Într-un material intitulat sugestiv: Cămășilor negre din România!, fostul consilier prezidențial Iulian Fota spune niște lucruri pe care ar trebui să le știe românii. El nu vorbește despre modalitatea total ocultă prin care Cozmin Gușă a devenit patronul acestei tiribombe securiste numită Realitaea TV, dar pune degetul pe rană atunci când scrie despre la ceea ce este folosită această ustensilă. Un material care chiar merită citit!

Cămășilor negre din România!

Cand Cosmin Gusa, gestionarul Realitatii TV, cu martiala voce a comunicat celor cateva zeci de mii de telespectatori ai postului "excomunicarea mea", nu am fost surprins. 

Daca insusi regizorul principal al postului isi asuma decizia eliminarii din emisiunile Realitatea TV a unui fost consilier prezidential pe probleme de securitate nationala, inseamna ca avea si o justificare pe masura. Presiuni pe care nu le mai putea evita. Era deja prea mult.

Cu vreo doua seri inainte explicasem cum Romania se afla intr-un blocaj ideologic, datorat confruntarii celor doua tabere, celor doua partide, cea pro-occidentala si cea anti-occidentala.

Conturarea unei partide anti-occidentale nu convine. Nu a venit inca momentul ca acestia sa iasa la lumina. Daca va aduceti aminte, chiar a intervenit pe post sa-mi dea replica, mai ales ca afirmasem si ca nu putem sa-i consideram pe rusi, turci si unguri dusmani ai Romaniei. Inteleg ca si asta l-a deranjat.

Prin semnarea de catre mine a scrisorii celor aproape 40 de intelectuali impotriva numirii Oanei Stanciulescu in Consiliul de Administratie al TVR fluieram pentru ultima data in biserica lor. Delimitarea mea de noua platforma ideologica a postului Realitatea TV, din punctul lor de vedere, a fost neasteptata, brutala, neprietenoasa si ca atare trebuia pedepsita.

Cum puteam eu, o persoana din zona de securitate nationala, sa fac asa ceva, sa ma aliez cu "jidanii" (scuze pentru limbaj, doar am citat din unul din mesajele de amenintare, primit de la Alexandru Maliu, fost viceprimar in Bucuresti prin 1998 sau 1999)? 

Nu m-a deranjat linsajul media. Nu era prima data cand pateam asa ceva. Mai trecusem si alta data prin astfel de situatii cand cercuri mass-media m-au pedepsit pentru ca indrazneam sa gandesc altfel decat ei si cei din spatele lor.

Nu era prima data cand media, parafrazand expresia lui Cristian Tudor Popescu, era folosita drept maciuca pentru capul meu. Tocmai ca sa-mi bag mintile in cap. De asemenea, nu era prima data cand eram acuzat de lipsa de patriotism sau de presupuse legaturi cu Moscova.

La inceputul anilor '90, ca tanar si mandru membru al PNTCD, am fost "tradator", altfel ce as fi cautat in partidul ala. Mai tarziu, cand actionam in cadrul MApN pentru aderarea Romaniei la NATO si UE, am fost din nou considerat a fi un tradator.

In 2005 am fost din nou acuzat de lipsa de patriotism, atunci cand fostul viceprimar al Bucurestiului Alexandru Maliu a venit in biroul meu de director al Colegiului National de Aparare sa-mi ceara imperativ sa nu mai predam la Colegiu "istoria jidanilor" (adica un curs de Istoria Holocaustului).

Istericalele lui Rares Bogdan sunt nimica toata pe langa jignirile pe care mi le aducea constant colonelul Mircea Dogaru, in special in vara lui 1997, dupa ce Romania nu a primit invitatia de aderare la NATO. Sa-ti strige in gura mare un colonel al Armatei Romane, mai ales unul de la CI, ca ai vandut secretele MApN-ului americanilor nu era chiar un lucru de ici de colo.

