Pentru că este parlamentar, Cristian Rizea nu poate fi arestat. Liderii Camerei Deputaţilor au întrerupt de două ori şedinţa de plen atunci când au sesizat că filmez votul pentru reţinerea şi arestarea deputatului PSD Cristian Rizea, pe motiv că „violez secretul votului“. De fapt, e vorba despre laşitatea parlamentarilor care-şi salvează, fără ruşine, colegii corupţi de cătuşe, nicidecum despre încălcarea unui drept.

Am mers ieri la şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor, o şedinţă publică de altfel, cu scopul de a filma votul pentru ridicarea imunităţii deputatului PSD Cristian Rizea. Urmează o relatare la persoana I, povestea unui eşec jurnalistic, dar mai ales povestea unor oameni care, folosindu-se de imunitatea parlamentară, ajung mai presus decât cei de rând.

Introducere

În urmă cu două săptămâni, împreună cu un coleg, am filmat votul din Senat pentru ridicarea imunităţii lui Gabriel Oprea. Apoi am decupat imaginile cu senatorii exact când puneau bilele în urne. Şi aşa am avut dovada foto că nume grele ca Ecaterina Andronescu, Călin Popescu Tăriceanu sau Mihai Fifor (liderul senatorilor PSD) au votat împotriva solicitărilor DNA. Am vrut să aplic reţeta şi pentru deputaţii care-i salvează pe corupţi, aşa că m-am dus ieri în Parlament, unde era programat votul pentru Cristian Rizea, de această dată singur, cu o cameră video de buzunar şi cu un mic trepied.

Intriga

Conform regulamentului, jurnaliştii pot urmări şedinţele de plen de la balcoanele Camerei Deputaţilor. M-am instalat la balconul din stânga prezidiului, pentru că, după calculele mele, de acolo s-ar fi văzut cel mai bine cum pun deputaţii bilele în urne.

A început votul pentru prima solicitare a DNA în cazul Rizea: cea de reţinere pentru 24 de ore, deci cel mai puţin importantă. După ce trec prin faţa urnelor cam primii 20 de parlamentari, Neculai Mircovici, secretarul general al Camerei Deputaţilor, spune, la microfon: „Oprim votul! Am fost sesizat că sus este o persoană neautorizată care ne filmează“. Şi se uită spre mine. De sus, îi arăt acreditarea de presă, pe care o purtam, regulamentar, pe după gât. Deci eram o persoană autorizată, pentru că orice jurnalist are dreptul, pe baza acreditării, să filmeze din balconul Camerei Deputaţilor.

Desfăşurarea acţiunii

Trec câteva minute, în care deputaţii PSD îmi făceau semne de jos să plec odată de acolo, că n-am voie să filmez. Eu filmez în continuare. Neculai Mircovici , din nou la microfon: „Să meargă cineva să-l scoată de acolo!“. Mai trece puţin timp şi vine omul de la pază, care, cumva jenat, îmi spune: „M-au trimis să vă scot de aici, dar eu ştiu că jurnaliştii au voie să filmeze din balcon. Am sunat un superior“.

Între timp, mi-am strâns camera, cu gândul să mă mut în balconul opus, din dreapta prezidiului, unde mai erau şi alţi colegi din presă. Ajung acolo, îmi întind din nou trepiedul, dau zoom-ul la maximum şi apăs Rec. Între timp, apare şi superiorul: „Şi eu ştiu că aveţi voie să filmaţi. Nu ştiu ce se întâmplă“.

Punctul culminant

Prin faţa urnelor trec din nou deputaţii. Cu un ochi mă uit la cameră, cu altul în plen, curios să văd cum se poartă Rizea. Trec aşa cam cinci minute, când liderul deputaţilor PSD, Florin Pâslaru, ţâşneşte din banca sa direct către Mircovici şi îi arată cu degetul că filmez din nou, de această dată din colţul opus. Mircovici, la microfon, spre mine: „ Suspendăm din nou votul. Nu înţelegeţi că nu aveţi voie să filmaţi? Violaţi secretul votului. E caz penal“. Aşadar, afirmaţii foarte grave. De jos, unii aleşi mi se adresează cu: „Valea!“.

