EXPLOZIV/Facebook-ul a început SĂ-I DEA ȘUTURI lui Iohannis
Multă mirare, suspiciune, perplexitate, după ce sâmbătă, la protestele împotriva mafiei lemnului, la București, s-au auzit mai degrabă scandări anti-Iohannis. Ponta, ca subiect, a cam fost ignorat. Cu toate că este ginerele lui Sârbu și a ajuns la putere datorită sforăriilor perverse ale lui Viorel Hrebenciuc. Două personaje care și-au băgat adânc drujba intereselor oculte în pădurile României. Iar șeful peste pădurarii României este sluga de casă a lui tata-socru, penalul Crăciunescu.
Lui Iohannis i-au aruncat în brațe, acum o lună și ceva, pe filiera B1-Evz, Holzindustrie Schweighofer. Tocată, de atunci, cu stoicism, și de presa pesedistă și de guriștii de pe sticlă. Iar Iohannis, când a fost întrebat despre subiect, la împlinirea a 100 de zile de mandat, a fost neconvingător. Ca de altfel în toate ieșirile sale publice. Lent în reacții. Folosind expresii plate.
Iar acest lucru a început să se vadă, crunt, și pe pagina sa de Facebook. Cea mai populată pagină a unui om politic european. La un moment dat. Pentru că acum lucrurile iau, pentru Iohannis, o întorsătură dramatică. Care explică, dincolo de micile sau marile manipulări pesediste pe subiect, și scandările din stradă împotriva sa.
Cine accesează cu atenție pagina de Facebook a președintelui vede că lucrurile s-au schimbat pe neașteptate. De la iubirea de 90% din comentatori, din noiembrie/decembrie, în ultimele săptămâni cele mai multe dintre intervenții sunt critice. Și se mai întâmplă ceva, la pachet cu criticile. Publicul pleacă.
Numai în ultimele două săptămâni -27 aprilie și până azi- ritmul postarilor a scazut si sub una la 2 zile, iar angajamentul (numarul de oameni care dau like, share, comenteaza) s-a redus de la 30 – 50.000 de like-uri pe postare in decembrie – ianuarie (cu varfuri de 100.000) , media in aceste ultime doua saptamani a ajuns pe la 10-15.000 de like-uri. De asemenea, oamenii nu mai simt nevoia sa dea share. Si acest indicator a scazut la o medie de 500 pe postare in ultimele doua saptamani, fata de peste 1000 la inceputul anului.
Simpatia, că dragoste nu-i putem spune, a devenit, brusc si peste noapte, dezamagire. Iar acest luru se poate vedea din reacția oamenilor la diversele postări. Pe diverse teme.
De pildă, la o postare legată de drepturile femeilor, reacția a fost dramatică pentru cel căruia, pe rețelele de socializare i se spune mai nou Ficusul, Mălăul, Tăcutul, etc. Primele comentarii (si cam 8 din 10 sunt asa) arata ca sunt si alte urgențe. Problema tăierii pădurilor a ajuns în agenda social media și președintele e acuzat c-o ignoră. Alții il ironizează pur și simplu pe președinte, ceea ce era total neobisnuit pe pagina asta chiar in urma cu cateva saptamani. Tentativa de a schimba vorba a fost sanctionata imediat de comentatori.
Iar noi nu suntem singurii care au văzut asta. ,,Sigur, unii sunt postaci de partid, altii sunt nevorbitii vesnici ai FB-ului… dar dincolo de asta, perceptia de inactiune a presedintelui pare sa prinda la public. Ceea ce se intampla de fapt pe pagina lui KJ arata, inca o data, adevarata forta a social media (si cealalta fata a monedei, pe care echipa de comunicare de la Cotroceni nu pare suficient de sofisticata s-o contracareze): Facebook-ul te face, dar tot el te si desface. Iar viteza de demolare e cateodata la fel de mare. Postarile surprind si ele aceasta tema. Cateva perceptii care apar la comentatori (si care pot fi, dar nu obligatoriu parte a unei campanii): „efortul diasporei a fost degeaba. Iohannis e al doilea Constantinescu. Campania de schimbare a guvernului a esuat in blat.” Si asa mai departe. Unii dintre comentatori par autentici. Iar dialogurile dintre ei nu sunt moderate de nimeni din partea paginii. De fapt, nicaieri nu pare ca presedintele ar interveni in vreun fel personal pe fb. Ceea ce – si cred ca nimeni nu i-a spus – e de neiertat. Facebook e un mediu de comunicare interuman, iar oamenii il asteapta aici chiar pe presedinte, macar din cand in cand. Aproape la fiecare postare din ultima saptamana au fost reactii de respingere. Si adevarul e ca cele mai multe sunt simple exercitii de complezenta, la care publicul reactioneaza furios. Temele zilei (si sunt vreo 2-3 mai grave in fiecare zi) par a fi evitate de echipa de comunicare. Iar tacerea celebra, interpretata ca semn de „presedinte altfel” e astazi din ce in ce mai dur sanctionata. Cele mai dure sunt reactiile la tacerea presedintelui pe propunerile de modificare a Codului Penal (acelea ale penalilor din Parlament). Sunt tot mai frecvente apelurile la demonstratii – si de fapt in week-end sunt asteptate cateva, legate exact de Codul Silvic. Inca o lectie pentru comunicatorii lui Iohannis: complezenta nu merge. Ba chiar se intoarce impotriva ta. Acum cateva zile, cu ocazia Zilei Libertatii Presei (sau cam asa ceva, am fost jurnalist dar va jur ca n-am sarbatorit niciodata…)), presedintele a postat un mesaj vag incurajator la adresa breslei. Nimic remarcabil. Iata si cateva reactii: Relatia cu Ponta (prea buna, in viziunea unor comentatori) e si ea sanctionata de dezamagitii de serviciu. Nu stiu cati sunt postaci, dar doua lucruri sunt clare: fanii lui Iohannis nu mai intra sa comenteze si sa-l apere. Iar moderatorii paginii tac si ei: Cateva mentiuni: nu am selectat special postarile astea. Pe multe le-am lasat in grupaje de 3-5, ca sa vedeti ca nu exista intre ele nici reactii si nici commenturi pozitive. De altfel, e greu sa mai gasesti in ultimele saptamani asa ceva pe pagina lui Klaus Iohannis. Pare ca scandalul cu padurile (si poate si interventia lui Mircea Cartarescu apropos de ICR si de jenantul Breban) au scos din mutenie acelasi strat social de activisti civici care l-au pus pe Iohannis in functie. Sigur, postacii (si mai ales ai PSD) profita si ei de ocazie sa mai infiltreze cate o soparla. Dar n-ar fi avut nici un fel de succes daca perceptia reala asupra prestatiei presedintului n-ar fi devenit atat de proasta chiar in randul simpatizantilor lui. In loc de concluzie: Facebook te urca, facebook te coboara. Klaus Iohannis nu are o strategie de social media, tot asa cum n-a avut una electorala si nici una post-electorala. A ajuns presedinte pentru ca noi am cautat o alternativa la Ponta – si cam atat. Iar celebrii pasi pe care ii face masurat si calculat sunt, cel putin in perceptia oamenilor care ii scriu, ezitanti, pe langa carare si cateodata chiar inapoi. E vremea sa se gandeasca serios la ce presedinte vrea sa fie, care ii sunt aliatii si care inamicii. Like-ul si share-ul nu-i mai sunt prieteni multa vreme'', a scris și Lucian Mândruță despre acest fenomen, pe blogul său.