In vara lui 1998, un ziarist de la Curentul, la comanda cuiva din PD, a scris un amplu articol despre cum lucrez eu pe ascuns cu Moscova, tocmai pentru a-mi distruge credibilitatea pe langa autoritatile americane, cu care CDR colabora tot mai strans, pregatind lansarea Parteneriatului Strategic.

De altfel, datorita traditionalei neincrederi in rusi, la romani asta este principala strategie de distrugere a credibilitatii cuiva - sa-l acuzi de simpatii rusesti. Am trecut si prin asta. De aceea, am si zambit larg cand l-am vazut pe camaradul Oreste mintind pe seama mea.

Din pacate pentru el, nu am studii la Moscova. Dar neavand adevarul de partea lor nu le ramane ca instrument decat minciuna.

Poate ca as fi continuat sa zambesc si sa ma uit detasat la cum sunt infierat, cu manie ideologica, de catre fostii mei colegi de platou. Insa dupa o perioada de mai atenta analiza si mai ales dupa ce am inceput sa primesc mesaje de amenintare (unul dintre ele este redat mai sus), mi-am dat seama ca lucrurile sunt mult mai serioase si mai ales sunt potential periculoase pentru Romania.

Niste exaltati, perfid manevrati din spate de niste oameni cinici motivati doar de razbunare, amorseaza o bomba care poate arunca in aer credibilitatea internationala a tarii, poate duce din nou la o lupta a romanilor cu romanii si le poate face un imens cadou adevaratilor adversari ai Romaniei.

Caci ce poate fi mai util decat sa vezi cum in Romania renasc fascismul si antisemitismul, ca mai vechi forme de anti-occidentalism? Mai ales cand tara are ca presedinte un etnic german.

Dar sa explicam lucrurile mai pe larg. Un mare atu international al Romaniei dupa 2002 a fost si este asumarea curajoasa a politicii nationale de recunoastere a responsabilitatilor noastre rezultate din politica nefericita a anilor '30, cand statul roman, aliat al lui Hitler, a ucis, deportat, hartuit, umilit cetateni romani, doar pentru ca etnic erau evrei sau rromi.

Dupa 2002, Romania s-a inscris in grupul tarilor responsabile, alaturi de multe alte tari, inclusiv Franta, Germania sau SUA, tari care si-au recunoscut greselile din anii '30 si care au initiat strategii nationale de informare si educare a opiniei publice. Aceasta extrem de importanta politica actuala a statului roman a fost constant promovata si aparata de ultimii sai presedinti: Ion Iliescu, Traian Basescu si Klaus Iohannis.

Adevaratul garant al acestei politici, care spre binele Romaniei trebuie sa continue, nu este Guvernul, ci presedintele Romaniei. Asa se explica de ce institutiile de forta, printre alte lucruri foarte bune realizate in ultimii ani, au jucat un rol si in acest sens.

Nu este o intamplare ca prima institutie din Romania care a inceput predarea istoriei Holocaustului a fost Colegiul National de Aparare. Prin recenta sa vizita din Israel presedintele Klaus Iohannis confirma adeziunea sa la continuarea acestei politici, lucru vital pentru siguranta viitoare a Romaniei.

Mai mult decat atat, aceasta politica a dat roade, Romania remarcandu-se astazi si prin lipsa partidelor extremiste, fie ele de dreapta sau de stanga. Cand in mai toata Europa aceste partide prospera, noi nu mai avem asa ceva, pentru o Romanie europeana asta fiind un lucru foarte bun.

Din pacate, electoratul nationalist, cel care de-a lungul timpului a sustinut platforme precum Romania Mare, Vatra Romanesaca sau PUNR, nu a fost inca convertit la democratie. Orfan, este doar si mai dezamagit, imbatranit, needucat (marele nostru esec), sarac (alt esec), dar in asteptare de infuzie cu sange prospat si de noi lideri mesianici.