Îl văd pe liberalul Vlad Nistor cum se plimbă printre colegi vociferând: „N-ai cu cine să te înţelegi, domnule! De sus, de la balcon, poate focaliza exact pe vot. N-are voie să facă aşa ceva“. Un alt deputat mă sună şi-mi spune că n-au ce să-mi facă, să stau acolo şi să-i ignor.

Îl aud pe superiorul omului de la pază vorbind la telefon: „ Dacă vreţi să-l scot, trimiteţi pe cineva de la biroul de presă, că eu nu am voie să fac asta“. Apare însă Remus Cernea. Simpla sa prezenţă complică şi mai mult situaţia. Niculae Mircovici, vâzându-l, ţipă: „Domnul Cernea, nu mai instigaţi la nesupunere!“. „Cobor să-i dau replica“, îmi spune Cernea.

Deznodământul

Biroul de presă trimite în sfârşit pe cineva: o doamnă foarte amabilă, care începe să-mi explice că, în mod normal, am voie să filmez de la balcon, dar când se ridică imunitatea unui deputat, nu prea mai am voie. De ce? „Pentru că votul e secret, iar publicarea opţiunii unui parlamentar poate însemna caz penal“, îmi explică. A doua persoană care vorbeşte de caz penal. Şi atunci îi spun că am comis exact aceeaşi infracţiune şi acum două săptămâni la Senat. „Vă înţeleg, am lucrat şi eu în presă, dar votul e secret. Vă rog să mă înţelegeţi, pentru că şefii Camerei mi-au transmis că votul poate fi anulat dacă mai continuaţi să filmaţi“, mi-a răspuns.

Aici e nevoie de o explicaţie, poate nu atât în litera legii, dar cu siguranţă în spiritul bunului-simţ. Imunitatea parlamentară a fost gândită ca o formă de protecţie pentru declaraţiile sau opţiunile politice ale aleşilor. „Imunitatea trebuie să rămână doar pentru declaraţii politice“, spunea Liviu Dragnea, la Adevărul Live, cu doar două ore înainte de votul pentru Rizea, mai degrabă pentru comicul de situaţie.

În niciun caz imunitatea nu trebuie să-i ridice pe aleşi mai presus de lege. Or, exact asta se întâmplă acum în Parlament: vedem că deputaţii şi senatorii nu pot fi anchetaţi ca toată lumea. Concret, să luăm cazul Rizea. Deputatul PSD este cercetat pentru că a luat 300.000 de euro şpagă. Dacă în locul lui Rizea ar fi fost un alt om (care să nu se bucure de privilegiile unui parlamentar), acum ar fi fost prezentat instanţei pentru arestare preventivă. Dar Rizea n-a ajuns după gratii, pentru că a fost salvat prin votul colegilor.

Iar Camera Deputaţilor consideră că acel vot care l-a pus pe Rizea mai presus decât oamenii de rând nu poate fi filmat pentru că e secret. Apoi i-am mai explicat doamnei de la presă că nu eu trebuie să asigur secretul votului, ci Camera Deputaţilor. Deci Valeriu Zgonea, Neculai Mircovici sau alţi oameni din fruntea deputaţilor pot instala data viitoare cabine de vot, exact ca la un scrutin normal. Şi acolo, după perdea, nu trebuie să se mai ferească de nicio cameră.

Ca o paranteză, trebuie să ştiţi că atunci când se votează pentru ridicarea imunităţii, parlamentarii se împart în două categorii: cei care votează cu bilele la vedere, deci care ignoră voit secretul votului. Şi cei care apelează la metode ridicole de a ascunde bilele. Spre exemplu, îşi lungesc mânecile la sacou, ţin bila în pumn sau încearcă să bage mâna până la cot în urnă, doar-doar nu s-o vedea cum votează. „S-ar putea să vi se ridice acreditarea şi nu ne dorim asta“, mi-a spus doamna de la biroul de presă. N-am luat-o ca pe o ameninţare.

Dar am închis camera şi am aşteptat să văd dacă se lasă cu ridicarea imunităţii, că tot se vorbeşte de ridicarea acreditării. Peste două ore, l-am văzut pe Cristian Rizea, singur, în ditamai Camera Deputaţilor, fâcându-şi o cruce mare şi spunând cu voce tare: „Am scăpat!“. Mai exact, a fost scăpat.  Sebastian Zachmann/Adevărul

Distribuie Distribuie Comentarii