Preafericitul Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a decis, spun surse din anturajul Mitropoliei Moldovei, să facă un pas înapoi. Boala sa gravă, principalul motiv pentru care, aflăm din aceleași surse, a și cerut și primit antemergător de la Poliție, a grăbit luarea acestei decizii. Aceleași surse spun că Preafericitul a avut o lungă discuție de taină cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, succesorul de drept la scaunul Patriarhal. Imediat după aceast întrevedere de taină Preafericitul a anunțat un răgaz de rugăciune de 3 luni de zile... 

                                         ***

Secretele Patriarhului Daniel - cum s-a infiltrat, în vremea lui Ceauşescu, tânărul călugăr Ciobotea în cercurile BOR şi misterul din CV în anii '89 - '90 

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.

 Numele: Dan Ilie Ciobotea; Data naşterii: 22 iulie 1951; Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş); Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79).

Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi capi ai Bisericii Române din istorie.

Pe de altă parte, CV-ul înaltului prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine o mulţime de găuri negre. Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor.

Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa, Germania sau Elveţia. Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române: 1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa); 1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania); 15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). 31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală; 1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia. 

În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani. La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale). Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de călugărie.  Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu.

Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.

În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă, nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în structurile puterii înregistrată atunci. Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc.

 De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi, implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist. Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie.

În următoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime" din Sinaia. Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005: "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română".

Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989.

Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de sănătate".

Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky. Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată.

Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4 aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani.

Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph: "In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia? — Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR... » Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie? — Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...".

Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de "Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească).

La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează" viitorul Patriarh al României.

La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat. A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat.

În 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu.

S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru trebuie ajutat”. 12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.

"Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12.

Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii. Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui Teoctist, a fost foarte agitată.

Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul Mitropoliei Moldovei. “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi". ( Cezar Pădurariu )

Distribuie Distribuie Comentarii