România nu are luxul de a renunța la garanțiile de securitate ale SUA, susține Iulia Joja. Acum, România nu are argumentele militare ale Poloniei - investiții masive în apărare - și nici argumente economice, după ce a „alungat” investitori americani, care să-i asigure o relație „blindată” cu SUA.

Statele europene, motivate de faptul că nu au fost invitate la masa negocierilor ruso-americane privind obținerea armistițiului în Ucraina, au început să discute serios despre o strategie comună.

La primul summit , organizat luni, au participat marii actori militari și politici: Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia, Italia, Spania și Danemarca, care a reprezentat țările baltice și scandinave. Liderii europeni au discutat despre strategia Uniunii Europene în contextul negocierilor de pace dintre Statele Unite și Rusia privind războiul din Ucraina.

„Efortul condus de francezi de a prezenta un front unit asupra Ucrainei în fața temerii tot mai mari față de intențiile lui Trump a eșuat, deoarece nu au reușit să cadă de acord cu privire la trimiterea de trupe pentru a asigura un posibil acord de pace”, a scris Politico .

Liderii europeni au discutat și despre consolidarea apărării europene în fața amenințărilor rusești.

A fost convocat, pe 19 februarie, și cel de-al doilea summit de urgență de la Paris la care a fost invitată și România alte țări europene, precum Norvegia, Canada, Lituania, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Finlanda, Grecia, Suedia și Belgia. De la discuții însă până la decizii este un drum foarte lung.

În condițiile îndepărtării politice a SUA de UE și de decizia de a reduce prezența militară în Europa , inclusiv retragerea unor trupe din România și din alte țări europene, se pune întrebarea ce poate face România pentru a-și asigura securitatea? Va putea România să se bazeze pe o apărare comună europeană? Va putea România să se bazeze doar pe NATO, fără garanții din partea SUA? Cum putem convinge SUA să rămână garantul securității României?

Experta în securitate de la Washington, Iulia Joja, susține că România nu-și poate permite luxul de a renunța la garanțiile de securitate ale SUA și dă exemplul de bune practici al Poloniei.

„Nu avem luxul de a renunța la garanțiile americane”

Expert în Securitate Europeană și Studii Europene la Universitatea George Washington şi Universitatea Georgetown, Iulia Joja susține că țările din flancul estic ar trebui să aibă cea mai puternică voce în cadrul negocierilor de pace, deoarece vor fi cele mai afectate. „Dar vocea noastră, a României depinde de ce punem pe masă. Polonia în acest moment are ambiție și contribuie de departe cel mai mult la bugetul apărării. Polonia este pe cale să devină cea mai mare forță terestră din Europa și atunci are ce să pună pe masă și poate să stabilească condițiile.”

O asemenea poziție îi permite, spune experta, să-și asigure mai multe garanții bilaterale de securitate din partea Statelor Unite:

„Pentru că are acest buget militar de 4- 5% - pentru că acesta este criteriul principal al administrației Trump, aici pe bună dreptate - sunt șanse foarte mici ca Statele Unite, care au în acest moment 10.000 de militari în Polonia, să-și retragă trupele din Polonia și să renunțe la garanțiile sau relația de securitate bilaterală cu Polonia, pentru că Polonia contribuie.”

Și atunci ce trebuie să facă România? „Să contribuim mai mult. Să ne clădim securitatea în așa fel încât Rusia, ca și în cazul Poloniei, să se gândească de două ori înainte să ne atace. Și atunci automat vom avea un cuvânt mult mai greu de spus și vom fi primiți la masa celor mari. Fie că este vorba de relațiile bilaterale cu Statele Unite, pentru că este important aici de subliniat faptul că, e adevărat, nu trebuie să lăsăm în aceste condiții Statele Unite să decidă viitorul securității comune a Europei, dar este în interesul României să-și păstreze garanțiile de securitate ale Statelor Unite. Nu suntem în măsură în care să avem luxul să renunțăm la ele”, explică experta.

