atunci când sunt utilizate  in lovituri planificate comasate. SUA a eliminat o parte din aceste focoase din inventarul său. 

– Ucraina și Rusia folosesc foc de artilerie directă într-un interval de 1 până la 6 km  pentru a suprima apărarea anti-tanc. 

– A crescut gama de artilerie datorita  dispersiei mai mari pe câmpul de luptă printr-o combinație de vehicule aeriene fara pilot și a capacitatii crescute a radarelor contra-baterie.

– Un accent sporit pe radarele contra-baterie perturba misiunile de foc, forțând inamicul să se miște.

Artilerie rusă menține un avantaj de 3;1 ca dimensiune fata de artileria US Army, dar ei au un avantaj  utilizarea de munitie cu fragmentare. Pentru ca US Army să fie competitivă, DoD trebuie să abroge directiva Robert Gates 2008, pentru a se conforma cu prevederile Tratatului de la Ottawa, care a dus la eliminarea tuturor munitiilor cu fragmentare din inventarul armatei. 

Vehicule grele de lupta

Tancul  rămâne decisiv în lupta moderna, dacă este echipat pentru a înfrunta  rachete anti-tanc. Rusia a dezvoltat, de asemenea, sisteme modulare active compatibile cu toate T-80, T-72S și T-64s. 

SUA trebuie să testeze rachetele  Javelin împotriva acestor sisteme. 

Vehicule ușoare

Vehiculele ușoare de luptă ale infanterie, care acordă prioritate mobilității și puterii de foc, sunt vulnerabile  la armele de calibru mediu (30 mm), tunuri automate, montate pe vehicule blindate ușoare, munitiei cu fragmentare de artilerie și focoaselor  termobarice. Atunci când sunt lovite, vehiculele au tendinta de a suferi daune catastrofale, uciderea sau vatamarea grava a  persoanelor de la bord. Din moment ce pierderile de trupe sunt atât de mari, soldații preferă sa stea  pe partea de sus a vehiculelor.

Capacitatea de supraviețuire a infanteriei  SUA pe câmpul de luptă modernă pune probleme serioase împotriva forțelor rusești mecanizate, cu sprijin de artilerie și multipla putere de foc a sistemelor rachete tactice.

La un nivel minim, vehiculele de luptă de infanterie Bradley și Stryker trebuie să fie echipate cu blindaje reactive și a alte sisteme avansate de protecție. 

Dispersie și Manevra

Un raport redus de forță-spațiu pe câmpul de luptă Donbas și eficienta crescută a sistemelor de arme moderne necesita o dispersie mai largă a trupelor, pentru a supraviețui. Dispersia creează oportunități de manevră, în special  pentru raidurile cu unitati mecanizate,  în spatele liniilor inamice și de-a lungul liniilor de comunicatie.

În luna august 2014, o brigadă de asalt ucraineana a efectuat cel mai mare și cel mai lung raid mecanizat  in spatele liniilor inamice, pentru a elibera  garnizoane ucrainene izolate, a  perturba avansul coloanelor rusești, și  capturarea de arme  și artilerie grea ruseasca.

Din moment ce batalioanele de manevră operează pe fronturi (in mod normal acoperite de o brigada) de până la 40 km lățime, Rusia folosește grupuri tactice tip batalion, compuse dintr-o singură companie de tancuri, trei companii de infanterie mecanizată, o companie anti-tanc, doua pana la trei companii de artilerie autopropulsata si lansatoare de rachete și două companii de apărare anti-aeriană. Aceste unitati intrunite ofera batalionului  eficacitate, manevrabilitate și protecție pentru a opera în mediul dispersat și descentralizat.

În mod similar, US Army ar trebui să ia în considerare revenirea regimentelor de  cavalerie autonome, pregatite pentru manevră, sprijin manevră,  foc ca si alocarea de sprijin cu aviație. 

Superioritate aeriana

Rusia operează cea mai mare și cea mai densă rețea de apărare anti-aeriană mobila din lume, în regiunea Donbas. Combinația dintre sisteme integrate și interconectate auto-propulsate de apărare aeriană și sistemele de apărare aeriană MANPAD , au paralizat  practic forța de lovire aeriana ucraineana.

Elicopterele ucrainene au fost fortate sa zboare la altitudini cuprinse intre 3 si 5 metri deasupra solului pentru a evita rachetele  sol-aer ale sistemelor autopropulsate, dar echipele tip  ambuscadă dotate cu două până la cinci  rachete AA portabile, integrate in rețea, le-au doborât. Ucraina nu a a avut nici o aparare in fata acestor sisteme. 

