Un experiment social derulat de o clinică de neurologie din București arată că majoritatea dintre noi obișnuim să trecem nepăsători pe stradă, pe lângă semenii noștri căzuți în stradă și care au nevoie urgentă de ajutor medical. Specialiștii spun că românii sunt cinici, lipsiți de empatie și educație medicală.

Vestea bună este că tânărul se numește Alex și este actor și a simulat aceste situații de criză asociate unor tulburări neurologice. Vestea proastă este că, în total, pe lângă el au trecut în cadrul unui experiment social peste 350 de bucureșteni dintre care doar șase s-au oprit să-l ajute sau să-l întrebe ceva.

”Nu vorbim de obstacole cauzate de boală”

”Prin experimentul social am dorit să tragem un semnal de alarmă cu privire la provocările cu care se confruntă pacienții cu afecțiuni neurologice și, în același timp, să promovăm pașii corecți de ajutorare a acestora”, a explicat Dan Mitrea, medic neurolog, directorul medical al Clinicii Neuroaxis care a inițiat o campanie se sensibilizare față de problemele acestor pacienți.

Pentru că, în fiecare zi, acești pacienți se confruntă cu o serie întreagă de obstacole. ”Și nu vorbim aici despre obstacolele cauzate de boală, ci la cele generate de preconcepțiile existente la nivelul societății. Din cauza acestor preconcepții, pacienții cu afecțiuni neurologice sunt împinși spre izolare socială, fiindu-le afectată și mai tare calitatea vieții” adaugă medicul neurolog.

Simona Tănase, președinta Asociației Învingătorii Sclerozei Multiple și pacientă cu diagnostic de scleroză multiplă, a trecut de nenumărate ori prin situații precum cele simulate de Alex. Doar că la ea nu mai era vorba de simulare. ”Noi ne-am învățat să vedem doar bătrâni care merg în cârje sau eventual cu un cadru. Și atunci când vezi o persoană mai tânără, bine îmbrăcată pe stradă cel mult se gândesc că am avut un accident sau o operație. Nimeni nu se gândește la o boală neurologică cred că 75% nici nu știu ce este scleroza multiplă. Iar în momentul în care tu pronunți cuvântul scleroză se rupe filmul, pentru că majoritatea asociază acest cuvânt cu problemele mintale”.

Nu punem preț pe om

Lipsa de empatie pe care Simona a tăit-o după diagnostic este la cote foarte mari la noi: ”Dincolo de granițele României nu se întâmplă așa ceva. La noi există o lipsă de educație generală care durează de prin anii 1940 încoace, de la venirea comunismului care nu valoriza omul, ci «societatea». Ne-am pierdut credința în Dumnezeu și de a face bine”, mai spune pacienta.

Simona a fost diagnosticată acum 16 ani, la vârsta de 38 de ani și spune că nici până azi nu a putut să accepte pe de-antregul diagnosticul: „Probabil că, dacă ai accepta, în acel moment, te-ai afla mai aproape de moarte. Fără să te întorci cu gândul și să te întrebi de ce, totuși, s-a întâmplat”. După diagnosticare, cei mai mulți bolnavi ajung să-și piardă și joburile. ”Dar, mai întâi îți pierzi prietenii”, mai spune Simona. Intervine izolarea socială care face boala și mai greu de dus.

Educația medicală, obiectiv comun

”La nivel de societate, cu toții purtăm o parte din responsabilitate pentru izolarea pacienților cu afecțiuni neurologice. Vestea bună este că tot noi putem acționa pentru a schimba această situație”, mai spune dr. Mitrea.

Educația medicală, mai spune medicul neurolog, ar trebui să devină un obiectiv comun la îndeplinirea căruia să lucreze nu doar organizațiile non-profit (inițiative pornite, de cele mai multe ori, chiar de pacienți sau aparținători), ci și instituțiile statului și mediul privat.

