EXCLUSIV/PNL, în pragul IMPLOZIEI! Dihorul Căcărău, scos din VIZUINĂ!
În PNL s-a declanșat revoluția din decembrie! Saltelista Gorghiu și buldogul consumator Blaga sunt istorie! La fel, Atanasiu și Petrache! Din lupta celor două grupări, fiecare în negocieri secrete cu tabere din PSD, va câștiga o a treia. Care are girul discret al Cotroceniului. Cea condusă din umbră de actualul șef al SRI, Eduard Hellvig. Care lucrează din greu prin cei doi interpuși, Mihai Voicu și Gigel Știrbu.
Tot Hellvig este și la originea reactivării subite a dihorului Căcărău, ieșit subit din vizuină și foarte activ în ultimele zile. Însă rolul lui Antonescu nu este unul de viitor, el s-a pus doar în slujba acestei tabere în detrimentul celorlalte două. Va dispărea iar în vizuină până la noi ordine.
Care este rolul grupării Hellvig? Simplu, de a face selecția pentru PNL-ul lui Cioloș, ce naiba!
----------------
BONUS
Un articol publicat de site-ul ''sponsorizat'' de Marian Petrache, PSNews/EXCLUSIV Mişu şi Gigel în acţiune. Miaunel şi Bălănel la PNL
Nu, nu este vorba despre un câine şi un pisoi care se joacă până dau în damblageală cu motoceii legaţi de stâlpul hornului, ci de doi politicieni destul de cunoscuţi, din vechiul PNL (cel atât de legitimat de la Brătieni, oricât de nepotrivit ar fi contextul): Mihai-Alexandru Voicu (foto dreapta) şi naşul lui de cununie, Gigel-Sorinel Ştirbu (foto stânga).
Dacă, pe lângă „Gigel”, aţi auzi „Sorinel”, aţi avea mari şanse să vă gândiţi la un manelist. Dacă v-ar fi dezvăluit şi numele de familie (Ştirbu), aţi ridica din umeri (în caz că nu urmăriţi îndeaproape viaţa politică) sau aţi exclama cu un amestec de amuzament şi jenă: „Aaa! ACEL Ştirbu!”
Da: acel Gigel-Sorinel Ştirbu, care, printr-o contorsiune a şiragului de planete, a ajuns ministrul Culturii în decembrie 2013. O fi pierdut Crin Antonescu vreun pariu ori vreo partidă de poker şi a fost nevoit să-l nominalizeze la Cultură? Nu ştim. Ce ştim doar este că, atunci când Gigel vorbea, râul seca, ramul se ofilea, iar Eminescu în mormânt se răsucea.
De ce tocmai poetul naţional? Pentru că iată ce „aspecte” semnala ministrul Culturii despre poemul „Luceafărul”. Se apropia 15 ianuarie, Ziua Culturii Române, iar presa a fost interesată de preferinţele ministrului în materie de literatură. Iar ministrul nu a ezitat să prindă glas:
„«Luceafărul» mi-a plăcut întotdeauna. Pentru mine, «Luceafărul» reprezintă cel mai important aspect, cea mai importantă operă pe care poetul naţional a scris-o. Pentru mine, «Luceafărul» reprezintă sublimul culturii româneşti (…) pentru mine, «Luceafărul» este tot ceea ce poate fi mai scump din punct de vedere literar pentru poporul român. (…) Sigur că vă pot recita, chiar prima strofă, ultima strofă, cea de-a 63-a strofă, dar chiar credeţi că ministrul Culturii trebuie să apuce să recite aşa pe holurile Parlamentului poezii? După ce închideţi camerele vă garantez că vă recit o poezie. Nu ştiu tot «Luceafărul». Îl ştiam odată, în tinereţe. Vă aduc aminte că am o anumită pregătire. Nu ştiu dacă îl mai ştiu pe tot, dar îl ştiam da capo al fine”.
Un asemenea discurs de maistru sculer-matriţer în fruntea Culturii? Auzind o asemenea limbă de lemn, te-ai aştepta ca, din clipă în clipă, să apară câte o „chiflă”. Apăruse – sub forma unui anacolut, cu doar câteva zile înainte ca politicianul să fie propus ca ministru al Culturii:„Sunt extraordinar de mândru de numele meu şi le mulţumesc părinţilor pentru numele care mi l-au dat”.
„Dacă aţi văzut CV-ul, de ani de zile lucrez în domeniu, am fost secretar de stat în cadrul acestui minister. În mandatul trecut, pentru o bună bucată de vreme, am fost preşedintele Comisiei comune pentru UNESCO din Parlament. În acest mandat, deţin preşedinţia Comisiei de cultură, artă şi mijloace de informare în masă. Consider că nu trebuie să fiu deţinătorul a del puţin două premii Nobel pentru a fi ministrul Culturii. Sunt convins că sunt o persoană care cunoaşte ministerul destul de bine. Acolo trebuie un bun manager. Este o misiune dificilă, dar sunt convins că voi face faţă”, a continuat atunci Gigel Ştirbu.
Nu-ţi vine să te ridici de pe scaun când auzi aşa ceva?
