Anna Mikulska predă şi la Universitatea Pennsylvania seminarii despre geopolitica energiei. Licenţiată în Drept la Universitatea Adam Mickiewicz din Poznan (2002), Anna Mikulska are în master în relaţii internaţionale la Universitatea Windsor din Canada (2005) şi un doctorat în ştiinţe politice la Universitatea din Houston- S.U.A. (2010).
Anna Mikulska este expert în energie în cadrul Universităţii Rice (fondate în 1912) din 2014. Anterior, timp de şapte ani, a fost profesor la Universitatea din Houston, unde a predat cursuri de politici comparate, relaţii internaţionale şi Drept.
Adevărul: Cum vedeţi rolul şi viitorul României pe piaţa energetică în contextul războiului din Ucraina?
Anna Mikulska: Explorarea rezervelor de gaz din Marea Neagră este clar un pas foarte important pentru România. Iar securitatea energetică devine tot mai importantă în Europa. Dacă ai resurse proprii, ai automat şi siguranţă energetică. Iar explorarea rezervelor de gaz din Marea Neagră de către România înseamnă securitate energetică atât în regiune, cât şi pentru Europa. Pentru că România devine astfel un furnizor de gaze naturale mult mai credibil şi serios faţă de Rusia.
Ce este unic legat de crizele prin care trecem din cauza războiului din Ucraina este faptul că acestea nu sunt localizate doar la o materie primă, doar la petrol sau gaze naturale. Este o criză legată de toată zona materiilor prime. Care ar putea fi soluţiile pentru această criză multiplă a materiilor prime?
Este vorba de două aspecte la care trebuie să ne gândim în acest caz. Primul ar fi unul pe termen scurt. Există riscul ca Rusia să stopeze exporturile de petrol şi gaze către Europa. Iar Europa trebuie să se gândească ce poate fi făcut pe termen scurt, iar asta înseamnă până în iarna următoare. S-ar putea să fie insuficiente gaze naturale dacă Rusia opreşte complet livrările.
Iar al doilea aspect este cel pe termen lung şi cum trebuie să ne transformăm pieţele pentru a avea mai multă siguranţă privind livrarea materiilor prime.
Iar răspunsurile pe termen scurt, mediu şi lung privind criza materiilor prime pot fi diferite. Ar putea fi răspunsuri contrastante. Pentru iarna viitoare, Europa trebuie să caute resurse energetice peste tot. Şi asta poate însemna şi o întoarcere la cărbuni. Observăm că Austria şi Ţările de Jos fac deja acest lucru. O altă variantă: energia nucleară şi fabricile de combustibil nuclear. Iar a treia variantă ar fi furnizarea de mai multe gaze naturale. Va fi dificil.
Gazele naturale lichefiate ar putea fi o alternativă importantă pentru a înlocui complet gazul rusesc. Europa are o capacitate de peste 200 de miliarde de metri cubi de a transforma gaz natural lichefiat în gaz natural, inclusiv terminalele din Marea Britanie. Problema e că o capacitate 90 de miliarde metri cubi este în Franţa şi Spania, de unde nu există o conexiune bună cu restul continentului.
Ar mai fi o veste bună. Recent, în Algeria a fost descoperit un zăcământ important de gaze naturale, iar acest zăcământ ar putea fi folosit din noiembrie.
Problema e că Europa de Vest s-a bazat prea mulţi ani pe gazele ruseşti fără a căuta alternative. Asta ce în timp ce în Europa de Est, ţări precum România, Lituania sau Polonia au căutat să aibă şi alte rezerve în afară de gazele din Rusia.
Anna Mikulska lucrează de opt ani la Universitatea Rice din Statele Unite FOTO: arhiva personală
Cât de dificilă este o tranziţie a Ucrainei şi Europei către energie regenerabilă din cauza războiului?
Tranziţia către energia regenerabilă este foarte dificilă oricum. Toată lumea vrea energie regenerabilă, aer mai curat şi să nu mai crească temperaturile din cauza schimbărilor climatice. Pe hârtie e mai uşor, însă în realitate nu este aşa. Energia regenerabilă nu este o alternativă directă la energia convenţională. Şi asta deoarece energia regenerabilă este intermitentă. Şi trebuie găsite soluţii tehnice la această intermitenţă a energiei regenerabile. Deocamdată, energia solară şi cea eoliană sunt intermitente. Se pot construi capacităţi mari de stocare, dar asta nu înseamnă că acestea pot furniza capacitatea necesară de energie. Iar capacitatea de energie regenerabilă nu înseamnă şi furnizare. Şi în orice moment trebuie să avem un back-up la energia solară şi eoliană pe care nu le primim.
Cred că ar putea fi pus un accent mai mult şi pe hidrogen, ca sursă alternativă de energie. Însă şi aici ar trebui să avem hidrogen „verde”.
Ar putea un boicot serios al energiei împotriva Rusiei să fie cheia câştigării războiului?
Având în vedere acţiunile lui Putin, concluzia este că acesta nu acţionează pentru binele economiei ruseşti sau pentru binele poporului rus. Războiul cu Ucraina a fost un act iraţional din partea lui Vladimir Putin. Însă a făcut-o, în ciuda oricăror predicţii economice, în ciuda oricărei raţionalităţi. Deocamdată, vânzările de energie îl ajută pe Putin pentru ambiţiile sale militare.
Legat de un potenţial boicot energetic, Vladimir Putin ar putea vinde energie pe alte pieţe, lucru ce este foarte posibil, având în vedere ce se întâmplă pe piaţă. India cumpără petrol de la Rusia la un preţ redus. Un boicot energetic nu cred că l-ar afecta pe Putin pe termen mediu şi nu ar aduce vreo schimbare în evoluţia războiului, deoarece preţul petrolului e atât de mare, încât până şi un preţ redus este tot unul mare. Energia e doar un instrument cu ajutorul căruia Putin face bani. Europa ar trebui să se gândească în primul rând la o soluţie de back-up dacă Rusia opreşte livrările de gaze.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Moment de cotitură în războiul din Ucraina. Face Occidentul pasul înainte?
