„Există doar două scenarii realiste pentru sfârșitul regimului Putin. Unul e oribil, celălalt are puține în comun cu democrația”
<< Toată lumea, poate cu excepția lui Putin, înțelege că regimul său se apropie de sfârșit. Cel puțin, în Rusia discuțiile despre viitorul țării au loc de parcă nici Putin și nici sistemul său nu ar mai exista. Întrebarea este: cum exact se va prăbuși regimul? >>
- O analiză semnată de politicianul rus de opoziție, Leonid Gozman, în The Moscow Times
<< Multă vreme, existase speranța că alegerile vor doborî guvernul, chiar dacă Rusia nu a avut alegeri reale de cel puțin 15 ani. Dar unii încă sperau că chiar și un număr mic de deputați independenți ar putea schimba atmosfera din țară, în timp ce alții credeau că alegerile ar putea răsturna regimul. Nimic din toate acestea nu este posibil în prezent.
<< Toată lumea, poate cu excepția lui Putin, înțelege că regimul său se apropie de sfârșit. Cel puțin, în Rusia discuțiile despre viitorul țării au loc de parcă nici Putin și nici sistemul său nu ar mai exista. Întrebarea este: cum exact se va prăbuși regimul? >>
- O analiză semnată de politicianul rus de opoziție, Leonid Gozman, în The Moscow Times
<< Multă vreme, existase speranța că alegerile vor doborî guvernul, chiar dacă Rusia nu a avut alegeri reale de cel puțin 15 ani. Dar unii încă sperau că chiar și un număr mic de deputați independenți ar putea schimba atmosfera din țară, în timp ce alții credeau că alegerile ar putea răsturna regimul. Nimic din toate acestea nu este posibil în prezent.
Kremlinul a făcut situația imposibilă pentru aproape toți politicienii din opoziție, condamnându-i la închisoare sau interzicându-le să candideze, pe motive absurde. Referendumul pentru modificarea constituției și prelungirea domniei lui Putin le-a arătat până și celor mai optimiști observatori că regimului nu-i pasă de ceea ce cred unii și alții și că, dacă excelează la ceva, acel lucru e falsificarea rezultatele alegerilor. Sub Putin, orice scrutin nu poate fi decât o farsă.
Mai exista o speranță (și, în același timp, teamă), anume că regimul va ceda în fața unei revoluții, că poate oamenii își vor pierde răbdarea și vor răsturna guvernul și că forțele de securitate nu vor îndrăzni să se confrunte cu sutele de mii de protestatari. Cu toate acestea, evenimentele din ultimele nouă luni au făcut ca discuția despre o revoluție să sune a fantezie.
Acum, Putin este „în război” cu Statele Unite și NATO, două entități pe care majoritatea rușilor le consideră inamici. Acum, oponenții lui Putin nu sunt văzuți ca fiind de partea poporului, ci mai degrabă de partea Statelor Unite și, prin urmare, nu pot conta pe sprijinul popular. Împreună cu dorința regimului de a folosi forța, acest lucru face imposibilă o revoluție în viitorul apropiat.
În același timp, regimul nu are nicio șansă de supraviețuire în forma sa actuală. Lipsa unei căi către victorie, nu numai în Ucraina, ci în general, absența unei viziuni asupra viitorului, epuizarea resurselor morale și politice, incapacitatea de a exista în condiții de izolare și emigrarea unor segmente mari de populație, toate fac ca schimbările să fie inevitabile. Grevele militare ucrainene și sancțiunile occidentale nu vor permite sistemului să-și prelungească la infinit dispariția.
Există, desigur, o posibilitate de război nuclear, dar lăsând deoparte scenariul apocalipsei globale, există doar două scenarii oarecum realiste pentru sfârșitul regimului Putin: unul este oribil, iar celălalt are puțină legătură cu democrația, dar cel puțin dă Rusiei o șansă la un viitor.