Vulnerabilitate la aviatie

Dispersia largă pe câmpul de luptă creează oportunități pentru aviație. Tancurile, transportoarele si restul vehiculelor,  aflate departe de grupulor lor tactic si in afara protectiei propriei aparari anti-aeriene, devin vulnerabile la atacurile de aviație. În mod similar, liniile de comunicatie sunt extinse prea mult și devin la fel de vulnerabile.

Pentru a avea o putere aeriana sporita,  S.U.A. trebuie sa fie eficientă împotriva rețelelor de apărare aeriană rusești din alte părți ale lumii. Infrastructura de bază trebuie să fie formata printr-o combinație de dispersie, întărire și de apărare. De asemenea, este nevoie de un sistem integrat de apărare aeriană care combină supravegherea cu rază lungă de acțiune  si apărare eficienta cu rachete sol-aer. Obținerea unor rezultate semnificative împotriva țintelor terestre necesită o consolidare pe scară largă cu aeronave CAS, susținute de avioane de suprematie  și aeronave pentru contramasuri  electronice, precum și o integrare strânsă cu artileria cu rază lungă de acțiune, capabila de a reprima apărarea  antiaeriană inamica  din zonă. 

Pierderi umane mari

Războaiele de contrainsurgență din Irak și Afganistan nu au pregătit forțele SUA pentru lupte de  intensitate mare, gen câmpul de luptă de tip egal la egal. În luna iulie 2014, Rusia a lansat lovituri  cu rază lungă de artilerie și lansatoare multiple de rachete împotriva a două batalioane mecanizate ucrainene.  Focul intens concentrat a durat doar câteva minute însă a provocat pierderi mari și a distrus cele mai multe vehicule blindate, făcând ambele batalioane de luptă inoperabile.

În situații de luptă ca aceasta, cand pana la 30 la suta dintr-o unitate este ucisa sau in incapacitata de lupta, de comandă și de control, aceasta este practic scoasa din lupta, iar unitatea nu este în măsură să-si trateze proprii săi răniti si mult mai puțin sa continue misiunea. US Army  trebuie să dezvolte echipe de reconstituire la nivelul de brigada care vor restabili  comanda și controlul, furnizand triaj pentru raniti și alte tipuri de sprijin medical și totodata să coordoneze rapid reconstituirea capacitatii combative a uitatii afectate. De asemenea, unitățile de la toate nivelurile trebuie să se antreneze în mod frecvent pentru situatii  în caz de lovitura in masa.

Timp de aproape 100 de ani, forțele americane au avut o responsabilitate majoră  in apărarea democrației și sprijinirea păcii sigure pe continentul european. Un milion de militari  din SUA au fost uciși sau răniți in cele două războaie mondiale și peste 21 de milioane de ani-om de  trupe în acel teatru au ajutat câștigarea Războiul Rece. Cu toate acestea,  Rusia amenință stabilitatea regionala  cu conceptele sale de luptă de nouă generație iar fortele militare americane sunt sub presiunile reducerilor bugetare. Problema este dacă armata americană poate învăța din aceste lecții și de a se face relevantă și viabilă pentru viitor.”

Finalul articolului. 

Desigur ca generalul american are si critici, care afirma ca lobby-ul sau nu este altceva decat un joc normal in lupta intre US Army, Navy si Air Force pentru un buget cat mai mare.

Probabil ca la analiza situatiei de Ucraina, se adauga acum si experienta castigata din interventia Rusiei din Siria, unde pe langa fortele terestre, aceasta  foloseste si fortele aeriene si navale.

Daca urmarim atent, constatam o intarire a fortelor NATO in estul Europei si transferarea de tehnica grea de lupta. Razboiul de noua generatie a fost anuntat ca doctrina inca din 2013 de Seful Marelui Stat Major rus, generalul Valeri Gerasimoiv.

Daca la inceput parea o simpla teorie, in realitate asistam la o dezvoltare complexa a strategiei, tacticii si tehnologiei, cu rezultate evidente in teatrele de razboi din Ucraina si Siria. Este foarte clar ca se va produce pe baza acestor analize  o regandire a capabilitatilor militare in toate statele puternice.

Se pare ca vom avea si noi un mic rol de interpretat pe aceasta mare scena, dar totul va depinde de cum ne pregatim si dotam in viitor.  Rumaniamilitary.ro

Distribuie Distribuie Comentarii