Psihologul Mihai Copăceanu vede explicația faptului că nu reacționăm atunci când vedem o persoană aflată în suferință pe stradă vine din faptul că nu avem o educație medicală pentru a recunoaște semnele unei boli: ”Dacă am avea o astfel de educație făcută în primul rând de părinți și apoi la școală, constant, prin programa școlară, am recunoaște semnele unei crize epileptice, de exemplu și am ști cum să reacționăm. Neavând însă aceste abilități, suntem, cumva, pasivi”. Nu avem spirit civic și în loc să-i ajutăm pe ceilalți, preferăm să stăm în banca noastră și să nu ne băgăm.

Cât de solicitate sunt cursurile de prim ajutor

Educația medicală însă lipsește ca disciplină din programa școlară, dar școlile gimnaziale se pot înscrie însă la concursul ”Sanitarii pricepuți”, în cadrul căruia voluntarii de la Crucea Roșie România îi învață pe cei mici, gratuit, cum să acorde primul ajutor. Tot de cursuri gratuite pot beneficia și cei care se înscriu ca voluntari la această organizație.

Cu plată, un astfel de curs costă între 150 și 200 de lei de persoană și durează două zile. Pentru companiile care doresc să aibă oameni instruiți se pot negocia și contracte mai avantajoase, în funcție de numărul de angajați care participă la aceste cursuri, spune Nadia Lazăr, comunicator Crucea Roșie România.

Potrivit Raportului anual pe 2021 al organizației, la cursurile cu plată au participat 16.408 persoane și s-au organizat 1.177 de cursuri în toată țara, fără plată 4.940 de persoane, 351 de cursuri la nivel național. Totodată, peste 200.000 de elevi au participat la aceste cursuri de prim ajutor.

Cifrele sunt mai mici decât în anii dinaintea pandemiei, mai spune reprezentanta Crucii Roșii. ”A trebuit să facem cursurile de teorie online și să chemăm cursanții doar la partea practică și să scădem numărul de cursanți de la 20 într-o sală, până la 10”, mai spune Nadia Lazăr.

”Vedem situații pozitive, dar în alte țări”

Cursurile sunt foarte utile pentru că te învață, practic, cum să dai primul ajutor cu ceea ce ai la îndemână, mai spune reprezentanta organizației: ”Înveți cum să dai primul ajutor cu mâinile goale. Neavând nimic la tine. Ce poți să folosești în loc de batista salvatorului, ce poți face dacă este un accident cu o hemoragie puternică, cum poți să faci compresiile cu un telefon, cu bidon de 0,5 litri, cu ce ai la tine, cu ce găsești prin buzunare, până când vine ambulanța. Totodată, ce să spui la ambulanță pentru că e foarte important ce tip de ambulanță vine. Înveți ce trebuie făcut în caz de stop cardiorespirator, de otrăvire, de cădere de la înălțime, de accident rutier, de diabet, de arsuri, fracturi, de atac vascular cerebral și altele”.

”De multe ori, vedem situații sociale pozitive în alte țări în care copiii unor părinți cu afecțiuni neurologice au sunat la serviciul de urgență, au recunoscut semnele și și-au salvat părinții. Dacă am avea mai multă educație medicală, mai mult spirit civic, mai multe campanii în care să explicăm cum să reacționăm și că nu ne pune nouă viața în pericol, sunt convins că anual mii de vieți din România ar fi salvate”, conchide psihologul Mihai Copăceanu.

Până atunci mesajul Simonei către oameni este acela de a avea grijă de sănătatea lor: ”Fii atent la ce oră te culci, la ce respiri, fă mișcare în fiecare zi, fă orice ca să te ferești de gripă sau de orice te-ar putea îmbolnăvi. Celaltă parte a mesajului ar fi acela că dacă nu ești empatic cu cel de pe stradă care are o nevoie și tu o sesizezi, dar întorci capul, de fapt, la tine nu ești atent”.