Primul scenariu este colapsul rapid al guvernului rus. În esență, guvernul este deja în declin: pierde în mod clar controlul, ordinele nu sunt respectate sau – ca în cazul mobilizării – sunt urmate într-un mod atât de neortodox încât, pentru regim, consecințele negative depășesc cu mult rezultatele pozitive.
Cu toate acestea, contraofensiva și problemele socioeconomice în creștere ale Ucrainei ar putea crea un efect de bulgăre de zăpadă și toată stabilitatea ar putea fi pierdută. Acest lucru s-a întâmplat deja o dată: în ultimele zile ale Uniunii Sovietice, când Mihail Gorbaciov dădea decret după decret, pe care nimeni nu avea nicio intenție să-l urmeze și pe care nu avea cum să-l pună în aplicare.
La acea vreme, au existat instituții care au intervenit și au prevenit haosul: organizațiile de partid din mai multe republici și din regiunile rusești, echipa lui Boris Elțin și noile instituții de putere din republicile baltice. Rusia contemporană nu are astfel de instituții.
Aceasta înseamnă că o prăbușire rapidă a regimului ar avea ca rezultat inevitabil un „free-for-all”: s-ar ciocni formațiuni militare conduse de diverși lideri; „Lacheii” lui Putin – liderul cecen Ramzan Kadîrov și fondatorul grupului Wagner, Evgheni Prigojin – ar intra în luptă împreună cu luptătorii lor, iar alte structuri regionale conduse de generali și guvernatori ambițioși s-ar alătura luptei. Nivelul violenței și al vărsării de sânge ar fi de neimaginat; ar fi apocaliptic.
Un scenariu mai puțin terifiant este cel al unei „lovituri de stat”. Nu trebuie să fie neapărat un asasinat. Este posibil ca Putin să fie înlăturat sau convins să demisioneze. Anturajul său înțelege cu siguranță că a împins țara – și, ceea ce le pasă mai mult acestor oameni, e faptul că i-a împins și pe ei personal – într-o fundătură. Principala lor problemă nu este Ucraina sau Rusia, ci mai degrabă capacitatea lor de a se reconcilia personal cu Occidentul și de a-și redobândi capacitatea de a-și folosi activele și conturile bancare. Anturajul lui Putin înțelege că atâta timp cât Putin va fi la putere, nu vor putea niciodată să facă asta.
Există șansa, mai ales în cazul pierderilor militare la scară largă, ca mulți dintre cei mai de încredere consilieri ai lui Putin să îi ofere o strategie de ieșire. Poate că o figură minoră care ar fi ușor de manipulat ar putea fi numită președinte. Acest lider cu numele ar avea sarcina de a pune capăt războiului, de a face toate concesiile posibile către Occident și, astfel, de a „cumpăra iertarea” pentru cercul interior al lui Putin. Cel mai probabil Occidentul ar coopera, în interesul prevenirii celui de-al treilea război mondial.
Nu știm dacă în cercul apropiat al lui Putin există oameni suficient de curajoși să-i facă o astfel de propunere, deoarece de ani buni se înconjoară de oameni fără coloană vertebrală. De asemenea, nu știm dacă Putin ar accepta o astfel de ofertă, mai ales că fostul președinte kazah, Nursultan Nazarbaev, — care era convins că își va putea păstra influența atunci când i-a predat președinția lui Kassîm-Jomart Tokaev, un om în care avea încredere și considerat apropiat – și-a pierdut toată puterea și influența în doar o săptămână, când Tokaev și-a afirmat independența. Acum, chiar și libertatea și viața lui Nazarbaev depind de Tokaev.
Un exemplu și mai înfricoșător pentru Putin este cel al fostului președinte iugoslav, Slobodan Milošević, ai cărui oameni l-au trimis să fie judecat la Haga.
Cel din cercul apropiat al lui Putin, care îndrăznește să se apropie de președinte cu o propunere de a demisiona, ar trebui, de asemenea, să fie pregătit să ia măsuri suplimentare în cazul în care propunerea nu ar fi acceptată. În caz contrar, mă tem că șansele de supraviețuire a țării noastre sunt nule. >>