Exemplul polonez. România nu are ce pune pe masă

Așadar, România, dacă investește mai mult, va avea un cuvânt mai greu de spus în relația bilaterală cu Statele Unite, așa cum și Polonia are:

„Polonia este în situația în care poate să condiționeze această relație cu Statele Unite, pentru că procentual este cel mai mare contribuabil din NATO (exceptând SUA). Și atunci România va fi și ea invitată în formate de negociere cu ceilalți jucători mari din Europa. Noi degeaba ne supărăm că România nu este primită la negocieri, că nu este invitată. România, după cum bine știm, nu este primită și nu este invitată pentru că nu contribuie suficient. Nu are ce să pună pe masă.”

Contribuția nu trebuie să fie doar militară, ci și politică și economică, susține Joja.

„În momentul în care vom contribui substanțial mai mult din punct de vedere militar, politic și economic, situația se va schimba. Este al 13-lea ceas în care suntem în această situație critică pentru România din punctul de vedere al securității. Trebuie să ne trezim și nu văd această înțelegere din partea conducerii politice de la București. Este al 13-lea ceas pentru a ne schimba politica și de a ne asuma mai multe contribuții economic, militar, politic. Atunci automat vom fi invitați la masa greilor. Trebuie să fim grei ca să fim invitați”, detaliază experta.

Investițiile americane, garanții de securitate indirecte

O prezență economică puternică americană înseamnă garanții suplimentare de securitate, spune experta.

„Este o mare problemă de securitate națională care nu a fost discutată deloc la noi. Cea care a fost creată de guvernul din acel moment și care a crescut taxele atât de mult pentru companiile care explorau și urmau să exploateze gaze în zona exclusivă economică a României și care au condus la retragerea companiilor americane din România. Sigur că din punct de vedere al securității ar fi fost mai bine să avem acele investiții. Motivul pentru care ele nu sunt acolo este vina noastră”, a susținut Joja.

În 2015, Chevron a anunțat retragerea din România, renunțând la explorarea gazelor de șist. Această decizie a fost influențată de protestele publice și de incertitudinea legislativă privind exploatarea gazelor de șist. Protestele au fost alimentate de temeri legate de poluarea apei și a mediului, precum și de riscul producerii de cutremure. În urma acestor evenimente, guvernul român a suspendat temporar activitățile de explorare a gazelor de șist, iar Chevron a decis să se retragă din țară.

În 2021, ExxonMobil a vândut participația sa în proiectul de gaze naturale Neptun Deep din Marea Neagră către compania românească Romgaz pentru peste 1 miliard de dolari. Motivul plecării a fost taxă de 2%, introdusă în 2018, asupra veniturilor suplimentare obținute de companiile care urmau să exploateze gaze naturale în Marea Neagră.

„Nu e cert că avem suficiente argumente ca americanii să nu se retragă din România”

„Aceste lucruri se pot modifica oricând. Este de latitudinea Bucureștiului, dar trebuie să discutăm în mod public, în primul rând greșelile care au fost făcute în ultimii ani, care au dus la asemenea situații, ca în acest moment să nu fie cert că avem suficiente argumente pentru ca americanii să nu se retragă din România”, susține Joja.

Experta susține că și din cauza guvernării deficitare de la noi, investițiile americane în România nu sunt substanțiale, deoarece nu s-a creat un mediu propice pentru investitori.

„Acest lucru poate fi schimbat oricând în momentul în care se pune suficientă presiune pe conducerea de la Palatul Victoria și de la Palatul Cotroceni, pentru ca să creștem într-un mod sustenabil bugetul apărării, pentru a crea un mediu de afaceri care să fie de interes pentru Statele Unite, pentru a crea o situație macroeconomică care să crească mai mult investițiile străine în general, americane în special”, explică specialista.

Joja concluzionează că investițiile economice sunt, de asemenea, garanții de securitate indirecte.