Partea cu numele venea ca răspuns la o remarcă sarcastică a lui Andrei Pleşu: „La noi e plin de Gigei în toate posturile şi în toate instituţiile. Un Gigel în plus nu mai contează”. Nu ai atins maximul penibilului dacă nu ai intrat în gura lui Pleşu, cvasi-eternul serv al potentaţilor zilei.
Pe lângă faptul că este slab mobilat cultural, Gigel Ştirbu dorea, la un moment dat, să încurajeze plagiatul, printr-un proiect de lege privind „includerea accidentală a unei lucrări sau a unui alt obiect protejat în alt material”, motivând că el, de exemplu, preia cu cuvânt cu cuvânt din directivele europene şi nu sprijină plagiatul.
Asta la nivel de moralitate. În ceea ce priveşte legalitatea, era cât pe-aci să-l ia „statul de drept”, după ce, în 2008, DIICOT a confiscat cantităţi importante de alcool contrafăcut de la o firmă unde soţia şi mama deputatului (pe atunci secretar de stat) erau administratori.
În ceea ce priveşte politica, Gigel Ştirbu este acuzat, în Olt, că, din 22 de primari (cât câştigase PNL în 2012), în nici doi ani, partidul mai avea doar 5.
Dar destul l-am făcut vedetă pe Ştirbu. Haideţi să vedem cum stau lucrurile cu Mişu Voicu, pe care liberalii îl cunosc ca pe un cal breaz, la câte tabere a schimbat.
Iniţial, liberalul a fost al doilea om în PNL când Teodor Stolojan conducea partidul, iar Voicu îndeplinea funcţia de secretar general, după ce fusese sprijinit de Valeriu Stoica. Ajunşi la putere, liberalii l-au trimis pe Stolojan în gaşca lui Traian Băsescu, dar Mihai Voicu a rezistat pe funcţie şi s-a alăturat echipei noului preşedinte Călin Popescu-Tăriceanu, care l-a răsplătit cu funcţia de şef al Secretariatului General al Guvernului, apoi l-a pricopsit cu cea de ministru delegat pentru Relaţia cu Parlamentul. Totuşi, Mişu, când i-a venit mai bine, a sărit în barca lui Crin Antonescu, gest ce l-a ajutat să rămână cu pâinea şi cuţitul, până când s-a pomenit ministru pentru Mediul de Afaceri în primul guvern Ponta.
Politica precum politica, dar ce te faci cu legea? Ce te faci când afli că, în 2007, pe vremea lui Călin Popescu-Tăriceanu, Mihai Voicu a cumpărat pe daiboj o viloacă de 219 metri pătraţi, plus un teren de 300 de metri pătraţi, la preţul de 105.000 de euro? Presa vremii a scris că suma ar fi ajuns cel mult pentru un apartament cu două camere, într-o zona modestă a Bucureştilor, nicidecum o vilă. Cinci ani mai târziu, Mişu Voicu (ajuns coşcogeamite ministrul) a vândut vila pentru 150 de mii de euro, chiar dacă afară era criză imobiliară. Să ne mai cramponăm de faptul că Voicu nu îndeplinea condiţiile de cumpărător (avea 39 de ani, era necăsătorit, nu avea copii şi deţinea în copropietate un apartament şi o casă împreună cu mama lui, plus un teren)? La întrebările presei, Voicu a tăcut mâlc. (SURSA: realitatea.net)
Atâta introducere pentru doi hopa-mitică…
În prezent, alta este buba: la fel cum Miaunel şi Bălănel făceau prăpăd pe unde treceau, în goana lor nebună, Mişu şi Gigel încearcă să facă prăpăd prin PNL. Mai precis, l-au dat deja jos pe… Ciiine a fooost ţinta celor doi complotişti? Aţi ghicit: Ludovic Orban, un bufon, totuşi, ceva mai vesel decât cei doi trişti despre care v-am povestit.
Mai precis, surse politice au declarat, luni, pentru Psnews.ro, că Ştirbu şi Voicu au făcut ca Orban să fie înlăturat, la un vot diferenţă, de la şefia grupului PNL din Camera Deputaţilor, în favoarea lui Eugen Nicolăescu. Aşa au început Mihai Voicu şi Gigel Ştirbu drumul către destructurarea găştii mai mari Atanasiu-Petrache-Orban. Ne-au ajuns la urechi zvonuri că Mişu şi Gigel deja atenţionează deputaţi şi senatori că-i ia mama lui proces-verbal dacă nu joacă după cum le cântă ei doi. Bai mai mult: tandemul ar fi mers până într-acolo, încât ar fi început să vorbească în numele Alinei Gorghiu. Nu ştim dacă Gorghiu a dat milităria jos din pod peste ei, dar ştim că, din istoria lui Mişu Voicu, poţi să-l foloseşti drept barometru: vei şti cine pierde după cum se mişcă fosta tânără speranţă de Dolj.
Despre Ludovic Orban ştim: a jucat greşit în PNL, şi-a supraevaluat şansele şi a pierdut. Acum, nu ne rămâne decât să aşteptăm ca Bălănel şi Miaunel pe care vi i-am prezentat mai sus să facă poc! şi ei, ca două baloane de săpun care sunt. Oare în ce scaiete se vor agăţa?
