Excepționala postare a lui Ovidiu Vanghele despre procurorii DNA, Coldea și protocoale și răspunsul lui Liviu Avram!
Excepționala postare a lui Ovidiu Vanghele despre procurorii DNA, Coldea și protocoale și răspunsul lui Liviu Avram!
Textul publicat de Ovidiu Vanghele pe Facebook:
„Am tot vrut sa scriu aceasta chestie, dar eram blocat pe-aici. Asadar:
Despre protocoalele din justitie (cel dintre Parchet si SRI, ca p-ala l-am vazut)
1. Cine considera ca subiectul nu merita discutat nu lucreaza, indraznesc sa spun asta, in interesul publicului, ci al altuia. Sau e bolnav la cap.
2. Ce avem noi aici? Avem un protocol, o conventie de colaborare, intre doua entitati cu atributii clare, trasate prin legi (deci nu poate un protocol sa aduca chestii noi, ci poate, cel mult, sa normeze colaborarea intre ele pe baza celor specificate in legi): SRI si procurori.
SRI este un serviciu secret cu atributii diverse, dar care NU ARE VOIE, prin lege, sa intocmeasca acte de urmarire penala. Poate face operatiuni speciale, punctuale, dar sub tutela (si la cererea) procurorilor. De partea cealalta, procurorii sint, prin lege, titularii unici ai activitatii de urmarire penala. Adica na, cu asta se ocupa ei, cu urmarirea penala. Ei sint regii acestui domeniu, repet, singurii.
Scopul acestui protocol? Reglementarea relatiilor dintre reprezentantii celor doua entitati semnatare, pentru o mai buna, o mai eficienta activitate in urmarirea penala. De-aici intelegem, la bunul simt, ca primii (securistii) ar trebui sa-i asiste, sa-i ajute, sa-i sprijine pe cei din urma (pe procurori).
3. Citind textul, intelegem ca, de fapt, relatiile de putere intre cele doua parti ale protocolului arata fix invers. Adica procurorii, titularii activitatii de urmarire penala in statul roman, devin subordonati securistilor, desi cei din urma n-au dreptul de a administra urmarirea penala, adica insusi scopul protocolului.
Aici este cheia.
Pe ce ma bazez cand spun asta? Pai securistii, cei care ar trebui sa ajute procurorii, nu sint obligati sa furnizeze datele adunate catre procurori intr-un anumit termen, dar procurorii sint obligati ca, la maximum jumatate de an, sa “dea raportul” securistilor, sa spuna cum si cand au folosit informatiile culese de ei.
Poftim?
Mda. Asa ne explicam si cum anume ajung anumite informatii, cu tot cu interceptari, filaje etc, la procurori dupa patru-cinci ani de cand respectivele fapte s-au consumat. De exemplu la Udrea sau la Ghita. Sau la Oprea. Sau la Dragnea. Sau la toti hotii astia mari din politica. De ce? Pentru ca puteau!
Cat e de gresita treaba asta? Pai imaginati-va cum, de exemplu, procurorul cere politistului judiciar (tot un fel de “suport” al procurorilor in urmarirea penala) sa audieze o persoana. La intoarcere, el nu e obligat sa raporteze procurorului ce a obtinut de la audiere - desi procurorul e creierul, el decide ce pasi trebuie facuti mai departe in UP, el decide strategia, poate o schimba, treaba lui, ca el e titularul activitatii de urmarire penala in Republica, asa cum am lamurit mai sus.
Nu doar ca nu e obligat sa raporteze procurorului ce a facut, ci ii da ce vrea/crede el, dupa care, dupa juma’ de an, ii cere explicatii, in baza protocolului (imaginar in acest caz), in privinta modului in care a folosit acele informatii.
Incredibil, nu?
Repet, ca sa nu vina nimeni sa urle ca n-am inteles nimic: politistul e doar un exemplu, asa ceva nu se poate, insa il folosesc pentru a intelege cu totii mai clar cat de aberant e acel protocol.
3b. Chestia asta cu cerut socoteala procurorilor despre cum au folosit o informatie sau alta e ilegala. In statul roman, urmarirea penala e secreta. Adica doar procurorul (cu politistii judiciari cu care se ajuta prin lege) stie detaliile unui dosar penal (daca e in rem, daca e in personam mai stiu dosarul si avocatii si partile). Prin lege. Punct. Muie serei!
4. Cum am ajuns aici? Pai, s-o luam istoric.
In 2004, Basescu a castigat alegerile pe cartea luptei anticoruptie. Corect, pentru ca eram morti, dracului, pana acum, daca se fura ca pana atunci (desi...). A aparut Strategia anticoruptie, tema a fost discutata in CSAT, s-au luat si niste masuri etc.. Pe scurt, procurorii, care pana atunci faceau (mai mult sau mai putin) de toate, aveau nevoie de sprijin. SRI a inceput sa lucreze pe partea asta de interceptari, filaje etc, a primit buget, s-a dotat si a invatat sa faca treaba asta. Foarte bine! Politia era terci, altii nu prea existau, e a fost f bine, doar ca teribil de prost organizata. Era momentul ca atunci, in 2006-‘07-‘08, sa se schimbe legea, sa se prevada clar cine ce poate sa faca, eventual sa se modifice interdictia securistilor de a face acte de UP, sa se nuanteze legislatia, sa ceva, orice. Fie si printr-un referendum, lumea ar fi votat cu doua maini.
Dar nu. Securismul basescian, probabil produs deja direct de vreo glanda din corp, Pastele ei de glanda, a invins nevoia de transparenta, asa ca au aparut protocoalele. Secrete, ca na, securismul.