Vocile din piata spun ca acest electorat, bine indoctrinat, bine manipulat si bine organizat poate genera un partid de aproximativ doua zeci de procente. Mai ales ca intre timp fabricile de diplome au aruncat pe piata zeci de mii de tineri indoctrinati de tot felul de "fosti", dar in egala masura debusolati social, fara locuri de munca pentru ca diplomele lor de carton nu fac doi bani pe piata muncii.

Si in acest moment ajungem la Realitatea TV si putem explica "excomunicarea" mea de pe post, deoarece prin atitudine civica am pus in pericol posibilul lor rol in revitalizarea acestui electorat.

De catva timp, cu atentie la dozaj dar constant, acest post de televiziune a devenit o tribuna a vocilor anti-occidentale din Romania.

Mesajul nu este unul direct, anti-NATO sau anti-UE. Dimpotriva aici mesajele sunt fara cusur. Postul chiar se straduieste sa pozeze in unul pro-american. Deocamdata, domeniile vizate sunt economicul, socialul, religia, pentru ca cei care sunt vizati ca public tinta sunt mai putin educati.

Ca atare, operam cu emotii incercand sa le castigam inimile. Asa se explica de ce in reteta asta isi gasesc locul cativa actori talentati. Asa se explica de ce, in mod constant, avem pledoarii anti-economie de piata, bagandu-se in capul oamenilor ca li s-a furat averea nationala.

In acelasi timp, se sugereaza posibilitatea unor nationalizari, pentru a ne recupera avutiile furate de straini. Campaniile anti-Petrom sau impotriva bancilor, sub pretextul legii darii in plata, sunt cele mai bune exemple.

Daca tot avem de realizat o emisiune precum Realitatea Spirituala, chemam in ajutor si Biserica Ortodoxa. Mai saptamanile trecute am vazut intr-o astfel de emisiune cum realizatorul Realitatea TV, alaturi de un important prelat al Bisericii Ortodoxe, de la Roma (culmea) ne explica, aratand cu degetul spre columna lui Traian, cum romanii au venit in Dacia sa le fure aurul dacilor.

Inclusiv mai noua campanie de acreditare a miscarii legionare ca principalul izvor de rezistenta anti-comunista din Romania este din acelasi registru ideologic. De anti-comunisti autentici si democrati, precum Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, nu a auzit nimeni la Realitatea TV. Oare numai cei ai lui Mota sau Marin au luptat impotriva comunismului?

Cand m-am opus numirii Oanei Stanciulescu in Consiliul de Administratie al TVR, eu de fapt, spre nefericirea mea, am "atacat" o importanta piesa dintr-un angrenaj mai mare, al unei intregi campanii de pregatire a terenului pentru aparitia urmasului PUNR-ului si al Partidului Romania Mare.

Si, culmea, lucru de care mi-am dat seama ulterior, am lovit in doua televiziuni. A doua fiind TVR, care are si ea in interiorul ei o mai veche platforma de raspandire a acestor mesaje ultra-nationaliste si anti-occidentale cu tenta fascista si antisemita.

Nu cred ca este o intamplare ca unul din persoanele chemate in sprijinul Oanei Stanciulescu este Iulia Hosu-Longin. Bietii detinuti politici, dupa atatia ani de suferinta si de nerecunostere a meritelor lor, sunt folositi, in orb, drept paravan sau suport pentru o politica ce va face mult rau Romaniei.

Daca "camasile negre" si cei din spatele lor si-ar iubi tara si ar fi cu adevarat patrioti, cum le place lor sa se defineasca, ar renunta la strategia pe care si-o propun.

Le-o spun de pe acum. Politica lor va esua in faliment politic si economic, fascism si anti-semitism, in anti-occidentalism si, Doamne fereste, sa nu duca din nou la omorarea romanilor de catre romani. De unde stiu asta? Din istoria propriei noastre tari, pentru ca formula asta a mai fost incercata de doua ori, in anii '30 si in anii '70. Ambele au dat gres, Romania esuand in faliment economic si chiar national. De ce ar functiona astazi?

