În data de 4 ianuarie 2016, pe site-ul oficial al Kremlinului era anunţat decesul lui Igor Sergun, şeful serviciului militar de spionaj al Federaţiei Ruse cunoscut sub acronimul GRU (Glavnoye Razvedyvatel'noye Upravleniye). Conform agenţiei media ruseşti TASS, decesul generalului ar fi avut loc în data de 3 ianuarie, acesta lăsând soţia şi cele două fiice în urma sa.

Conform Ministerului Apărării, moartea a fost una „subită”, ţinând cont că Sergun avea doar 58 ani şi nu dăduse de înţeles că are probleme de sănătate.

La scurt timp, preşedintele Putin a oferit o declaraţie de presă în care a recunoscut meritele acestuia, afirmând că „subordonaţii şi colegii l-au cunoscut ca fiind un adevărat ofiţer de armată, un comandant experimentat şi competent, un bărbat curajos şi un adevărat patriot”.

Despre carierea lui Sergun se cunosc nu foarte multe lucruri. După terminarea studiilor militare a fost încadrat în GRU, activând mai apoi în ambasada din Yugoslavia şi Albania, acolo unde a deţinut funcţia de ataşat militar. A fost numit şeful serviciului de spionaj în 2011 având numeroase realizări ce i-au sporit prestigiul, printre care contribuţiile la anexarea peninsulei Crimeea, desfăşurarea războiului hibrid din Estul Ucrainei sau contribuţiile privind intervenţia militară a Federaţiei Ruse din Siria.

Inevitabil, numele său s-a aflat pe prima listă emisă de către Uniunea Europeană cu privire la restricţiile unor personalităţi ruseşti, Bruxellesul făcându-l resposabil pentru activitatea ofiţerilor GRU în Estul Ucrainei. În cele din urmă, Igor Sergun a fost acuzat de autorităţile de la Kiev pentru doborârea aeronavei Malaysia Airlines flight MH17, ucrainenii afirmând că GRU a înarmat rebelii cu sisteme de rachete BUK. Mai apoi, fostul agent GRU, Boris Karpichkov, refugiat în Marea Britanie, l-a acuzat pentru orchestrarea doborârii aeronavei ruseşti ce traversa Peninsula Sinai în scopul de a blama Statul Islamic şi de a legitima intervenţia militară din Siria.

Bolile de inimă îi ucid „subit”

Dincolo de laudele lui Putin şi controversele din jurul lui Igor Sergun se ridică câteva semne de întrebare despre ceea ce se petrece cu exactitate în prezent la Kremlin, iar bolile de inimă se pare că reprezintă o vulnerabiliatea ale unor importanţi lideri. În ciuda morţii „subite” a şefului spionajului militar, cu mai puţin de o lună în urmă, în data de 27 decembrie 2015, s-a stins din viaţă la vârsta de doar 52 de ani, generalul Alexander Shushukin, nimeni altul decât comandantul trupelor de desant prin care Federaţia Rusă a anexat Crimeea. Conform informaţiilor oficiale, cauza decesului a fost dată de existenţa unui cheag de sânge în zona inimii. Tot inima i-a cedat şi lui Mikhail Lesin, fostul consilier prezidenţial al lui Putin, ce a fost găsit la începutul lunii noiembrie 2015 întins pe podeaua camerei sale dintru-un hotel situat în Washington. Lesin, în vârstă de 57 de ani, a deţinut funcţia de ministru al presei în perioada 1999-2004, pentru ca mai apoi, până în 2009 să îl consilieze pe actualul lider rus. Acesta este cunoscut pentru crearea canalului RT, un post de propagandă al Moscovei fondat pe baza vechiului Russia Today.

Nu putem observa cum lideri importanţi din sfera Kremlinului au trecut în nefiinţă nu numai într-o periodă scurtă de timp, ci şi în circumstanţe cel puţin imprevizibile. Cum coincidenţele nu prea îşi au locul în astfel de cazuri, putem propune, pentru început, două scenarii principale: fie Kremlinul se confruntă cu o ameninţare externă menită a-i slăbi capacitatea decizională şi operativ militară, fie are loc o luptă internă pentru reaşezarea forţelor politice.

Conform informaţiilor vehiculate, actualul adjunct al GRU, Aleksei Ghenadievici Diumin, totodată un apropiat al lui Putin, este considerat principalul favorit pentru a-l înlocui pe Igor Sergun.

Diumin ar fi primul şef al GRU ce nu provine din bresla spionilor militari. Acestă situaţie ne-ar putea confirma cel de-al doilea scenariu, de altfel mult mai plauzibil.

Răzvan Munteanu/Adevărul

Distribuie Distribuie Comentarii