Pe masura ce SRI a intrat in schema asta de joc cu miza “dosarele penale”, rolul sau a fost din ce in ce mai mare. Pana cand, pentru ca imbecili securistoizi gen Coldea au ajuns sa aiba ouale uriase, s-au urcat in capul procurorilor, desi, revin obsesiv, ei sunt aceia- si nu securistii - insarcinati cu activitatea de urmarire penala in Romania. De-aici protocolul, deci. Coldea, sa stie toti procurorii, e sefu’ la urmarirea penala, nu procurorii! Ce dracu’?!
5. A urmat o perioada in care Coldea, cu creierul lui mic, si nu procurorii!, a venit cu ideea de a trece inputul SRI in comunicatele oficiale privind dosarele penale. Cand a devenit regula, m-am uitat stramb si-am intrebat, d-aia stiu ca e o initiativa coldeana. Un bou! De ce? Pentru ca legea e lege si, nefiind midificata, insa spune ca SRI nu face UP, ci doar procurorii. Iar ubicuitatea SRI in peisajul din sist. judiciar a enervat pe toata lumea, in special pe borfasi. Care au avut si motive sa ceara si sa obtina acea decizie a CCR prin care SRI e scos de tot, legal, formal, din activitatea de UP. Adica toata munca agentilor trainuiti pentru asta, toate dotarile, tot, degeaba. Bani aruncati. Pentru ca hei, imbecilu’ are orgoliu, trebuia sa stie lumea din comunicate, oficial, asumat, ca el o are mare. Nu inteligenta.
6. De doi ani, de cand SRI nu mai lucreaza cu ei, DNA nu mai poate face mai nimic. DIICOT e cam mort si el. Parchetul “normal” e blanao de ani de zile, nu face nimic.
De vina sint orgoliile imbecile ale securistilor (de la care evident ca nu ma asteptam la altceva - muie serei!), dar si vocatia de sclav a procurorilor. Cum sa accepti tu asa mizerie? Cum sa il lasi pe un cacat de mos Teaca sa se urce gramada pe tine?! Cum?! Sclavilor! Sa va fie rusine, procurori!
Ati avut totul: legi (oarecum) ok, opinie publica ok, politic ok, si v-ati facut pres la niste mizerii. Faceti acuma anchete, cu motanienii si restul de pungasi de constiinte deghizati in presa si cu o parte a opiniei publice virusate, sa va vad!
7. O sa fie dezastru. Vai de societatea asta!”
Răspunsul lui Liviu Avram:
„Bine ai revenit, Ovidiu, la fel de smucit ca și înainte :-) ... Furia care-ți răzbate din acest text este justificată doar de faptul că ai (avem cu toții de fapt) informații incomplete asupra acestei povești ca să vedem întreg tabloul. Uite câteva lucruri care lipsesc:
1.Știi exact ce înseamnă „administrare de probe”, ”efectuare de acte de urmărire penală”, „administrare a urmăririi penale” sau oricare combinație dintre aceste cuvinte? Adică din punct de vedere tehnic, vreau să zic, ai idee cum se întâmplă astea în viața reală? Întreabă pe cineva care se pricepe și o să rămâi surprins că, practic, SRI-știi nu puteau nici administra probe, nici efectua acte de urmărire penală. Cu sau fără protocol, tot procurorul este cel care primește informațiile (indiferent cum îi sunt furnizate), le evaluează, le investește prin semnătura sa cu forță probatorie, desecretizează ce trebuie desecretizat (ca să poată fi folosite în proces ca mijloace de probă) și le atașează la dosar. Asta înseamnă tehnic „administrare de probe” sau „întocmire de acte de urmărire penală”.
2. Protocolul nu avea de ce să prevadă că și SRI-știi trebuie să dea informații procurorilor, așa cum zici, pentru că această obligație este deja prevăzută în lege. Avem în Codul Penal infracțiunea de „Omisiune a sesizării”: orice funcționar public e obligat să sesizeze DE ÎNDATĂ organul dacă ia cunoștință de vreo infracțiune. Nu știu dacă nu cumva și în legea SRI există o prevedere similară, n-am mai verificat.
3. Protocolul impune ca și procurorii să informeze SRI cu privire la modul de valorificare a informațiilor primite. Dar nimeni până acum nu a arătat cum anume arăta o asemenea informare. Abia după ce vedem cam ce fel de feed-back dădeau procurorii putem spune dacă încălcau sau nu caraterul secret al anchetei. Aici, CSM și Comisia SRI ar putea, dacă ar vrea, să lumineze lucrurile, să ne arate cam ce conțineau aceste informări.
4. Și ajungem la adevărata problemă, care mă intrigă și pe mine: cum ajung anumite informatii, cu tot cu interceptari, filaje etc, la procurori dupa patru-cinci ani de cand respectivele fapte s-au consumat? Toată lumea s-a grăbit să acuze că cei de la SRI le-au ținut ascunse și le-au livrat la momente oportune dpdv politic. În acest caz, e clar că au încălcat legea, căci au omis să sesizeze „de îndată” organelle judiciare. Dar nimeni nu și-a pus problema că poate procurorii au fost cei care, primind informațiile, le-au ținut în sertare cu anii. Hm? De asta ce zici?
Poate că tocmai această practică a născut nevoia ca și procurorii să ofere un feed-back celor de la care primesc informații. Măcar ca să nu aibă sentimentul că sunt stăpânii dosarelor pe care, din motive necunoscute, NU instrumentează și NU le trimit în instanță.”
