Unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi politologi de pe glob, George Friedman (73 de ani) este fondatorul şi CEO al companiei de previziune şi analiză geopolitică Geopolitical Futures, pe care a înfiinţat-o în 2015. În 1996 a fondat Stratfor, cunoscuta companie de informaţii şi analize politice, de unde a plecat în 2015. George Friedman este autor a mai multor cărţi extrem de apreciate, printre care se numără The Next 100 Years, The Next Decade, America's Secret War, The Intelligence Edge, The Coming War With Japan şi The Future of War. Cele mai multe dintre cărţile scrise de către George Friedman au fost best seller-uri The New York Times.
George Friedman s-a născut în Budapesta, într-o familie de evrei care au supravieţuit Holocaustului. Pe când era copil, familia sa a părăsit Ungaria pentru a scăpa de regimul comunist, stând iniţial într-o tabără în Austria, iar apoi imigrând definitiv în Statele Unite ale Americii. George Friedman şi-a luat licenţa în Ştiinţe Politice la City College of New York şi a obţinut doctoratul în Guvernare la Cornell University. George Friedman a predat ştiinţele politice la Dickinson College timp de aproape două decenii.
„Poziţia românilor e simplă”
Aţi scris recent pe site-ul Geopolitical Futures un excelent articol cu gândurile dumneavoastră despre geopolitică. La un moment dat, vorbind despre atitudinile şi viziunile ţărilor din Europa de Est privind războiul din Ucraina, spuneţi că România „este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”. De ce împărtăşiţi această opinie? De ce este în opinia dumneavoastră România cea mai abilă din regiune în ceea ce priveşte abordarea războiului din Ucraina?
Geografia României îi plasează locaţia într-o regiune unde multe ameninţări complexe se pot materializa. Alte ţări ar putea să dezvolte o soluţie complexă, dar asemenea soluţii eşuează de obicei. Poziţia românilor este simplă: să nu facă nimic ce i-ar putea alarma pe vecini. Acum li s-ar putea părea românilor că este o complexitate în raţionamentul românesc. Acest lucru este adevărat, dar rezultatul final constant este acela de a face cât mai puţin posibil. Multe ţări fac cât de mult pot şi se bagă în necazuri. România face mai puţin. Vreau totuşi să precizez că sunt un outsider şi că ştiu că este diferit, stresant şi zgomotos să trăieşti într-o ţară. Dar acest outsider să concentrează pe rezultat.
De ce are România o atitudine diferită faţă de războiul din Ucraina în comparaţie cu celelalte ţări din Europa de Est?
Europa de Est are ţări foarte diferite şi din nefericire aceste ţări nu s-au unit într-o alianţă de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Aşa că în aceste circumstanţe vor fi tot atâtea atitudini câte ţări sunt.
Cât de important şi cât de delicat este rolul României în regiune?
Cred că poziţia României în regiune este una solidă. România este o ţară mai mare decât cele mai multe ţări din regiune, iar teritoriul său este unul dificil de pătruns din punct de vedere militar. În plus, şi acest detaliu este vital, România are o relaţie strânsă cu Statele Unite. Iar Statele Unite văd poziţia României la Marea Neagră ca una extrem de importantă. În ultimele luni, lumea a văzut puterea militară şi economică a Statelor Unite ale Americii. În consecinţă, văd România ca fiind mai sigură decât celelalte ţări în regiune. Pericolul primar în România este cel intern, iar disensiunile interne din România duc la dificultăţi în luarea deciziilor.
„Ruşii au calculat greşit şi s-au trezit în două războaie”
De ce sunt ruşii incapabili să îşi schimbe strategia privind războiul din Ucraina?
Ruşii au calculat greşit balanţa regională a puterii şi s-au trezit în două războaie. Primul război este cel din Ucraina. Cel de-al doilea este războiul economic pe care Statele Unite îl poartă. Iar să fii confruntat cu două războaie precum acestea este o problemă deoarece o soluţie într-un război poate fi o problemă în celălalt război. Sunt şi alte probleme, desigur, dar cred că modelul celor două războaie este motivul esenţial al paraliziei ruşilor.
Va fi războiul din Ucraina unul pe termen lung?
Războiul este acum unul de uzură, focalizat pe infanterie. Iar durata războiului va fi definită de abilitatea fiecărei părţi de a îşi înlocui pierderile şi de a îşi odihni trupele. Ucrainenii şi-au folosit o mare parte din rezerve. Şi mi se pare că Rusia ar trebui să aibă rezerve mult mai mari ce ar trebui să fie vizibile, însă nu le vedem. Aşa că sunt două armate foarte obosite ce luptă una împotriva celeilalte. Dacă acest lucru este adevărat, războiul va mai dura doar câteva luni. Dar asta dacă estimările mele privind forţele sunt corecte.
Ce viitor vedeţi pentru regimul lui Vladimir Putin?
Trebuie să facem o distincţie între Putin şi regim. Putin este liderul actual, regimul este structura de guvernare. În acest sens, regimul are mari probleme deoarece nu are principii clare de operare, nu are un proces clar de succesiune şi aşa mai departe. Aşa că regimul este, de fapt, Putin. Iar Putin va muri. Când va muri, doar Dumnezeu ştie, dar este o certitudine, iar Putin va lăsa în urmă un regim unde funcţiile fundamentale de guvernare lipsesc. Pentru Putin, viitorul nu există după moartea sa şi tocmai de aceea, în loc să lase principii clare şi o succesiune, moartea sa va duce la haos. Şi asta este una dintre slăbiciunile majore ale Rusiei.
La 31 de ani de la căderea Uniunii Sovietice, cât de probabil este un colaps al Rusiei?
Problemele fundamentale din 1991 nu au fost soluţionate. Rusia rămâne o ţară săracă şi înapoiată. PIB-ul său per cap de locuitor o situează pe locul 86 în lume. Armata sa este implicată într-un război complex. Rusia nu este o mare putere, ci o ţară de lumea a treia ce trăieşte din exportul bunurilor de bază, cu o bază industrială limitată şi o populaţie din care numeroşi locuitori din afara oraşelor mari au un trai foarte greu. Uniunea Sovietică a supravieţuit datorită memoriei unităţii ruseşti în Al Doilea Război Mondial, iar percepţia era că este o superputere. Acest lucru a validat regimul până când a devenit clar că partidul nu putea rezolva problemele economice şi că inclusiv din punct de vedere militar era mai slabă decât se credea. Şi asta este şi condiţia de la ora actuală. 1991 a fost începutul declinului rusesc, nu sfârşitul său.
Vă recomandăm să mai citiţi:
George Friedman: Pentru România, SUA reprezintă singura putere NATO capabilă să o sprijine
