Ucraina a reușit să elibereze întinderi vaste de teritoriu în ultimul an și în prezent este angajată într-o contraofensivă pentru recuperarea zonelor ocupate în sud și est. În pofida acestor progrese, atacurile cu rachete și drone continuă să amenințe orașele ucrainene, se arată într-o analiză Insider.

De când a invadat în Ucraina, Rusia a lansat „mai bine de 5.000 de rachete și drone de atac împotriva Ucrainei și aproape toate tipurile cunoscute de rachete convenționale din arsenalul lor”, potrivit unui raport publicat în luna mai de Ian Williams, director adjunct al Proiectului de apărare antirachetă din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

Pentru a menține această presiune, Rusia a scotocit adânc în arsenalele sale, a căutat piese de schimb și a apelat la alte țări izolate pentru provizii suplimentare. În ciuda faptului că s-a lovit de dificultăți, atacurile cu rachete rămân printre tacticile principale ale Rusiei și este puțin probabil să rămână fără ele prea curând.

Lansate din aer, de pe uscat și de pe mare

De departe, cele mai multe rachete trase asupra Ucrainei au fost lansate din avioane - în principal bombardiere Tu-95, Tu-22M și Tu-160, dar și avioane de vânătoare Su-24 și Su-35.

Acestea constituie „cea mai mare și cea mai diversă categorie a rachetelor rusești folosite în Ucraina”, potrivit raportului CSIS. Rusia a lansat peste 2.700 de rachete în primele cinci luni ale războiului, din care aproximativ jumătate au provenit de la aeronave aflate în afara spațiului aerian ucrainean.

Rachete lansate din aer

Rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune Kh-101 și Kh-555 au fost lansate cu cea mai mare frecvență (peste 600) – fiind lansate din Marea Caspică, din spațiul aerian al Belarusului și din Marea Negre.

Introduse în serviciu în 2012, Kh-101 are o rază de acțiune de până la 2.700 km și folosește navigația prin satelit pentru a-și atinge ținta. Rusia susține că acest model are caracteristici invizibile, dar acest lucru pare să fie contrazis de faptul că Ucraina a raportat că a doborât mai multe astfel de rachete.

Cea mai interesantă și modernă muniție folosită de Rusia este Kh-47 Kinzjal, care este prima armă hipersonică folosită în luptă.

Rusia susține că această rachetă balistică modificată atinge o viteză maximă de aproximativ Mach 10, și a pretins că este invulnerabilă la apărarea antiaeriană modernă. Totuși, Ucraina ar fi doborât până la șapte rachete cu bateriile sale de apărare antiaeriană Patriot, fabricate în SUA.

Printre rachete aer-sol se numără Kh-25, Kh-29, Kh-31, Kh-58 și Kh-59. Kh-22, o rachetă anti-navă a fost, de asemenea, folosită împotriva țintelor terestre ucrainene.

Rachete lansate de la sol

Cât privește rachetele lansate de la sol, printre acestea se numără rachetele balistice moderne cu rază scurtă de acțiune Iskander și rachetele balistice tactice mai vechi Tochka-U, pe care Iskander ar trebui să le înlocuiască. Statisticile ucrainene publicate în ianuarie au indicat că Rusia a lansat aproape 750 de rachete Iskander, iar Kievul a declarat că mai mult de 60 de Tochkua-U au fost lansate între februarie și iulie 2022.

Bateriile rusești de apărare a coastei Bastion-P au lansat rachete de croazieră anti-navă supersonice P-800 Oniks asupra țintelor terestre ucrainene începând cu martie 2022. P-800-urile au ghidare prin radar și sunt concepute să lovească nave de război puternic apărate, de aceea utilizarea lor a dus la speculații potrivit cărora Rusia a rămas fără muniții de precizie.

De asemenea, Rusia a apelat la rachete interceptoare de la bateriile de apărare aeriană S-300 și S-400 împotriva unor ținte din Ucraina. Acestea sunt înlocuitori slabi pentru munițiile de precizie, întrucât au focoase mai mici și folosesc o ghidare radar semi-activă, ceea ce le face mai puțin precise pentru lovituri la sol.

Ucraina a estimat că peste 1.000 de interceptoare S-300 au fost lansate împotriva unor ținte terestre. Raportul CSIS estimează că Rusia dispune de 500 de lansatoare S-300 și de 8.000 de interceptoare, ceea ce le face o modalitate economică de a menține presiunea asupra apărării aeriene ucrainene.

