A trecut mai bine de un an de când președintele rus Vladimir Putin și-a lansat invazia în curs de desfășurare a Ucrainei vecine, declanșând unul dintre cele mai sângeroase conflicte europene din istoria recentă.

Imaginile străzilor bombardate și blocurilor de apartamente arse au intrat în cotidian, pe măsură ce lumea continuă să urmărească forțele ruse și ucrainene care luptă. Conflictul a adus un sprijin global pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski, dar și dezvăluirea planurilor lui Putin atât la nivel internațional, cât și la nivel intern.

Dar chiar dacă conflictul continuă să se dezvolte pe măsură ce contraofensiva ucraineană este în desfășurare, multe dintre marile puteri ale lumii au început să privească în perspectivă la ceea ce se va întâmpla după terminarea războiului – și poate cel mai important: cine va plăti pentru toate?

În martie, Banca Mondială a estimat că valoarea totală a reconstrucției Ucrainei va atinge 411 miliarde de dolari doar pentru a acoperi primul an de invazie a Rusiei – și „se preconizează că se va întinde pe o perioadă de 10 ani și va combina atât nevoile de fonduri publice, cât și cele private”.

Oricât de uimitoare ar fi acea sumă (este de peste două ori și jumătate PIB-ul total al Ucrainei de anul trecut), alte organisme financiare estimează un cost dublu al reconstrucției Ucrainei, avansând cifra de peste un trilion de dolari pentru a acoperi pagubele produse de forțele ruse, scrie theweek.com.

Și, în timp ce consensul larg dintre națiunile aliate occidentale este că Rusia trebuie să plătească în cele din urmă factura pentru reconstrucția Ucrainei, mecanismele exacte pentru a face acest lucru sunt cu siguranță mai puțin clare. Va ajunge regimul Putin să plătească pentru revenirea la normalitate a Ucrainei și, dacă da, cum se pot asigura aliații Ucrainei că rușii vor plăti cu adevărat?

Ce spun comentatorii?

„În principiu, este clar: Rusia trebuie să plătească pentru reconstrucția Ucrainei”, a declarat în februarie premierul suedez Ulf Kristersson, admițând, de asemenea, că „acest lucru trebuie făcut în conformitate cu legislația UE și internațională, iar în prezent nu există nici un model direct pentru asta.”

Totuși, cu sute de miliarde de dolari în active rusești înghețate de aliații occidentali, acțiunea pare evidentă: banii sunt acolo și gata să fie direcționați, cumva, pentru ajutorul ucrainean. „Dar acest lucru s-a dovedit mult mai dificil decât ne-am imaginat inițial și pare din ce în ce mai puțin probabil”, a informat vineri The New York Times.

„Experții avertizează că ar putea încălca dreptul internațional și ar putea crea un precedent periculos pentru ca țările să preia bunurile altora”. Într-adevăr, secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a avertizat cu privire la „obstacole legale semnificative” în calea direcționării fondurilor rusești înghețate pentru reconstrucția Ucrainei, remarcând diferența dintre activele confiscate în cadrul anchetelor penale și cele confiscate de banca centrală a unei țări prin sancțiuni internaționale. „La această scară mică, avem bunuri confiscate”, a avertizat ea, „dar cu siguranță există provocări legale în a face mai mult decât atât”.

Menționând că „este moral ca Rusia să plătească”, The Economist a subliniat, de asemenea, necesitatea de a obliga Rusia să plătească factura de reconstrucție a Ucrainei.

„Pentru ucraineni și susținătorii lor, războiul nu se referă doar la apărarea unei țări împotriva unui agresor, ci și la menținerea ordinii globale post-1945, care stă la baza economiei și securității lumii”, se arată în comunicat. În acest scop, „orice ar face Occidentul cu activele înghețate ale Rusiei va crea un precedent care va modela comportamentul global pentru deceniile următoare”.

Există, de fapt, căi legale pentru a începe procesul de canalizare a banilor ruși către Ucraina. „Activele ar putea fi confiscate printr-un vot în cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, o hotărâre a Curții Internaționale de Justiție sau un acord postbelic”, a spus Times, adăugând că „niciuna dintre aceste opțiuni nu pare foarte probabilă”, având în vedere amenințarea practic garantată a unui veto al Rusiei la ONU.

În acest scop, Uniunea Europeană analizează o soluție care să lase neatinse fondurile sechestrate inițial, dar în schimb să impoziteze dobânda generată de acestea sau pur și simplu să folosească profitul acestor fonduri în mod direct.

Totuși, aceste opțiuni vin cu alte provocări, a subliniat Politico, experții fiind îngrijorați că „ar putea descuraja alte țări să-și păstreze rezervele valutare în euro, precum și să dezavantajeze intermediarii financiari europeni dacă UE ar merge singură pe un asemenea drum."

Ce s-ar putea întâmpla mai departe?

Deocamdată, atenția lumii se concentrează pe luptele în curs dintre Ucraina și Rusia. Deși Uniunea Europeană s-a angajat să lanseze un plan pentru adoptarea unor noi legi care să faciliteze finanțarea Ucrainei până în această vară, acel termen limită a trecut și „orice propunere a unei noi legi care să folosească activele rusești a fost amânată pentru toamnă”, scrie New York Times.

În cazul în care activele rusești ar fi în cele din urmă direcționate către reconstrucția ucraineană, beneficiile s-ar extinde probabil dincolo de lucrările concrete de reconstrucție a țării devastate.

„Sechestrarea acestor active ar ajuta, de asemenea, la rezolvarea unei probleme trecute cu vederea cu care se confruntă Ucraina: ezitările investitorilor”, scrie The Atlantic's Casey, Nu numai că banii ar fi transmiși direct, dar ar atenua și temerile investitorilor internaționali ale căror infuzii proprii de numerar în economia Ucrainei ar fi vitale pentru dezvoltarea postbelică a țării.

Poate cel mai important, utilizarea fondurilor rusești pentru a ameliora pagubele provocate economiei ucrainene ar putea crea un precedent pentru a evita în cele din urmă conflagrații viitoare . După cum a susținut Vasil Sikharulidze în cadrul Afacerilor Externe la începutul acestui an, „de mai bine de un deceniu, Putin a scăpat cu acest tip de comportament agresiv” și „nu a plătit niciodată un preț politic sau economic substanțial pentru infracțiunile sale”.

Confiscarea banilor săi pentru a acoperi costul distrugerilor pe care le-a provocat ar putea, în acest sens, să fie un factor de descurajare împotriva viitoarelor acte de expansiune globală. După cum a spus însuși Zelenski la începutul acestui an, „agresorii trebuie să vadă acest lucru și să-și amintească că lumea poate fi puternică”.