„Există un veto american”/Acesta este motivul pentru care Ucraina nu atacă portul de la Marea Neagră care finanțează războiul Rusiei?
Sfârșitul lui Igor Kirillov, generalul rus acuzat că a permis folosirea armelor chimice interzise în Ucraina, ridică o întrebare: dacă forțele de la Kiev pot desfășura acțiuni atât de îndrăznețe chiar în inima Moscovei, de ce Novorossiisk este încă intact?
Serviciile secrete ucrainene au reușit să-și localizeze obiectivul în capitala Rusiei și să-l arunce în aer cu o doză de explozibili când ieșea din locuința sa în zori. Anterior au reușit să distrugă peste 30 de rafinării rusești, chiar și foarte îndepărtate: dronele au lovit infrastructuri petroliere până la Omsk, la 3.600 de kilometri de granița cu Ucraina. Totuși, totul e liniștit la Novorossiisk, unul dintre nodurile vitale ale războiului pentru Kremlin și una dintre – aparent – cele mai la îndemână ținte pentru Kiev, notează miercuri ziarul italian Corriere della Sera , citat de Rador Radio România.
Novorossiisk este un mic oraș rusesc de la Marea Neagră, cu mai puțin de 250.000 de locuitori, la aproximativ 150 de kilometri sud-est de Crimeea. Dar Novorossiisk este și un mare port strategic. În acest moment, conform bazei de date Vessel Tracker, 99 de nave, inclusiv nave mari de marfă și petroliere, sunt ancorate în acel golf și alte 74 sunt așteptate în următoarele ore, în timp ce alte zeci tocmai au plecat. Multe nu au un nume oficial – fac parte din „flota din umbră”, care permite exporturile rusești – dar arborează pavilion din Panama, Belize, Turcia sau insulele Comore.
Unde se află portul Novorossiysk, Foto: Google Maps Novorossiisk este al treilea port rusesc ca mărime pentru exportul de petrol și produse petroliere rusești, după Nahodka, din Oceanul Pacific, vizavi de Japonia, și Primorsk din Golful Finlandei. De la începutul invaziei totale a Ucrainei, în februarie 2022, au plecat de acolo încărcături de combustibili fosili în valoare de 76 de miliarde de euro (conform centrului de studii CREA din Helsinki, pe baza datelor Kpler). Aproximativ jumătate din acestea sunt țiței, cealaltă jumătate sunt produse rafinate sub formă de combustibili. Este vorba, oficial, de aproximativ o cincime din toate vânzările de petrol rusesc către restul lumii, dar – vom vedea – se poate bănui cu tărie că cantitățile reale sunt mult mai mari.
Parte substanțială din finanțarea războiului
Cu siguranță, fără Novorossiisk Kremlinul nu și-ar fi putut finanța războiul la intensitatea lui actuală: astăzi peste 40% din veniturile bugetului rusesc sunt legate de producția și exportul de combustibili fosili (o parte foarte mare numai din petrol, având în vedere colapsul vânzărilor de gaze în Europa). Iar bugetul militar și de securitate reprezintă aproximativ 38% din toate cheltuielile publice. În esență, prin Novorossiisk trece un canal vital de aprovizionare pentru agresiunea lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei și a ordinii internaționale.
Mai mult, acel petrol a ajuns și în Italia, aproximativ 5% din total de la începutul războiului. E de presupus că o mare parte din aceste achiziții italiene au avut loc în prima parte a războiului, înainte de embargoul european asupra țițeiului rusesc transportat cu vaporul. În general, principalii cumpărători de la Novorossiisk sunt indienii (53%), urmați de bulgari, turci și chinezi. Dar în ultimii trei ani Italia a fost întotdeauna al patrulea cumpărător principal de țiței și produse petroliere care sosesc din portul de la Marea Neagră, subliniază ziarul Corriere della Sera.
Probabil că a plecat spre restul lumii chiar mai mult decât pare oficial. Poate mult mai mult. Pe baza declarațiilor oficiale, centrul de studii CREA din Helsinki notează că 68% din exporturile de țiței din Novorossiisk sunt – cel puțin pe hârtie – de origine kazahă. Nu rusească. Cu toate acestea, petrolul kazah este de o calitate foarte asemănătoare cu cel rusesc, putând fi ușor confundate. Nu este deloc exclus ca exportatorii să schimbe acum doar originea oficială și denumirea țițeiului rusesc în kazah pentru a eluda interdicțiile și plafoanele de preț pentru produsul companiilor legate de Kremlin. Dacă ar fi așa, cel puțin un sfert din toate exporturile de combustibili fosili ale Moscovei ar trece prin Novorossiisk și odată cu acestea o parte substanțială din finanțarea războiului.
Ce a răspuns Kievul
Totuși, totul e liniștit în golful de la Marea Neagră. Kievul nu vizează această infrastructură care, mai mult sau mai puțin direct, asigură finanțarea multor distrugeri în orașele ucrainene. Ultimul atac ucrainean a avut loc în august, când o dronă cu o încărcătură explozivă de 450 de kilograme a lovit o navă de debarcare militară rusă în port. Apoi, nimic. Cu toate acestea, Novorossiisk se află la doar aproximativ 300 de kilometri de Zaporojie și Krivoi Rog și la 700 de kilometri de Odesa. Ar fi ușor de luat în vizor cu drone puternic explozive. Iar petrolierele sosite din Rusia traversează toată Marea Neagră spre Bosfor, în ape în care drone care costă în jur de 250.000 de euro – zeci de mii dintre ele sunt produse în Ucraina – au distrus o bună parte din Marina rusă.
De ce nu taie Kievul această rută vitală de aprovizionare pentru Putin? „Nu trebuie să distrugem echilibrele”, a spus recent ministrul ucrainean de Finanțe, Serghei Marchenko, când i-a fost adresată întrebarea la conferința „Marele Continent”. „Pentru noi, prețul petrolului nu trebuie să fie mai mare decât nivelul actual, dar nici mai mic. În cazul în care mă întrebați dacă avem limitări (cu privire la atacurile asupra rutei petroliere de la Marea Neagră), nu știu să spun”. Probabil că a fost un mod diplomatic de a admite o realitate destul de evidentă: există un veto american.
Sugrumarea nodului petrolier Novorossiisk înseamnă eliminarea a aproape 2% din piața internațională de țiței – aproximativ echivalentul a două milioane de barili mai puțin pe zi – și, în consecință, creșterea prețului internațional al barilului. Odată cu acesta, costul unui rezervor plin de benzină ar crește și pentru consumatorii din Statele Unite și Europa. Blocarea portului Novorossiisk ar echivala cu o reducere foarte puternică a producției de către OPEC. De aici, o interdicție implicită americană a atacurilor ucrainene. Așa că Putin continuă să-și finanțeze agresiunea – netulburat – sub ochii ucrainenilor, nevoiți să se apere cu un braț legat la spate.
