Hari Bucur Marcu, cunoscut expert în managementul crizelor, consideră că în spatele atacurilor Hamas si Hezbollah asupra Israelului se află Iranul. Motivul nu e unul religios, ci ar ține de ostilitatea unor țări ca Iran față de statele democratice, de teamă că influența acestora ar putea periclita însăși existența unui regim dictatorial precum cel de la Teheran.

Cunoscutul expert în evaluarea riscurilor, a amenințărilor de securitate și managementul crizelor și în rezolvarea conflictelor, Hari Bucur Marcu, nu are niciun dubiu: Iranul, inamic vechi și declarat al Israelului, se află în spatele atacurilor asupra statului evreu.

„Din informațiile publice, rezultă că inamicul declarat și evident al statului Israel este Iran (Republica Islamică a Iranului - Jomhuri-ye Eslâmi-ye Irân). Iar Iran este un stat cu ambiții înalte de control prin conflict a situației de securitate din întreaga regiune a Orientului Mijlociu. De aceea, Guvernul de la Teheran se implică militar, direct și intermediat, prin proxy, deopotrivă, în războiul civil din Siria, în post-războiul civil din Liban și în teritoriile palestinienilor, mai ales în Fâșia Gaza. Și mai are Iran și un comportament conflictual în ceea ce privește statele din zona Golfului Persic”, e imaginea de ansamblu de la care pornește cunoscutul expert.

De unde atâta ostilitate

El explică și de ce Iranul e atât de ostil Israelului. Iar răspunsul nu ține, așa cum ar putea să pară la prima vedere, de religie.

„Răspunsul aparent și grăbit ar fi religia, sursa inamiciției fiind diferențele de credință în același Creator, cu nume diferite (se zice că Allah poate fi numit cu 99 de nume) sau fără nume propriu, conform canonului iudaic. De fapt, răspunsul real ar fi că statul Israel este o amenințare pentru statele cu regimuri autoritariste sau chiar dictatoriale din vecinătate, prin însuși regimul democratic ce guvernează poporul dintre granițele sale”, susține Marcu.

El a amintit și discursul președintelui Republicii Islamice a Iranului, Seyyed Ebrahim Raisi, de acum trei săptămâni, de la tribuna celei de-a 78-a Adunări Generale a Națiunilor Unite. Atunci, șeful statului iranian a explicat întregii lumi că democrația după model american, și în sens mai larg civilizația de tip occidental, este cea mai mare amenințare la adresa păcii, deoarece democrația nu ar fi „altceva decât un pumn de fier, îmbrăcat într-o mănușă de catifea”.

Aici, Hari Bucur Marcu trasează o paralelă între Iran și Rusia lui Putin.

„Din spaima resimțită la Kremlin de pe urma unei asemenea percepții despre democrație ca amenințare vitală, Federația Rusă condusă de Putin a pornit la război împotriva întregului Occident, prin invadarea Ucrainei. Tot din această spaimă au rezultat și demersurile transparente ale Teheranului de a anihila statul Israel prin toate formele imaginabile”, adaugă expertul.

Unde au greșit serviciile secrete israeliene

„Ce trebuie să înțelegem din toate astea este că democrația instalată într-un stat nu dăinuiește în sine, ci trebuie nutrită, consolidată și, la nevoie, apărată de inamicii ei, care nu sunt puțini și nu sunt nici pașnici. Din contră. Inamicii democrației sunt predispuși la crime, la distrugeri în masă, săvârșite în rândul publicului ce a ales democrația ca formă de guvernare a sa. Și fac dictatorii asta doar pentru a le demonstra victimelor că democrația nu le poate apăra. Și de aceea democrația e rea, pe când dictatorii și oligarhii sunt buni, că doar ei sunt cei care pot opri măcelul”, mai spune el.

În ce privește vina pentru cele întâmplate în Israel, Hari Bucur Marcu nu menajează nici serviciile de intelligence israeliene.

„Eșecul serviciilor de informații israeliene nu este că nu ar fi știut, nu ar fi informat și nu ar fi convins decidenții despre pericolul iminent al agresiunii teroriste, ci este că nu au reușit să prevină un asemenea atac criminal. Pentru că, din momentul în care grupurile teroriste Hamas au intrat și au agresat comunitățile israeliene, eradicarea lor va necesita din partea națiunii israeliene costuri financiare, umane și materiale exponențial mai mari decât cele cerute de prevenirea unui asemenea atac terorist de masă”, amintea anterior, într-o postare pe Facebook, Hari Bucur Marcu.

Al doilea 11 septembrie

În opinia sa, comunitatea internațională a avut o reacție anemică, cel puțin în weekend, deși momentul seamănă izbitor cu cel din SUA, de la New York, din 11 septembrie 2001.

„A doua observație a mea este despre reacția inițială a comunității internaționale. În mod normal, reacția lumii civilizate de tip occidental ar fi fost identică cu cea față de Statele Unite, în urma atacului terorist din 11 septembrie 2001”, a punctat expertul.