O planetă comparabilă ca mărime cu Terra și Venus a fost localizată la doar 40 de ani lumină distanță de noi. Nu se știe încă dacă posedă o atmosferă, dar măsoară la suprafață cca. 42 de grade Celsius și are alte câteva caracteristici care o recomandă pentru continuarea studiilor cu ajutorul telescopului spațial James Webb al NASA.

Utilizând observațiile efectuate de satelitul TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) al NASA și de multe alte instalații, două echipe internaționale de astronomi au descoperit o planetă cu dimensiuni cuprinse între Pământ și Venus, aflată la numai 40 de ani lumină distanță, potrivit NASA Science.

TESS supraveghează o mare parte a cerului timp de aproximativ o lună, urmărind schimbările de luminozitate a zeci de mii de stele la intervale cuprinse între 20 de secunde și 30 de minute. Unul dintre obiectivele principale ale misiunii este surprinderea tranzitelor, adică a micșorărilor scurte și regulate ale stelelor cauzate de trecerea unor lumi/planete aflate pe orbită.

„Am găsit cea mai apropiată lume în tranzit, temperată, de mărimea Pământului, localizată până în prezent. Deși nu știm încă dacă posedă o atmosferă, ne-am gândit la ea ca la un exo- Venus , cu dimensiuni și energie primită de la steaua sa similare vecinului nostru planetar din sistemul solar”, a declarat Masayuki Kuzuhara, profesor asistent de proiect la Centrul de Astrobiologie din Tokyo, care a condus o echipă de cercetare împreună cu Akihiko Fukui, profesor asistent de proiect la Universitatea din Tokyo.

Steaua gazdă, numită Gliese 12, este o stea pitică roșie rece situată la aproape 40 de ani-lumină distanță, în constelația Pești. Steaua are doar aproximativ 27% din dimensiunea Soarelui și aproximativ 60% din temperatura de suprafață a Soarelui, potrivit NASA Science .

Planeta orbitează la fiecare 12,8 zile

Planeta nou descoperită, denumită Gliese 12 b, orbitează la fiecare 12,8 zile. Presupunând că nu are atmosferă, planeta are o temperatură la suprafață estimată la aproximativ 107 grade Fahrenheit (42 grade Celsius).

Luminozitatea mai scăzută a stelelor pitice roșii înseamnă, de asemenea, că zonele lor locuibile - intervalul de distanțe orbitale la care ar putea exista apă lichidă pe suprafața unei planete - se află mai aproape de acestea. Acest lucru face mai ușoară detectarea planetelor care tranzitează zonele locuibile din jurul stelelor pitice roșii decât a celor din jurul stelelor care emit mai multă energie.

Între steaua gazdă Gliese 12 și noua planetă este o distanță de doar 7% din distanța de la Pământ și Soare. Planeta primește de la steaua sa de 1,6 ori mai multă energie decât primește Pământul de la Soare și aproximativ 85% din ceea ce primește Venus.

„Gliese 12 b reprezintă una dintre cele mai bune ținte pentru a studia dacă planetele de mărimea Pământului care orbitează în jurul stelelor reci își pot păstra atmosfera, un pas crucial pentru a avansa în înțelegerea noastră privind habitabilitatea planetelor din galaxia noastră”, a declarat Shishir Dholakia, doctorand la Centrul de Astrofizică de la Universitatea Queensland de Sud din Australia.

Dholakia a condus o altă echipă de cercetare împreună cu Larissa Palethorpe, doctorandă la Universitatea din Edinburgh și University College London.

Și o echipă, și cealaltă sugerează că studiul Gliese 12 b ar putea scoate la lumină anumite aspecte ale evoluției sistemului nostru solar.

„Se crede că primele atmosfere ale Pământului și ale lui Venus au fost îndepărtate și apoi refăcute prin degazare vulcanică și bombardamente de la materialul rezidual din sistemul solar. Pământul este locuibil, dar Venus nu este din cauza pierderii complete a apei. Deoarece Gliese 12 b se află între Pământ și Venus în ceea ce privește temperatura, atmosfera sa ne-ar putea învăța multe despre căile de habitabilitate pe care le urmează planetele pe măsură ce se dezvoltă”, a explicat Palethorpe.

Un factor important în menținerea unei atmosfere este caracterul furtunos al stelei sale. Stelele pitice roșii tind să fie active din punct de vedere magnetic, ceea ce duce la erupții frecvente și puternice de raze X.

Totuși, analizele efectuate de ambele echipe concluzionează că Gliese 12 nu prezintă niciun semn de comportament extrem.

Concluziile exprimate de primii doi cercetători amintiți - Kuzuhara și Fukui - a fost publicată în data de 23 mai în The Astrophysical Journal Letters, iar concluziile celorlalți doi oameni de știință, Dholakia și Palethorpe, au fost publicate în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society în aceeași zi.

De ce mai e importantă această descoperire

În timpul unui tranzit, lumina stelei gazdă trece prin orice atmosferă. Diferitele molecule de gaz absorb culori diferite, astfel încât tranzitul oferă un set de amprente chimice care pot fi detectate de telescoape precum Webb.

„Cunoaștem doar o mână de planete temperate similare Pământului care sunt atât suficient de aproape de noi și care îndeplinesc alte criterii necesare pentru acest tip de studiu, numit spectroscopie de transmisie, folosind facilitățile actuale Pentru a înțelege mai bine diversitatea atmosferelor și a rezultatelor evolutive pentru aceste planete, avem nevoie de mai multe exemple precum Gliese 12 b”, a declarat Michael McElwain, astrofizician cercetător la Centrul Goddard Space Flight al NASA din Greenbelt, Maryland, și coautor al lucrării lui Kuzuhara și Fukui, potrivit NASA Science.

Despre misiunea TESS

TESS este o misiune NASA Astrophysics Explorer gestionată de NASA Goddard și operată de MIT în Cambridge, Massachusetts. Printre partenerii săi se numără Northrop Grumman, cu sediul în Falls Church, Virginia; Centrul de Cercetare Ames al NASA din Silicon Valley, California; Centrul de Astrofizică | Harvard & Smithsonian din Cambridge, Massachusetts; Laboratorul Lincoln al MIT; și Space Telescope Science Institute din Baltimore.

Peste 20 de universități, institute de cercetare și observatoare din întreaga lume participă la misiune.