Din nefericire pentru poporul nostru, in secolul 20, in patru momente diferite, ne-am omorat intre noi. Romanii au omorat alti romani, alti cetateni romani intr-un stupid exces de iresponsabilitate si ura.

In 1907, sleiti de munca si de nevoi, taranii din Moldova au apelat la violenta pentru a convinge clasa politica sa le asculte pasurile. Erau la capatul puterilor. Au omorat din disperare. Tot din disperare de cauza, pentru a nu pierde tara, clasa politica a facut apel la armata, linistind masele revoltate cu tunul. In urma acestor evenimente o rana adanca a ramas pe trupul tarii.

In 1940, i-am pedepsit pe cei care nu gandeau ca noi sau nu erau ca noi, chiar daca si ei erau cetateni romani, fie ei evrei sau rromi. Ne-am omorat si conducatorii, dar mai ales ne-am omorat dascalii, pe cei care educasera generatii intregi de tineri.

Care a fost vina lui Iorga sau a lui Madgearu, dincolo de indrazneala lor de a gandi liber si de a avertiza impotriva unor pericole? Si nu au avut dreptate cand spuneau ca legionarii si fascistii erau niste criminali, cand au avertizat asupra pericolului pe care ei il reprezinta pentru Romania?

In anii '50, alti romani au omorat romani, intr-un alt exces de bestialitate. Putem da vina pe comunisti, putem sa ne imbatam cu apa rece, scotand in evidenta etnicitatea unora dintre liderii comunisti ai acelor vremuri.

Adevarul trist este ca multi romani, din frustrare sociala sau din oportunism, s-au inrolat de buna voie la efortul sovietic de distrugere a elitelor democratice din Romania si de transformare a tarii dintr-o entitate occidentala in una orientala.

Romania a avut cea mai mare dinamica a cresterii partidului comunist. De la aproximativ 1.000 de membri in 1945, PCR ajunge in 1955, in numai zece ani, la un milion de membri. Niciun alt partid comunist din Europa Centrala nu a crescut atat de mult in acei ani. Romanii din inchisorile comuniste au fost batuti, maltratati, mutilati, ucisi in special de alti romani.

Ficior sau Visinescu, cunoscuti tortionari din inchisorile comuniste, erau romani. Uitati-va la ei ca nici astazi nu sunt in stare sa-si recunoasca vina si sa-si ceara iertare.

Si, in fine, noi romanii ne-am omorat intre noi si in Decembrie 1989 si asta nu pentru ca ar fi fost un scenariu extern la mijloc. Ci pentru ca si atunci, ca si astazi, pentru interese personale, unii din confratii nostri nu au nicio jena sa se foloseasca de drama propiilor concetateni pentru a-si vedea scopurile atinse.

Mi-e rusine sa o recunosc, dar unii dintre romanii nostri nu au nici o jena sa calce pe cadavrele propriilor co-nationali pentru a avea putere si bani. As putea da o lista lunga de astfel de exemple inclusiv de dupa 1990.

Cei care au distrus Institutul Cantacuzino stiau foarte bine ce fac. Sa distrugi singurul institut de acest fel din Europa de sud-est, intr-o epoca in care lumea, in mod justificat, se teme de o eventuala pandemie este o crima impotriva propriului popor.

In finalul articolului, as dori sa mai abordez o ultima chestiune pentru ca o intrebare importanta sa nu ramana fara raspuns. Pe timpul celebrei emisiuni din 17 martie 2016 Rares Bogdan, la apogeul infierarii noastre ca "tradatori", a pus o intrebare care merita un raspuns.

"Cine sunteti ma voi sa o contestati pe Oana Stanciulescu?" Nu stiu ce ar dori sa raspunda la aceasta intrebare ceilalti colegi de protest, dar pentru mine raspunsul este simplu. Sunt un roman ortodox pro-occidental, de dreapta, dar anti-fascist si anti-legionar.

Decat camarad cu Cosmin Gusa, mai bine pe aceeasi lista cu un inger precum Liviu Beris.

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Distribuie Distribuie Comentarii