Rachete Kalibr

Aproape 600 de rachete de croazieră 3M-14 Kalibr au fost lansate de pe nave de război și submarine rusești din Marea Neagră și din Marea Caspică în 2022. Cu o rază de acțiune de până la 2.500 km, Kalibr este în general bine văzută, atrăgând comparații cu racheta de croazieră Tomahawk a SUA.

Rusia a folosit două tipuri de muniții cu autonomie de zbor lansate de la sol: dronele de fabricație iraniană Shahed-136, de fabricație iraniană, care se crede că are o rază de acțiune de peste 950 km , respectiv ZALA Lancet, de fabricație rusă, cu o rază de acțiune estimată la 40 km

Shahed costă între 20.000 și 50.000 de dolari, iar Lancet aproximativ 35.000 de dolari, ceea ce le face alternative ieftine la rachete. Shahed-136 au fost folosite în special împotriva infrastructurii ucrainene, iar Lancet împotriva țintelor de pe câmpul de luptă.

Deoarece zboară la joasă înălțime și relativ încet, apărarea aeriană ucraineană de nivel inferior, cum ar fi rachetele lansate de pe umăr și bateriile antiaeriene Gepard, au reușit să le intercepteze în număr mare, permițând Ucrainei să își concentreze apărarea aeriană de nivel superior asupra unor amenințări mai sofisticate.

Stoc în scădere, dar nu epuizat

Campania Rusiei a oferit lumii o imagine nu numai asupra modului în care aceasta folosește rachetele, ci și a modului în care le construiește. Aceste informații au provocat ceea ce un expert în controlul armelor a numit „daune reputaționale” pentru programul de rachete al Rusiei.

Risipa în privința rachetelor și înăsprirea sancțiunilor occidentale au dus, de asemenea, la speculații privind limitele stocurilor rusești, dar acest arsenal nu va fi probabil niciodată epuizat, a scris Williams în iunie, într-un comentariu separat.

În timp ce Rusia probabil că a „consumat rapid” rachetele cu rază lungă de acțiune pe care le-a alocat inițial pentru război, a acționat pentru a se asigura că are o rezervă constantă, inclusiv prin realocarea rachetelor din alte teatre și prin reconversia rachetelor antiaeriene și anti-navă, a scris Williams.

„Continuarea campaniei de atac a Rusiei în 2023 a făcut un lucru destul de limpede: este nerealist să ne așteptăm ca Rusia să «rămână vreodată fără» rachete. În ciuda sancțiunilor și a controalelor la export, pare destul de probabil că Rusia va putea produce sau va putea dobândi în alt mod capacitatea de atac cu rază lungă de acțiune necesară pentru a provoca daune semnificative populației, economiei și armatei Ucrainei”, a apreciat expertul.

Pe măsură ce războiul a continuat, Shahed-136 au reprezentat o proporție mai mare din proiectilele cu rază lungă de acțiune lansate de Rusia - crescând de la aproximativ 40% în primul trimestru al anului 2023 la aproximativ 60% în al doilea trimestru, potrivit lui Williams - permițând Rusiei să rezerve rachetele mai sofisticate pentru ținte mai importante.

Totodată, Rusia a găsit modalități de a produce rachete în ciuda sancțiunilor și a controalelor la export. Oficialii americani au declarat că producătorii ruși extrag componente electronice din echipamente militare și din produse civile, cum ar fi mașinile de spălat vase, pentru a le utiliza în rachete. În plus, Rusia continuă să achiziționeze piese fabricate în Occident pentru alte arme, inclusiv pentru drona Orlan-10, utilizată pe scară largă.

Williams a citat estimări ale serviciilor de informații ucrainene din luna mai, potrivit cărora Rusia produce lunar aproximativ 60 de rachete de croazieră, cinci rachete balistice Iskander și două Kinjal.

Capacitatea Rusiei de a cumpăra și de a construi rachete și drone înseamnă că Ucraina „trebuie să mențină o apărare aeriană și antirachetă robustă” și are nevoie de „sprijin constant” din partea SUA și a altor țări pentru a face acest lucru, a scris Williams în iunie.

Acest lucru va necesita extinderea capacității industriale de apărare și crearea de noi lanțuri de aprovizionare, un proces pe care oficialii occidentali îl abordează cu o nouă urgență, dar care va fi de durată.