Daca incepi cu aceasta replica devastatoare, atunci mai toate ideile despre cum ar putea fi combatut Vladimir Putin, se indreapta catre o concluzie sterila. Liderul rus are la dispozitie un arsenal nuclear colosal. Este dispus sa foloseasca forta si sa escaladeze conflicte. Prin urmare, confruntarea militara cu Rusia trebuie evitata, altfel exista riscul de depopulare a planetei.

Cei care sustin aceasta teorie, o pot face acum in voie, tocmai pentru ca Razboiul Rece a fost castigat de catre Occident. Daca le-am fi urmat sfatul, istoria ar fi aratat cu totul altfel. N-am fi salvat Europa Occidentala, cu atat mai putin Berlinul de Vest. Nici macar n-am fi incercat sa ne opunem comunismului iar asta ar fi insemnat ca am fi fost infranti.

Ce-i drept, faptul ca Rusia face mare caz de propriul arsenal nuclear, este ingrijorator. Atat Putin, cat si consilierii sai nu scapa nicio ocazie in acest sens, fie ca o fac in public, fie in particular, in cadrul discutiilor cu partenerii straini. Mai nou, excentricul Vladimir Jirinovski chiar a propus un atac nuclear peste Bosfor, pentru a sterge de pe fata pamantului Istanbulul. Nimeni nu mai foloseste asemenea amenintari. Chiar si Iranul isi controleaza retorica, atunci cand vine vorba de capabilitatile nucleare pe care le-ar detine.

La fel de adevarat este ca, in timpul Razboiului Rece, ne-am apropiat periculos de mult de o conflagratie nucleara. Perioada aceea ne ofera multe lectii despre cum putem aborda preventiv asemenea situatii: controalul arsenalului de armamente, “firele rosii”, politici de instituire si consolidare a increderii si diplomatie. Rusia nu manifesta niciun interes fata de reluarea variantelor mai sus amintite. Dimpotriva, cauta sa dizloce si ultimele vestigii strategice de stabilitate, ramase de pe urma lunii de miere dintre Est si Vest, la incheierea Razboiului Rece.

In ciuda acestui fapt, masurile preventive s-au dovedit functionale. Ele inca mai sunt. In fapt, sunt mai eficiente ca niciodata. Dominatia Statelor Unite asupra intregului spectru militar este totala, fie ca e vorba de spatiul cosmic, cyberspace, arme conventionale sau nucleare. La fel cum si Alianta Vestului, cu un PIB cumulat de peste 40 de trilioane de dolari si o populatie de 800 de milioane, depaseste cu mult puterea Rusiei. (PIB de 1,7 trilioane de dolari si populatie de 140 de milioane; intamplator, ambele in scadere)

Putin este brutal, dar nu este nebun. El flutura amenintator resursele nucleare, insa in ipoteza unei confruntari reale cu Vestul, este, fara echivoc, un perdant. El poate sa ameninte in mod credibil statele baltice (avand in vedere ca in simularile de razboi ale Pentagonului, rusii ocupa intotdeauna coasta maritima baltica, inainte ca aliatii sa ajunga in Estonia, Letonia si Lituania). Intr-un context mai larg, lucrurile se schimba: cand Vestul raspunde mult mai amplu la o provocare limitata geografic, Putin pierde. El ne poate intimida doar atunci cand configureaza conflictul dupa propriile regului, adica intreband: “Riscati cel de-al treilea razboi mondial doar ca sa aparati Estonia?”

In majoritatea capitalelor europene raspunsul la aceasta intrebare este un categoric “Nu”. Insa nu aceasta este intrebarea corecta. La randul nostru, trebuie sa configuram conflictul, impunandu-ne propriile premise. Furtuna pe care noi o putem dezlantui asupra regimului lui Putin nu are legatura cu uraniu imbogatit sau cu rachete. In cazul Rusiei, exista un “calcai al lui Ahile”: dependenta fata de pietele financiare europene! In fiecare an, regimul fura zeci de miliarde de dolari de la propriul popor. Prada nu este insa ascunsa in Rusia. Banii sunt alocati unor vehicule investitionale bine gestionate din Vest. Iesirile de capital din Rusia, ating anual nivelul de 100 de miliarde de dolari.

Asta ofera Vestului, in cazul in care si-o doreste, cea mai eficienta replica la intimidarile de natura miliatara din partea Rusiei. Avem posibilitatea sa inghetam sau chiar sa confiscam activele Kremlinului din Vest. Putem sa-i luam la intrebari si dupa caz, sa actionam in instanta bancherii, avocatii sau contabilii care faciliteaza fluxul imens de bani murdari prin Viena, Cipru, Londra sau Dubai. Putem de asemenea sa investigam maniera suspecta in care opereaza Rusia in stabilirea preturilor la energie pe pietele globale.

Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa neglijam contramasurile de tip militar. Avem nevoie de mai multe trupe in Polonia si in statele Baltice, alaturi de o mai bun integrare a unor state care nu sunt membre NATO, precum Suedia si Finlanda. Avem nevoie de informatii mai bune, mai ales in ceea ce priveste armele nucleare, de protectie mai buna in cyber-space si de un sistem economic si politic solid, de natura sa reziste “razboiului hybrid” – combinatia dintre agresiune militara si sanctiuni, atacuri de propaganda si utilizarea directionata a coruptiei.

O asemenea agresiune a fost declansata in Ucraina, unde initial s-a bucurat de un success spectaculos. Totusi, pana la urma, nu s-a dovedit o  strategie castigatoare. Rusia nu a reusit sa declanseze insurectia pe tot spatiul vorbitor de limba rusa din Suduk si Estul Ucrainei. Cum nu a reusit nici sa distruga nici armata Ucrainiana  (in conditiile in care era condusa si echipata extrem de slab), nici vointa poporului Ucrainean si nici nu a reusit sa darame guvernul democratic ales.

De aici, state mult mai puternice, cu societati mult mai bogate, au de tras cateva concluzii: Ucrainienii au supravietuit pentru ca nu le-a fost frica. Pe noi, frica ne face sa pierdem. Frica de “cel de-al treilea razboi mondial” este parte a arsenalului psihologic folosit de Kremlin si isi propune sa ne convinga ca este inutil, ba chiar sinucigas, sa te opui.

Nu este asa. Judecand obiectiv, Rusia reprezinta mai degraba o mare bataie de cap, nu o amenintare. Se poate transforma intr-un pericol doar daca noi ii permitem. Putin se teme de noi mai mult decat ar trebui noi sa ne temem de el. In definitiv, banii lui sunt la noi.  Edward Lucas

NOTA: Articol aparut in The Daily Beast, publicat aici cu permisiunea autorului

Distribuie Distribuie Comentarii